Încă mă ia prin surprindere schizoidia oamenilor. Mai ales a tinerilor. De ce spun a tinerilor? Pentru că ei se presupune că sunt mai inflexibili, că încă viața și experiențele amare nu le-au edulcorat principiile. Că ei știu ce vor și ce gândesc.

Mai ales asta, cu tinerii care știu ce vor și ce gândesc, o aud foarte des de la un timp încoace.

De pe vremea lui Ceaușescu, atunci când tinerii erau viitorul luminos/ de aur al patriei, și până în zilele noastre, când tinerii trebuie să facă și să dreagă, ascult numai sloganuri care n-au nicio legătură cu realitatea.

Și, mai ales, tineretul nu este încurajat decât din cuvinte, este susținut cu lozinci, și atunci când ești aclamat cu lozinci devii…lozinca, cea care îți spune cine ești. Fără să te mai întrebi dacă și ești.

Cred că toți aceia care au realizat ceva, care au rezultate extraordinare, au ascultat de un glas lăuntric, de impulsuri interioare și de rațiuni mai puternice decât toate ideologiile care îi îndoctrinează să se creadă puternici și fără de moarte.

Dar, pare că astăzi toată lumea se ocupă de copii și de tineri. Cel puțin până termină școala și facultatea. Sunt purtați pe brațele teoriilor pedagogice, despre cum trebuie ocrotiți și educați tinerii. Până și ortodocșii scot pe bandă rulantă cărți și reviste pentru tineri (a se citi adolescenți)…încât ai impresia că nici nu mai există alte categorii de vârstă.

Până în momentul când, brusc, și nu numai brusc ci și foarte brusc, acești protejați ai societății devin…maturi. Fără avertismente, de data aceasta. Și intră într-o lume pe care nu le-au descris-o cei care i-au cocoloșit și nu știu cum să le zâmbească mai larg și să le dea note mari (mă refer la profesori) sau să-i scutească de griji și să-i lase să-și facă de cap (mă refer la părinți).

Atunci, când nu mai sunt tineri, nu-i mai protejează nimeni. Atunci toată lumea devine brusc atentă să-i sancționeze și toată lumea se miră de ce au un comportament iresponsabil.

Așa încât, tinerii rebeli de ieri, care erau în stare să se ia de piept cu tot sistemul…educațional, intră direct în pâinea compromisurilor și îți creează impresia că ceea ce au învățat cel mai bine (nu mă refer la toți), în acești ani de educație întru gândirea liberă, este nu cum să-și păstreze coloana vertebrală cât mai neînclinată, ci cum să spună mai repede „Da, șefu’ ” celui care poate să facă plata salariilor.

Am crezut o vreme că mulți sunt colegi de generație cu inconștiența. Însă nu sunt inconștienți, ci foarte bine pregătiți la materia care se numește ideologie contemporană.

Ei (unii, mulți sau puțini) au învățat un lucru în mod exemplar, că nu are rost să înveți, într-o societate în care nu ți se cere carte…ca să trăiești bine.

Din păcate, nimeni nu se mai ostenește să le mai explice că fără spirit, și materia o duce prost.

Dacă s-ar mai găsi cine să le explice

E aici o conjurație nefastă, între copii sau tineri cu prea puțin zel și rațiune, tentați de confort și de laxitate, părinți adesea indolenți (și care vor avea, ei primii și cel mai mult, de suferit de la acești copii pe care i-au educat deficitar) și o lume care îi îmbrățișează pe toți din discursuri, fără să îi iubească pe niciunii.

Did you like this? Share it: