Așteptare…

Se apropie Crăciunul…din nou.

Mai întâi postul Crăciunului. Mai e o zi…

Pentru unele reclame, a venit deja Crăciunul. Crăciunul, nu Nașterea Domnului. Pentru că unii îl sărbătoresc pe primul și o ignoră pe a doua, ca și cum ar fi două lucruri diferite.

Dar Dumnezeu vine la noi îmbrăcat în trup. Când noi ne facem cadouri haine groase, El vine să ne îmbrace în nemurire.

Vine în iarna lumii și printre inimi de gheață, în grajdul lumii și pe paiele inimii pe care I le întindem cu generozitate. Vine în sărăcia și în criza noastră sufletească și…rațională.

Dumnezeu vine întotdeauna, oricât ar vrea unii să-L înlocuiască cu un moș din Laponia cu sanie și reni.

El vine pentru că nu e o legendă. Pentru că nu e un mit sau un basm.

Și culmea, El vine tăcut, tainic și neștiut chiar de…ziua Lui.

Cine știe pe Cine așteaptă, știe pe Cine primește.

Sau fiecare primește ce așteaptă.