Acum e frig…dar vine ea, primăvara…

  • In. 7, 1 la Sfântul Ioan Gură de Aur. Despre o variantă textuală…
  • Rero Doc…o bibliotecă online franțuzească pentru download. Găsiți aici cărți, reviste, teze doctorale, memorii etc.
  • Cei care scriu online…chiar trăiesc în viața reală!
  • Religie și știință: o pledoarie pentru interdisciplinaritate.
  • Iar Mircea Platon zice că Mihail Neamțu a fost, pe rând…„apologet legionar, euro-socialist, vânător de legionari, neoliberal, critic al criticii consumismului şi, în sfârşit, critic al consumismului”. Nu e timpul trecut! El poate și mai mult. Bineînțeles, făcând totul „cu bună credință”…
  • Laurențiu Ion : „Pe acoperiş, luna cotropeşte o baltă / cu lumina ei / pe care aş putea aţipi”…
  • Gheorghe Erizanu: „Librăria este doar o stație pentru carte. Editorul o vrea foarte scurtă. Ca o gară de tren din Bărăgan. De două minute. Cumpărătorul o vrea ca o gară dintr-o metropolă. De o jumătate de oră”.
  • ridicol = ridic + cool.
  • Cea mai scurtă metodă de a trăi e cea în care rămâi incatalogabil.
  • Oamenii fac compromisuri cu ei înșiși nu pentru că nu știu că nu sunt bune ci pentru că vor să experimenteze cum e să trăiască cu ceea ce nu le place.
  • Dacă armeanul Tavitian își va rade barba…va cânta jazz mai bine?
  • Aseară, la cumpărături, m-am întâlnit cu o doamnă prezentator și cu soțul dânsei…la casa de plată. S-a uitat de trei ori la mine…m-am uitat de trei ori la ea…și a treia oară am salutat-o…Eu nu știu de ce s-a uitat la mine…dar eu știu de ce m-am uitat la ea: pentru că am fost telespectatorul ei. Dar cum acum nu mai are emisiune culturală…tot stau să mă gândesc cum o cheamă…pentru că TVR-ul a scos-o din scripte. De ce s-ar fi putut uita la mine într-un anume fel…o doamnă atât de titrată, dacă nu m-ar fi cunoscut…de niciun fel? Și, bineînțeles, numai onlineul mă poate lega de ea…cum pe mine mă leagă de ea…chipul ei televizat. Lumea e din ce în ce mai mică…dacă suntem împreună online!
  • Ce fel de pește trebuie să mâncăm în postul acesta…ca, după ce îl mâncăm, să dobândim în noi…sau în vreunul dintre buzunare, mai multă cumsecădenie? Apelați la spațiul dedicat comentariilor, dacă cunoașteți răspunsul!
  • Știre „bomboană”: există un tânăr ochelarist penticostal, care și-a cumpărat întreg dicționarul limbii române, l-a cărat cu căruțul acasă, în multe volume fiind el…și citește seara, la culcare, câte un volum de 500 de pagini ca să adoarmă. Tocmai de aceea, în curând, cred că îi va crește niște aripi mari…speciale…care îl vor ridica în cele mai mari înălțimi ale adâncului.
  • Cititorii mei sunt mai deștepți decât cititorii cărților mele. De ce? Pentru că așa vor ei să se automăgulească.
  • De câți metri vă veți lua bradul de an nou? Vreți unul cu frunze scuturătoare…sau fără scuturare? Și cam câte kilograme de globuri puneți în el?
  • Mi-am dat seama că sunt „cel mai prost scriitor din toate timpurile”. Pentru că eu în loc să scriu o carte…și să o editez în trei ani…adică totul să dureze vreo 5-6 ani, maximum 10…eu scriu și editez cărți cu zecile într-un an.  Și mi-am dat seama că d-aia nu am succes la public: editez prea mult…și oamenii nu mai știu cum să mă înghită din acest motiv.
  • O ziaristă româncă, cu șuvițe blonde dar și negre…adică un fel de vopsită…după ce a filmat o șatră de pinguini spălăcindu-se în râul Râmbovița…acum circa 3 minute  a filmat o ditamai balena…care se zbenguia în același râu, colț cu trecerea spre Facultatea de Drept.
  • În casele românilor domnește prosperitatea, căldura și bucuria sufletească. Miros de rozmarin…de cafea fierbinte și bună…cozonaci cât cocoșul moșului…care era mai tare decât găina babei…tone de sarmale, de fripturi și marmeladă…încât românii nu mai vor decât să mănânce și tacă
  • Ironia e, de felul ei, un adevăr amar…pe care nici nu poți să-l scuipi...dar nici nu te lasă în pace.
  • Când ai aversiune față de ceva…e bine să ai averse de lacrimi…și rugăciune.
  • Mie îmi plac la culme tații care se laudă cu băieții lor…și în care eu nu văd, subit, decât cât de prostuți/ naivuți/ golași, hai să zicem, erau ei…când arătau precum copiii lor.
  • Ce înseamnă „să te lași de meserie”? Să lași meseria la uscat…sau să o predai, prin viu grai sau în scris, altora?
  • Eu cred că mită…vine de la mit…Altfel nu se explică de ce toți care iau mită, adică care sunt corupți până în conștiința lor…devin o mitologie a scuipatului. Când oamenii le aud numele…le vine să scuipe
  • După cum știți, mie îmi plac oamenii care merg cu capul gol…când crapă și pietrele-n patru de frig ce e. Ei dovedesc, cu vârf și îndesat, că creierul nu valorează nimic. Și pentru că nu valorează…ei sunt gata…să își taie până și capul…că n-au nevoie de el…
  • Dacă vreți să îmi trimiteți un spam, un ceva…o dragoste…vă mulțumesc frumos! Mai sunt doar…câteva luni…și vine primăvara…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *