1. Mod de adresare:

Frați creștini,

2. Introducere:

Mântuitorul Hristos vorbea în pilde/parabole, pentru ca noi să căutăm adevărul în cuvintele Lui. Să îl căutăm cu inimă aprinsă de iubire pentru viața curată.

Iar pilda, în simbolismul ei, ascunde adevăruri mântuitoare.

Ea este pentru noi un mod pedagogic, prin care Domnul dorește să ne înțelepțească și să ne îndrepte viața.

3. Anunțarea temei:

Vom încerca acum să vorbim despre smerenie și mândrie, pe marginea pildei care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie.

4. Tratarea:

Faptele noastre bune sunt moduri prin care ne exprimăm dragostea și mulțumirea noastră față de Dumnezeu.

Fiecare faptă bună ajută la înrădăcinarea în sufletul nostru a unei virtuți creștine.

Iar virtutea e cea care însumează faptele noastre bune.

Tot ce nu se face din iubire nu este veșnic.

Dacă fiecare lucru este un dar în viața noastră, atunci mântuirea e cel mai mare dar al lui Dumnezeu în viața noastră. Și dacă ne mântuim cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci pentru ce ne mândrim cu ceea ce facem?

Mândria ne urâțește chipul interior și ne îndepărtează de ceea ce este uman, curat și bun.

Și ceea ce ține fapta bună curată e tocmai smerenia.

Smerenia este adâncimea iubirii sufletului nostru față de Dumnezeu și de oameni.

Ea ne spune, că oricâte lucruri am fi făcut noi, ele nu întrec datoria noastră. Căci noi facem în viața noastră creștină ceea ce trebuie să facem și nimic mai mult.

Vameșul s-a rugat pentru a fi iertat pe când fariseul s-a rugat pentru ca să fie răsplătit.

Fariseul dorea ca Dumnezeu să vadă doar faptele lui bune…pe când Dumnezeu vede tot ceea ce facem noi. Vede și binele și răul nostru.

Vameșul își mărturisește doar păcătoșenia sa. El Îi spune lui Dumnezeu ce nu a făcut și cere iubirii Sale de oameni ca să-l ierte.

Și Sfânta Evanghelie ne spune, că vameșul a mers mai îndreptat la casa sa decât fariseul, pentru că a cerut mila lui Dumnezeu.

5. Încheierea: Lipsa faptelor noastre bune trebuie sprijinită pe smerenie, căci ea te coboară în fața oamenilor dar te ridică în fața lui Dumnezeu.

Căci paradoxul Evangheliei e tocmai acesta: cine vrea să-și scape sufletul prin păcătuire continuă și-l va pierde dar cine și-l va pierde pentru iubirea lui Hristos, acela și-l va afla viu, alături de El.

Să căutăm și noi așadar iubirea lui Dumnezeu, care ne curățește de mulțime de păcate. Amin!

*

Predica tematică e cea care propune și urmărește/ dezbate o temă teologică, fie că e vorba de una dogmatică, morală, istorică, liturgică, existențială.

Dacă vrem să vorbim despre dragoste, despre păcat, despre cutremur din perspectivă teologică, despre boală sau moarte…atunci avem de-a face cu o predică tematică.

Did you like this? Share it: