Scrisoarea nr. 54 (25 noiembrie 1946)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

 *

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

 Blue Eyes,

 Am primit azi, duminică, 24 [noiembrie 1946], scrisoarea expres, care m-a mirat. Credeam că cine știe ce ți s-a întâmplat…

Iată, îți voi scrie de două ori pe săptămână de acum înainte! Dacă nu ți-am scris este pentru că lucruri prea noi nu am avut, pe care să [pot] să ți le împărtășesc.

Scrisorile tale recomandate fac o săptămână pe drum. Cauza este că aici, până le distribuie pe sectoare, se pierde timp.

Aceasta, pe care ai trimis-o, [deși este trimisă] expres…tot a făcut trei zile [până la destinație].

Iată ce îți spun eu în privința celor despre care îmi scrii!

Tu nu ai dreptul să te consideri drept o nenorocire pentru mine. Tu ești singura mea bucurie. Și dacă nu te întâlneam pe tine în viață, totdeauna aș fi fost trist și fără rost.

Și îți mai atrag atenția și asupra următorului lucru: orice s-ar întâmpla, orice ți-ar spune cineva, orice te-ar sfătui, tu să nu te depărtezi de mine.

Să nu crezi cumva că viața mi-ar fi mai ușoară fără tine. Sau că, dacă tu mă lași singur, eu aș fi mai fericit.

Eu mă bucur și sunt fericit cu atât mai mult cu cât pot să jertfesc ceva pentru tine. Dacă altă posibilitate nu am, ca să îmi arăt dragostea și să-ți satisfac toate plăcerile, cel puțin prin sufletul meu vreau să-ți dau totul.

Sănătatea, situația, viitorul, viața mea sunt în stare să le sacrific cu cea mai mare ușurință, când este vorba să le fac pentru tine.

Aceasta e fericirea mea!

Cunosc o poveste în care o tânără, voind să nu-și mai vadă iubitul ei suferind, se căsătorește cu un bogătaș, sperând că așa îl va ajuta și îi va reda fericirea [iubitului ei].

Rezultatul [însă] e tocmai contrariul: ajung amândoi să sufere și mai mult.

În cele din urmă ajung tot împreună…și nici în cele mai grele situații nu se mai despart, ci se urmează [reciproc] îngreunându-și unul altuia viața…dar fiind tot mai fericiți că nimic nu îi poate despărți.

Mor unul lângă altul [în cele din urmă]…

Tu știi cum îmi alung eu, aici, gândurile triste și necazurile? Iată cum! Îmi închipui și trăiesc clipele de altădată sau clipele viitoare, când vom fi iarăși unul lângă altul.

Îmi imaginez cum ești tu goală, cum te vei dezbrăca atunci când vom fi noi împreună, pentru prima dată, singuri, într-o cameră…

Cum te voi săruta, prin ce locuri ale trupului tău îmi voi lipi buzele, cum te vei întinde tu, dăruindu-mi ascunzișurile [tale] de fecioară, nevăzute de nimeni, pe care eu le voi avea pentru prima dată.

Te văd aruncându-te fără teamă [în fața mea], ca altădată, doritoare și deschisă toată mângâierilor și privirilor mele curioase și tremurătoare de plăcere.

Eu mă văd în fața ta…și nu știu ce să-ți mai fac mai întâi, pe ce să pun mâna, buzele…și atunci alunec cu tot trupul meu lângă al tău, ca să te simt pătrunzând în mine, căutându-mă și trăgându-mă în tine ca o sălbatică, ce nu mai știe ce face și vrea să sfâșie, care e în stare să îmi dea sângele ei ca să-l beau…ca să nu mai rămână nimic ce să nu fi împărțit amândoi.

Ce vom face când ne vom culca în pat [pentru prima oară], în ce fel ne vom ține în brațe, cum ne vom mai încolăci picioarele, cum ne vom lipi la piept, cum ne vom atinge încheieturile, cum ne vom căuta părțile umezi, moi, dulci, lipicioase, calde, fragede, pe care atunci când le atingem par că ne ucid de plăcere.

Și așa gândind [la tine] tot nu termin niciodată…Fiindcă mereu găsesc ceva nou și mai plăcut, în care să ne jucăm unul cu trupul celuilalt.

Suntem bărbat și soție…și avem toată dreptatea să ne dorim.

Lasă-mă să-ți pup tot trupul frumos în gând!

 Lucică.

 ***

Scrisoarea nr. 55 (29 noiembrie 1946)

 Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Îți voi scrie cum ai dorit: mai des. De la început îți spun că nu am nicio noutate îmbucurătoare.

Și dacă totul e monoton pentru mine, eu nu pot să-ți scriu nici scrisori prea triste, nici prea vesele, fiindcă scriindu-ți altfel de cum sunt ai putea ușor ghici că sună fals.

E ușor să ghicească cineva ce au în suflet doi oameni care sunt bogați prin iubire.

În orice caz, eu nu am stat degeaba. Acum sunt, de fapt, ocupat și cu facultatea dar mă interesez și de posibilitatea unui alt serviciu, căci acolo unde știai și tu cred că voi renunța.

Am auzit de la Mitea, unul dintre martorii noștri[1], îl știi și tu, că ar fi posibil să se poată pleca în Argentina (America de Sud). Eu când am auzit mi-a venit să sar în sus de bucurie.

Cred că și tu ai fi dispusă să mergem, dacă e posibil, căci se poate merge și cu soția.

Un angajament pe 3 ani, ca funcționar la o întreprindere argentiniană.

Visează acum și tu, căci eu, de două zile, numai la această călătorie mă gândesc.

Adrian (un prieten despre care ți-am vorbit) e și el hotărât să meargă. Zilele acestea ne vom duce împreună pe la Delegația Suedeză, să vedem dacă se mai angajează personal pentru acele întreprinderi.

Dacă este ceva serios vom pleca fără nicio discuție.

Dacă nu acum, odată eu tot sper să fac o călătorie peste ocean. Dar vreau să fii și tu cu mine.

Îmi pare rău că nu am aflat mai din vreme de această chestie. Alții au și plecat, după spusele lui Mitea.

Ceea ce este sigur însă, îți făgăduiesc de acum, este că după Crăciun trebuie neapărat să ocup o slujbă, fiindcă până în Crăciun dau licența[2]. După aceea voi fi liber în privința școlii.

În fine, voi termina luna ce vine și cu această facultate, care s-a lungit atât de mult, nu din vina mea, ci a împrejurărilor prin care am trecut[3].

Nelu cred că a plecat de la Turnu [Măgurele] dar nu i-ai dat nicio scrisoare, fiindcă pe la mine n-a venit deloc.

Sper că dacă eu îți voi scrie mai des tu îmi vei scrie mai rar, dar o scrisoare pe săptămână cred că tot va veni [din partea ta].

Acum îți voi arăta cum îmi petrec eu timpul, când nu sunt ocupat, ca atunci când călătoresc în tramvai sau seara, când stau în pat, înainte de a adormi

…Am venit fără să mă simți…și te-am găsit dormind…Patul e curat și alb, în camera noastră…

Te-am sărutat pe obraz ușor, ca să nu te trezești. M-am dezbrăcat și m-am strecurat sub cearceaf, lângă tine.

Mi-am întins mâna, ușor…și ți-am căutat sânii, pe care îi găsesc mici și cuminți. Mâna mea îi trezește doar pe ei, căci tu dormi.

Parcă te prefaci că nu te-ai trezit…dar tu ești trează. Te trag încet de tot spre mine și te reazem cu pieptul de pieptul meu.

Ascult cum respiri întretăiat și fragil.

Cu mâna cealaltă plec de la sâni în jos, ca într-un vis, căutând să sorb cu brațul, cu mâna și cu degetele formele ce se lasă și se dezvăluie. Mâna mea e neștiutoare dar le respiră perfecțiunea.

Te pipăi și te ascult cu tot trupul dar nu-mi ajunge.

Îmi furișez mâna tot mai jos de sâni, spre mijlocul tău subțire și limpede…și îmi opresc o clipă răsuflarea…pentru ca să simt sub palmă moliciunea catifelată ce îmi conduce mâna spre încuietorile ce par umed de dulci.

Vârfurile degetelor mele se ating de firișoarele aurii…și se pierd printre ele să le descurce.

Aud un zgomot plăcut acolo unde sunt mai dese…Și fără să vreau (ba vreau!) sunt cu mâna pe un loc umed și cald, cu frăgezime roză.

„Ia tot ce vrei!”, îmi spui tu. Mă cuprinzi cu brațele și te desfaci ca o floare, numai ca să-mi dărui mie frumusețea ta, mirosul formelor tale, trupul tău.

Te miști în toate felurile ca să te deschizi…și eu să te descopăr tot mai mult…Cu orice mișcare îmi dai ceva din trupul tău, ce se dezgolește și se frământă împreună cu al meu.

Și trupul meu te cere, te caută în toate și din toate părțile…

Apoi, în altă seară, ne vom dezbrăca amândoi. Mă vei lăsa ca eu să te dezbrac…Te voi descoperi încet, pe rând, oprindu-mă la tot ce îmi apare în fața privirilor. Și te voi privi ca să mă satur dorindu-te.

Îți voi ridica puțin câte puțin vălul care te acoperă…Îți voi vedea pulpele, apoi tot mai sus, formele picioarelor, cum se îmbină ele cu trupul tău…ca apoi să te despoi tu, repede, să fii complet goală în fața mea și eu gol ca Adam.

Te voi lua în brațe și te voi purta așa, jucându-mă cu tine și prinzându-ți trupul în diferite poziții.

Ne vom privi amândoi într-o oglindă. Ne vom vedea goi. Ne vom alerga prin cameră. Ne vom răsturna în pat. Ne vom tăvăli unul peste altul.

Ne vom săruta unde vom nimeri cu gura, unde vom apuca…Trupul tău mi-e drag să-l pup oriunde. Te voi lăsa apoi să faci și tu cu mine ceea ce îți va plăcea.

Voi sta întins, așa cum vei dori tu…iar tu te vei apleca asupra mea ca să mă atingi cu părțile tale cele mai fierbinți.

Și te voi cuprinde și te voi așeza cum îmi va trece prin minte. Cu buzele îți voi suge sânii și îți voi pupa gura umedă, pe când cu mâinile te voi apăsa și trage spre mine…încât să intri cu totul în mine…și să dispărem într-unul.

Apoi te voi așeza lângă sobă, la căldură…și atunci vei începe să te întinzi…și să te repezi la mine.

Lucică.


[1] La căsătoria civilă.

[2] La facultate.

[3] A fost înrolat în armată și a luptat în al doilea război mondial de la un capăt la altul…după care și-a terminat studiile universitare…

Did you like this? Share it: