Opus 12…sau mai la vale

La multi,

multi ani,

Parinte!

Pai nu ne mai supuneti far’de gres la umilinte de-aste-ale duhului, ca ne nimiciti cu nepartinire si far’ de urme…

Si eu care tocmai il ascultasem mai acu cateva minute pe Andrea Boccelli!

„Vorrei”, cel putin, inghite din distanta si largeste din molecule.

Nici macar in Ierarhia cereasca n-am gasit tonuri(toane?) de-aste-asa scazute, prefacute, slobozite la-ntamplare.

Stiu c-acolo se imbina din scazut si din crescut, se justifica trecerea de pe-un portativ pe altul, se-ntelege puterea transmisa din jos in sus, si invers, si chiar in cerc.

Oricum,

m-ati dumirit ,

ne-ati mai saltat din nervul „umorului fara de dinti”.

Si,

pentru ca azi e ziua,

de ziua Sf-Voastre,

Parinte scump,

rasfranga-se -n fire

noian de spice aurii ai randuielii tainice!

Si timpul,

in agoniseala de netimp ca dar,

si voia-ne in taria stancii rostinde in putere!

Si anii,

in crug al preaplinului vietii!

Multi ani!

Cu dor din partea noastra,

Otilia,

Paul,

Fotini.