Dumnezeu îți dă dar nu-ți pune în traistă…Un proverb pe care îl auzim de multe ori și pe care mulți îl interpretează peiorativ, poate chiar în sens ateu. Adică: nu s-ar putea sesiza în mod concret darurile lui Dumnezeu.

Însă nu acesta este sensul expresiei, care este cât se poate de creștină și de ortodoxă.

Iar sensul este că Dumnezeu îți dăruiește, dar nu îți dă ceva pentru care tu n-ai mișcat un deget. El îți dăruiește cele pentru care tu te pregătești, pe care le dorești în mod responsabil, pentru care muncești zi de zi, faci câte ceva, mai mult sau mai puțin, pentru care ai talent și talant.

Ai talant de la Dumnezeu, îl folosești și…Dumnezeu îți dă.

Dar nu îți pune în traistă lucruri pentru care nu te silești câtuși de puțin ca să le câștigi.

Nu îți dă darul profeției dacă nu te nevoiești.

Nu îți dă darul teologiei, dacă nu faci asceză și…doctorate, adică, dacă nu citești enorm de mult și nu studiezi până la epuizare.

Nu cade din cer…doar pentru că ar fi bine să te trezești dintr-o dată ales, ca în teologia (neo)protestantă ilustrată de filmele de la Hollywood.

Nu îți dă minte, dacă nu îți exersezi mintea.

Nu îți dă inimă, dacă nu îți exersezi inima în dragoste, blândețe și compasiune față de aproapele.

Nu îți dă o slujbă, dacă nu te instruiești pentru ea.

Chiar și când Dumnezeu îți pune în traistă, la propriu, se întâmplă ca o răsplată a multei nevoințe și a multului efort făcut.

Iar efortul este pe măsura dorului și a doririi

Did you like this? Share it: