Trebuie să se schimbe…

Când ai curaj să spui adevărul și să schimbi lumea…atunci și lumea are curajul să te asculte și chiar curajul să te urmeze.

Filosofia morală și filosofia hedonistă sunt două rivale care se înfruntă de când lumea. Când una e majoritară și…la guvernare cealaltă folosește canale subterane…și niciodată niciuna nu a stat în expectativă, ci a șarjat, pe față sau pe ascuns.

Dacă plezirismul sau filosofia utilitaristă este susținută de forța pasiunilor numite și patimi, pe de altă parte filosofia morală are un aliat redutabil în însăși natura umană, în firea sau conștiința pe care Sfântul Pavel o definea ca fiind în sine lege.

O lege drastică, care semnalizează orice transgresare, așa încât nimeni nu are justificare pentru răul făcut…

*

Ce-au mai învățat românii în ultima vreme? Că, dacă, spre exemplu, calci semeț și nu te uiți pe cine incomodezi sau lovești cu atitudinea ta, înseamnă că…ești un om important, pentru că așa se comportă oamenii „importanți”.

Dacă te grăbești ca nebunul, deși nu trebuie să ajungi într-un anumit interval la serviciu, nici nu-ți moare…copilul în copaie sau porcul în coteț, totuși…așa arăți mai de București, pentru că așa e la București, oamenii cu treburi aleargă în toate părțile…

Deci, ai sau n-ai treabă, trebuie și tu să alergi, să fugi, să faci maraton pe nervii altora, chiar dacă nu te ajută nici fața, ba mai mult, te dă de gol, că nu ai nicio perspectivă economică urgentă.

*

Oamenii se uită…la față. Și retribuția respectului (de unde: you pay respect) este…pe măsura feței, a hainelor…

Dacă țoalele nu țipă: bă, respectă-mă!, puțini sunt cei care pot să scaneze dincolo de firul de lână sau împletit cu polistiren.

Ca să respecți cu adevărat, îți trebuie…cultură.

Îți trebuie conexiuni neuronale care să depășească faza de zgâit la OTV și de votat pe cine zâmbește mai larg sau râde mai tare.

Când cultura cade jos, cu atât mai mult se vede cultura, la cine o are și o poartă!

Mulți cred că nu li se descoperă incultura, pentru că sunt…mulți și incultura/ lenea lor e indistinctă. E un calcul fals.

Hoția se vede și când stai între hoți, prostia între proști, ipocrizia între ipocriți.

Așa cum și cinstea între cinstiți sau virtutea între virtuoși.

Nimic nu se maschează dacă încerci să te tupilezi într-o masă amorfă. Ba, repet, se vede chiar mai bine câteodată.

Așa că nu vă faceți iluzia că nu vă vede nimeni! Sau că: nu se va schimba niciodată nimic.

MLR (vol. 1), p. 81-85

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 6. Cu Sfinții…de la Înmormântare

Cu sfinții[1] fă odihnă Hristoase sufletelor robilor tăi, unde nu iaste dureare, nici întristare, nici suspin, ci vieață fără de sfârșit.

*

Cu Sfinții fă odihnă, Hristoase, sufletelor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

***

3. 7. Nădejdea mea…

Nădeajdea[2] mea iaste Tatăl, scăparea mea iaste Fiiul, acoperemântul mieu iaste Duhul sfânt: Troiță sfântă mărire ție.

*

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Troiță/ Treime Sfântă, mărire Ție!

***

3. 8. Psalmul 66

Dumnezeule[3] milostiveaștete spre noi, și ne blagosloveaște: luminează fața ta preste noi, și ne miluiaște.

Casă cunoaștem pre pământ calea ta, întoate neamurile mântuirea ta.

Mărturiseascăse ție noroadele Dumnezeule, mărturiseascăse ție noroadele toate.

Veseleascăse, și săse bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate, și neamurile pre pământ vei povățui.

Mărturiseascăsă ție noroadele Dumnezeule, mărturiseascăse ție noroadele toate: pământul șau dat roada sa.

Blagosloveaștene pre noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Blagosloveaștene pre noi Dumnezeule: și săse teamă de dânsul toate marginile pământului.

*

Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne blagoslovește/ ne binecuvintează, luminează fața Ta peste noi și ne miluiește!

Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

Mărturisească-se Ție noroadele/ popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate.

Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate și neamurile pe pământ [le] vei povățui.

Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate, [căci] pământul și-a dat roada sa.

Blagoslovește-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Blagoslovește-ne pe noi, Dumnezeule și să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.

***

3. 9. Rugăciunea Sfântului Eustratie

Mărindute[4] te măresc pre tine D[oa]mne, că ai căutat spre smerenia mea, și nu mai încuiat înmâinile vrăjmașilor: ci ai mântuit din nevoi sufletul mieu.

Și acum Stăpâne sămă acopere pre mine mâna Ta: și să vie preste mine mila ta, că sau turburat sufletul mieu, și cu dureare iaste a ieși el din ticălosu mieu și spurcat trupul acesta.

Ca nu cândva vicleanul sfat acelui protivnic săl întâmpine pre dânsul, și săl înpiadece întru întunearec, pentru păcatele ceale făcute de mine cuneștiința și cu știința înviața acea[s]ta.

Milostiv fii mie Stăpâne: și să nu vază sufletul mieu întunecatul chip al vicleanilor draci: ci săl ia pre dânsul îngerii tăi cei străluciți și luminați, dă mărire numelui tău celui scump, și cu putearea ta mărădică la Dumnezeiasca Ta judecată.

Când măvei judeca, sănumă apuce pre mine mâna stăpânitoriului Lumii aceștiea, casămă surpe pre mine păcătosul întru adâncul iadului.

Ci stăi lângă mine, șimi fii mie Mântuitoriu și sprijinitoriu. Pentru că muncile aceaste trupești veselie sânt robilor tăi, milueaște, D[oa]mne sufletul mieu cel întinat cu patimile vieții aceștiea, și curat pre el prin pocăință și prin mărturisire îl priimeaște: că bine ești cuvântat înveacii veacilor. Amin.

*

Mărindu-Te, Te măresc pe tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai încuiat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu.

Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu, și cu durere [îi] este a ieși el din ticălosul și spurcat[ul] meu trup, acesta.

Ca nu cândva vicleanul sfat a[l] celui potrivnic să-l întâmpine pe dânsul și să-l înpiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine cu neștiința și cu știința în viața aceasta.

Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci, ci să-l ia pe dânsul Îngerii Tăi cei străluciți și luminați.

Dă mărire numelui Tău celui scump și cu puterea Ta mă ridică la Dumnezeiasca Ta judecată.

Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine, păcătosul, întru adâncul iadului, ci stai lângă mine și-mi fii mie, Mântuitor și sprijinitor, pentru că muncile acestea trupești, veselie sunt robilor Tăi.

Miluiește, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieții acesteia, și curat, prin pocăință și prin mărturisire, îl primește pe el, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin!


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 38-39.

[2] Idem, p. 41.

[3] Idem, p. 53-54.

[4] Idem, p. 69-71.

Darul și traista

Dumnezeu îți dă dar nu-ți pune în traistă…Un proverb pe care îl auzim de multe ori și pe care mulți îl interpretează peiorativ, poate chiar în sens ateu. Adică: nu s-ar putea sesiza în mod concret darurile lui Dumnezeu.

Însă nu acesta este sensul expresiei, care este cât se poate de creștină și de ortodoxă.

Iar sensul este că Dumnezeu îți dăruiește, dar nu îți dă ceva pentru care tu n-ai mișcat un deget. El îți dăruiește cele pentru care tu te pregătești, pe care le dorești în mod responsabil, pentru care muncești zi de zi, faci câte ceva, mai mult sau mai puțin, pentru care ai talent și talant.

Ai talant de la Dumnezeu, îl folosești și…Dumnezeu îți dă.

Dar nu îți pune în traistă lucruri pentru care nu te silești câtuși de puțin ca să le câștigi.

Nu îți dă darul profeției dacă nu te nevoiești.

Nu îți dă darul teologiei, dacă nu faci asceză și…doctorate, adică, dacă nu citești enorm de mult și nu studiezi până la epuizare.

Nu cade din cer…doar pentru că ar fi bine să te trezești dintr-o dată ales, ca în teologia (neo)protestantă ilustrată de filmele de la Hollywood.

Nu îți dă minte, dacă nu îți exersezi mintea.

Nu îți dă inimă, dacă nu îți exersezi inima în dragoste, blândețe și compasiune față de aproapele.

Nu îți dă o slujbă, dacă nu te instruiești pentru ea.

Chiar și când Dumnezeu îți pune în traistă, la propriu, se întâmplă ca o răsplată a multei nevoințe și a multului efort făcut.

Iar efortul este pe măsura dorului și a doririi

Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [14]

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a

***

Despre grași și slabi

Mădălina Chițu discută raportul Eurostat [noiembrie 2011][1] în Gândul, din care rezultă că „femeile din Marea Britanie sunt cele mai grase din Europa.

Statistica arată că un sfert dintre acestea sunt obeze, cifră ce situează Regatul Unit pe primul loc în UE în ceea ce priveşte obezitatea.

Bărbaţii din această ţară se situează pe locul doi [în UE] în topul excesului de kilograme, ei fiind depăşiţi de locuitorii Maltei cu 2,6 procente”[2].

Însă, în ceea ce privește România, „cifrele arată că 1,6% dintre femeile din categoria de vârstă 18-24 de ani sunt obeze, în timp ce 4,1% dintre româncele cu vârste cuprinse între 25 şi 44 de ani se cofruntă cu această problemă de sănătate.

Mai mult, procentul conaţionalelor obeze este cel mai ridicat pentru categoria de vârstă 45-64 de ani, unde 13,7% au un indice al masei corporale care depăşeşte 30.

O uşoară scădere se observă în cazul femeilor trecute de vârsta de 65 de ani. Cercetarea arată că 10,8% dintre femeile din această categorie sunt obeze.

Cea mai mare incidenţă a obezităţii în cazul bărbaţilor din România (10, 7%) este întâlnită la categoria de vârstă 45-64 de ani, 10,7% dintre aceştia se confruntă cu această problemă.

Românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani sunt cei mai puţin afectaţi de obezitate.

Potrivit studiului, 1,8% dintre bărbaţii din această categorie de vârstă au un indice de masă corporală care depăşeşte 30.

Cifrele mai arată că 6,3% dintre bărbaţii români cu vârste între 25 şi 44 de ani suferă de obezitate, în timp ce, la categoria de vârstă de peste 65 de ani, procentul este de 10,5%.

Potrivit studiului european, atât în cazul femeilor (8%), cât şi al bărbaţilor (7,6%), România înregistrează cea mai scăzută rată a obezităţii, fiind urmată de Italia 9, 3% la femei şi 11,3% la bărbaţi, Bulgaria 11,3% la femei şi 11,6% la bărbaţi şi Franţa 12,7% la femei şi 11,7% la bărbaţi”[3].

*

eMAG-ul și vinerea reducerilor

Pe 25 noiembrie 2011, când s-au făcut reduceri în masă la produse IT și electro-casnice, eMAG[4] a primit 1, 1 milioane de vizite la nivel online, s-au comandat 90.000 de produse online și s-au înregistrat comenzi online în valoare de 8 milioane de euro[5].

Însă pentru ce trebuie să aștepți o zi ca să faci un asemenea tur de forță, când poți să prezinți continuu prețuri acomodate pieței românești…și să vinzi așa zilnic?

Dacă vezi că nu vinzi în mod constant…nu înseamnă că prețurile sunt umflate, sunt neconforme pieței?

Pe de altă parte, eMAG a fost publicitat de mai mulți creatori de online cu influență…și nu a mers doar pe propria lor prezentare.

Dintre cei un milion de vizitatori online ai zilei de vineri…mulți au venit și să caște gura…dar pentru că știau de eveniment.

Cred că cel mai important lucru care s-a petrecut nu e că oamenii au cumpărat (pentru că e nevoie de produse acomodate pieței, puterii de cumpărare a românilor) ci că evenimentul comercial a avut căutare reală.

 *

Gaudeamus 2011

Ca și până acum, târgul de carte din perioada 23-27 noiembrie 2011, de la Romexpo, din București, a avut un public stagnant și, la fel, și o ofertă de carte care nu ne-a întrecut așteptările.

Excepțiile, bineînțeles, nu se iau în calcul.

Încă, noi, românii, nu am înțeles să facem din carte o sărbătoare, una pentru toți…și nu îndrăznim, decât timid, să mergem în ritmul prezentului, a acestui prezent în care scriitorul trebuie să demonstreze, cu vârf și îndesat, că e omul care știe să ne uimească.

Motiv pentru care cărțile stau pe standuri ca țuica de prună, nimeni nu ni le prezintă în mod entuziast și nu face o poveste din fiecare editare a unei cărți, autorii sunt marginali, nu sunt puși în ramă, în afara câtorva (cam aceiași, care se pregătesc cu discursuri pentru radio și TV, mai nou și pentru online), cumpărătorii cumpără marfă, nu sudoare inteligentă și inspirație, față de care să se manifeste cu emoție și cu reverență…și apoi numărăm banii…și credem că am făcut treabă de treabă.

Cartea în 2011 însă trebuia să fie un spectacol mediatic, cu oameni care să știe să vorbească despre ea, care să o publiciteze și să o expună ca pe tort, ca pe mașină de lux, ca pe elixirul vieții.

Adică eu sunt dezamăgit nu numai de târgul acesta…ci de întregul mod de a vedea cartea în România…pentru că ea nu mai e făcută cu entuziasm, nu mai e o provocare, nu mai e o surpriză, nu mai e o așteptare…ci o rață la cuptor recongelată și răscoaptă.

Trecem peste nuanțele personale…peste perspectiva mea asupra evenimentului carte

Saitul organizatorilor ne subliniază faptul că 90% din oferta târgului a fost formată din carte și produse media (carte electronică, muzică, film, cursuri interactive)[6].

„Într-un spaţiu de 14.000 mp, [târgul de carte a prezentat] ofertele a peste 400 de editori, distribuitori de carte, instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din străinătate.

Anual, pe parcursul Târgului, se înregistrează un nivel record al vânzărilor de carte, evenimentul având un puternic impact asupra pieţei de profil.

La ultimele trei ediţii, numărul vizitatorilor a depăşit 100.000 de persoane şi au fost organizate peste 450 de evenimente culturale la fiecare ediţie.

Târgul are un puternic ecou în presă, fiecare ediţie înregistrând peste 100 de jurnalişti acreditaţi”[7].

În primele 3 zile s-au produs „peste 200 de evenimente, lansări şi prezentări de carte, sesiuni de autografe, întâlniri cu oameni ai cărţii”[8].

Însă dacă organizatorii se pot bucura că într-o zi au fost vizitați doar de…28.000 de vizitatori[9]…eu consider cifra un eșec

Pentru că cei care au cumpărat la modul serios (adică 5-6 cărți sau mai multe) cred că reprezintă cifra de sub 10% dintre vizitatori.

Sper să mă înșel…și ar fi un bine pentru cititorul român…


[3] Ibidem.

[4] A se vedea: http://www.emag.ro/.

[9] Ibidem.

Homily at the Remembrance of Saint Apostle Andrew [November 30, 2011]

Beloved brothers and sisters into the Lord,

On the Evangelizer of Romanians, the Apostle Andrew, we have him at heart…but he is not only of ours.

Because he preached in Bithynia, ie from Hrisopolis and until Nicomedia and Nicaea, in the parties of the Black Sea [and in Dobrogea he lived in a cave], in Sevastopol and the Bosphorus, in Kherson, in Russia to the Dnieper, and then in the Mountains of the Kiev, in Chalcedon and Byzantium, in Thrace, Macedonia and Thessaloniki, in Tessalia, Farsala, Hellas, Zitunion, Achaia, Paleapatra…and dies crucified, on a X-shaped cross, in Patras, on November 30, in the 60th year after Christ.

And, as he preached in many parts, and his body was divided into many parts of the world…his Holy Relics are kept in Patras, Greece [his head], in Scotland, at Edinburgh, in the Holy Mountain Athos, in Russia, Bulgaria, Cyprus, Georgia, Kazakhstan and Romania [Galați and Constanța], in Germany, Italy, Austria, Poland, France, the Basque Country, Malta, Hong Kong…

The reason for that, Saint Apostle Andrew is the spiritual patron of Scotland (the Scottish flag is the cross of Saint Andrew), of Spain, of Sicily, of Greece, of Russia and our country, Romania.

He is also the patron city of Naples, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Bruges, Patras and Galați.

Impressive…and conquering!

Because Saint Andrew won the world not by force of arms, not with money, not as a tyrant…but with the grace of Christ, his Master, Which strengthened him and gave him all the power to change the world.

And this is true, real change of the world: the people change themselves because they are convinced that life in Christ is the true, the real life of people!

But, in comparison with what also means today the evangelism, the work of Saint Andrew was a total one and, primarily, a spiritual work, sanctifying and deifying.

He brought to the world, like the other Apostles of God, the life of God, the divine life, through word, through the Sacraments of the Church, through the example of his life.

And from Andrew shone the glory of God and His truth, the motive for which he could change the world from within it.

On short: do not go with the sermonial strategy!

The sermons are not for made adherents but they are a living witness of the true relation with God.

And only if you are full of Gods life can irradiate and others this beauty of heaven, immortal.

From Saint Andrew we still have his deeds and the proof of his holiness: his Holy Relics.

The conversions made ​​by him…and his Holy Relics are imperishable evidence, like as the Holy Eucharist, the Holy Water, and the Holy Chrism.

These all are historical evidences but, in the same time, they transcend history, because they are full of grace of the Most Holy Trinity.

And in Church where the historical evidences are full of grace is Church where the grace and the priesthood comes from Christ, the Founder and the Foundation of the Church.

And the huge sum of the sanctological evidences, at 20 centuries, of the Orthodox Church, proves us the fact that Church is not of Paul’s or Peter’s, which it’s not of the patriarchs who lead it, that it does not travel randomly through history, but that it is led by our Trinitarian God, that it is the arch that leads us, all of us, to the Kingdom of Most Holy Trinity.

Saint Andrew is with us! This is the capital thing which experiences the orthodox believer.

And when we put wheat at germinated in the day of Saint Andrew, we believe in life, in pending the fruitfulness of life.

And Saint Andrew believed with power in man and in his change!

Because you can not change the world if you do not feel that you have changed in your relation with God.

Only someone who feels changedcan change others.

And the real change is the cleaning of passions from love of God, the continuous change of mind indebted the irradiation of the God’s glory in our lives.

You change yourself and change the world: this is the ecclesial way of the preaching!

If you try to change the world for that you hate it, for that you do not support it, you will create the religious monsters…but not the spiritual people.

You create monsters like you…because you are still full of stench passions. Because you can not create from ugliness but only from the beauty of God.

And the new man, the spiritual man is formed from God’s beauty, beauty that is an ascetic, mystical, liturgical, dogmatical, moral, and existential.

In this autumn we enjoyed at Bucharest the presence of Saint Andrew’s head…it has been a hardener presence, uplifting, encouraging.

We met with whom that we owe our spiritual identity…and it is a privilege, for that the love kept it and brought it in Romania.

And only when you understand what treasure you have, you want to show to others.

The Holy Relics are the treasure on that we show and others…for that all to be filled with divine beauty.

But, if and now we can fill God’s glory, then every orthodox may have Holy Relics after his death.

So help us God! Amen!