Nu vreau să cumpăr cadouri…ci vreau să fiu un cadou. Cei care mă iubesc vor să fiu cadoul lor, vor să mă cunoască și mai mult, vor să stau cu ei, mă vor cu totul al lor. Însă pot fi eu, pe deplin, un cadou, adică o bucurie?

*

Bendeac râde în pielea personajelor. Se duce la Becali acasă și râde de el…împreună cu el. Râde de manelistul cutare, de doctorul cutare, de politicianul cutare…de toți. Toți aceeptă că sunt caricaturali…dar nu se schimbă niciunul. Adică râsul ține la perenitatea lui și nu emigrează deloc din palatul ridicolului.

*

Nu, în ruptul capului nu am crezut că voi mai avea parte, și în secolul al XXI-lea, de „glorioasele realizări” ale democraților cu mentalitate comunistoidă.

Panglici, osanale, cenzură, pupincurism, relații fade, ridicările de gât ale tuturor proștilor, înaintări în grad și în treaptă făcute pe ascuns, interceptări telefonice, teroare…

Nu am crezut că democrația o să scoată la suprafață tot lichelismul și parvenitismul „benefic” și are…să ni le prezinte ca repere.

Să te întorci în cloacă după atâta sânge, după atâtea speranțe, după atâtea minciuni crezute…e cel mai sarcastic și derizoriu joc la care nu am vrut să fiu părtaș.

*

Cuvintele dor cât imaginile. Pentru că cuvintele sunt imagini rupte din inima noastră.

*

Ce mai înseamnă libertate…când cuvintele și-au pierdut înțelesul? Tocmai de aceea, ca să fii liber…trebuie să reînveți cuvintele care îți pot exprima libertatea.

*

Dacă ți-e teamă să fii negat de cineva…ești un nimeni. Un nimeni real

*

Umorul nu salvează pe nimeni. El e un fel de aer stătut…până ai acces la ușa principală.

*

Capitalismul depersonalizant tinde să desființeze democrația tocmai prin aceea că omul care alege e văzut tot mai mult ca o mașină și nu ca o persoană. Și când omul va renunța cu totul la a mai fi o persoană, când va accepta că este doar o manivelă sau un șurub sau o roată a capitalismului atunci capitalismul va sucomba. Pentru că orice sistem social rezistă atâta timp cât oamenii au conștiință de sine.

*

Realele rezolvări ale problemelor încep întotdeauna cu un cuvânt bun…și un trai decent.

*

Fără eroismul așteptării nimic bun nu e posibil.

Did you like this? Share it: