Indeciziile păsării flamingo

Tocmai atunci…o, ce clipă!…nu și-a mai găsit cuvintele…Când trebuia să fie cel mai tare din parcare…el, guralivul canalelor desfundate, el, locvacistul unui veac de porțelan adumbrit…el, tocmai el, care mâncase cuvinte pe pâine…care nu credea în cuvinte…care folosea cuvintele pe post de aspirator…tocmai atunci nu a mai știut ce să facă.

Vă vine să credeți?

Vă vine să credeți ce li se poate întâmpla până și celor mai experimentați diplomațiai diletantismului?

*

Ezitase…de teamă?…luni la rând, să-i spună adevărul. Prima dată a înșelat-o cu prietena ei cea mai bună…Cum? Simplu! Îi plăcuse conturul buzelor ei…

El, poet, artist…a vrut să vadă cum e mașina…dincolo de capotă…și i-a cunoscut toate șuruburile.

Fără să-și dea seama…sau ca să-și bea supărarea de-atâta dragoste…s-a încurcat cu o liceeană…tocmai când nevastă-sa purta doliu: da, și soacrele mor câte-o dată!

I-a rupt inima fetei…într-atât de mult și de sigur…încât sărmana fată, prinsă în energia conflictului dintre bărbați și femei…a început să se culce și cu profesorul ei de sport…Dar asta numai…după ore!

El făcea…și ezita

La urma urmei de ce mai trebuia să se dea în vileag…dacă chiar îi plăcea meseria lui de duplicitar?

Inevitabilul însă s-a produs!

Nu l-a prins cu prima, nici cu a doua…nici măcar cu a 14-a…ci, într-un târziu…pentru că soția i-a găsit o fotografie suspectă pe telefon…și l-a întrebat verde-n față ce și cum…el i-a spus tot șirul…încât femeia, labilă, a făcut infarct…și a…

Însă e un om de „onoare”, totuși…Îi schimbă constant florile la mormânt…în pauzele…dintre „consultații”…

*

Am fost o babă consumistă. Am consumat la viața mea pastile de antinevralgic…cu apă. Da, două înghițituri, maică, de apă…după care câte un covrigel cu lapte.

Seara însă…consumam și câte un păhărel de țuică…hai trei…dar numai din producție proprie. Că ce își face omul cu mâna lui e bun făcut

Mi-am consumat vacanțele în apropiere, maică, nu în străinătate, ca veneticii de acum…Și, când se lua lumina…seara…eu îndrugam lână…făceam pulovăre…și chiar botoșei…după care mileuri și lansetă…cu care mi-am câștigat existența.

Că eu am consumat…dar am și existat. Adică trai pe vătrai…și, după cum mă vezi, mă țin bine…cu unele reparații…și la 80 de ani.

*

Mi-am luat cățel…sau, ca să fiu mai explicit…cățeluș: mic, alb, flocos…dar nu pentru plăceri personale…ci în interes de serviciu.

Asta pentru ca, din când în când, să îl las pe el să scrie online…când eu am altceva de făcut.

Și cățălușul…deși abia l-am adus acasă…a început deja să scrie articole, cărți, romane…piese de teatru…

Nu știu unde, când, cum, de când și până când…voi dormi…și cățălușul își va face treaba…însă e mic, alb, flocos…și scrie tomuri întregi

*

Apă minerală, două kilograme de portocale, miros de brad în nări…mânuși în buzunar…prima la dreapta…apoi iar stânga…mirosea a urină…dar cine să-l vadă?…după care am simțit acut privirea ei…stingheră și ofensatoare…apoi iarăși mașină…apoi iarăși suspecți…apoi iarăși o pâine, două…poate că e vorba de aceeași stație

*

O lume minunată în care veți găsi numai…De ce: numai copii? Vreun animal, femeie, urs, computer, nu? De ce numai copii…într-o lume minunată? De unde atâta puțină vocație pentru diversitate?

*

„Cumpărați de la noi, șefu’, că îl dăm mai ieftin!”.

„Mai ieftin…cu cât?”.

„Ieftin de tot…ca braga…”.

Și e adevărat: kilogramul de porc în viu era 7 lei…pentru ca același kilogram să devină 15, 20, 25 de lei…în galantar.

Că d-aia stau și mă gândesc la porcii ăștia: cum or ști, domne’, porcii, să se scumpeze atât de mult la supermarket…dacă de la om d-acasă e cumpărat ieftin ca braga?

*

Nu numai că nu era apă în closet…dar nici măcar instalația sanitară nu mai exista…că, de, CFR-ul e ca tot românul

Găuri…în loc de robinet…și m-am spălat cu suc pe mâini…că România îmi ocupă tot timpul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *