Deosebirea între sfinți sau cei care încearcă să se curățească de patimi și cei care sunt îngropați în materie este una de vedere, de perspectivă asupra realității.

În vreme ce ultimii încearcă să vadă și în lucrurile sfinte sau în oamenii virtuoși păcate și scăderi, cei dintâi încearcă să vadă și în scăderile oamenilor sau în adâncul căderii urme de bunătate și de lumină, care să-i ridice pe cei învinși de propriile pasiuni la o demnitate cu mult mai mare, pe care în realitate nu o au sau nu vor să o aibă.

Până la urmă, cele două viziuni au ceva în comun, dacă se poate spune așa: dorința de a-i apropia pe ceilalți de condiția lor.

Numai că unii vor să-i înece pe toți în mlaștină și să caute noroi și acolo unde e predominant lumină, în timp ce alții caută să vadă fire de lumină și acolo unde e, în mod evident, întuneric dens.

Caracterul prost se schimbă cu multă suferință. Și mai ales nu înțelege idealurile și conștiința înaltă, ci înțelege numai dorințele egoismului propriu.

Did you like this? Share it: