Zi: 30 octombrie 2011

M-am învățat deja cu inimaginabilul în materie de carte.

Am avut nevoie doar de doi-trei ani ca să uit faptul, că pe câteva pelicule inteligente am sute de mii de cărți.

Bineînțeles: lucru de neconceput cu 4-5 ani în urmă…când cărțile îmi făceau bătăi la mâini…pentru că trebuia să le car după mine…după cum își cară melcul propria-și casă.

Însă timpul meu a rămas același…deși am trecut de la câteva sute…la câteva milioane de cărți.

Nu mai am parte de îmbrățișarea cărții decât foarte rar sau gestul de a o arunca undeva…devine, pe zi ce trece, unul insolit…pentru că am nevoie să măresc scrisul, să decupez pagina…să o copiez cine știe unde, în mod facil…lucru pe care nu o puteam face cu cartea în foaie…pentru că ar fi trebuit să le desfrunzesc pe toate.

Biblioteca enormissimă e, de fapt, infinitezimală în comparație cu conținutul ei.

O am într-o mie de părți și în diverse formate electronice, toate neglijabile în comparație cu conținutul. Și având-o și fiind atât de enormă, pe fiecare zi mai enormă, nespus de enormă…e ca și cum nu aș avea nimic.

Iar foamea după carte crește în mine și mai mult…pentru că modul în care textele pot fi prelucrate și furnizate sunt tot mai fiabile.

Acest mult enorm mi-a schimbat iremediabil perspectiva asupra cărții, asupra valorii ei și asupra modului ei de a se multiplica.

Cărțile trebuie să circule cât mai rapid…și cât mai convingător pentru că nevoia de ele e din ce în ce mai selectivă și mai neapărată.

Circulația imediată a cărților și în arhive foarte bine definite creează o idee rapidă și clară asupra unei persoane, a unei culturi, a unei generații.

Primind zeci de G de la alții și oferind, la rândul meu, zeci de G altora (de carte, film, imagine, informații diverse)…am făcut un schimb imediat, necesar și calitativ de informație.

Pentru că onlineul este o planetă la existența căreia îți aduci aportul…dar trebuie să și aduci produse, create de tine, în sfera lui, ca să primești, la rândul tău, pe ale altora sau să provoci existența/ apariția altora.

Cartea grea, cu pagini soioase și viruși periculoși…va dispare treptat.

Va deveni o mașină de scris sau un picup din alte vremuri.

Cartea prezentului-viitor este cea care se citește pe telefonul mobil, pe computer, pe tablete de tot felul, pe gadgeturi mai late sau de mai mici dimensiuni…în formate tot mai fiabile și mai concentrate.

Dacă vă vreți binele, dacă vreți să fiți deja în viitor…dacă aveți o operă…începeți să o scanați pas cu pas, să o transcrieți…pe fiecare zi, să o puneți în formate downloadabile…și să veniți în online…dacă nu vreți să faceți acest lucru în grabă.

Biblioteca viitorului nu e de tone…ci de grame.

Biblioteca viitorului e cât o lingură…pentru că toată cartea din România va fi cât o lingură în perimetrul viitorului.

Toată istoria cărții va intra într-o geantă…sau într-un raft…și nu va mai fi nevoie de zeci, sute, milioane de hectare de bibliotecă.

De aici încolo începe era enciclopedismului enorm-minimalist, a omului care trebuie să învețe să se descurce printre milioane de cărți…tocmai pentru că învață să lucreze cu inimaginabilul calculat.

Inimaginabilul e foarte multul…pe care, dacă îl pui cum trebuie în marele sac al bibliotecii viitorului…va încăpea pe porțiunea de un centimetru pătrat și îl vei folosi…în funcție de disciplina cu care ți-ai arhivat biblioteca.