Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 6. Cu Sfinții…de la Înmormântare

Cu sfinții[1] fă odihnă Hristoase sufletelor robilor tăi, unde nu iaste dureare, nici întristare, nici suspin, ci vieață fără de sfârșit.

*

Cu Sfinții fă odihnă, Hristoase, sufletelor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

***

3. 7. Nădejdea mea…

Nădeajdea[2] mea iaste Tatăl, scăparea mea iaste Fiiul, acoperemântul mieu iaste Duhul sfânt: Troiță sfântă mărire ție.

*

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Troiță/ Treime Sfântă, mărire Ție!

***

3. 8. Psalmul 66

Dumnezeule[3] milostiveaștete spre noi, și ne blagosloveaște: luminează fața ta preste noi, și ne miluiaște.

Casă cunoaștem pre pământ calea ta, întoate neamurile mântuirea ta.

Mărturiseascăse ție noroadele Dumnezeule, mărturiseascăse ție noroadele toate.

Veseleascăse, și săse bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate, și neamurile pre pământ vei povățui.

Mărturiseascăsă ție noroadele Dumnezeule, mărturiseascăse ție noroadele toate: pământul șau dat roada sa.

Blagosloveaștene pre noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Blagosloveaștene pre noi Dumnezeule: și săse teamă de dânsul toate marginile pământului.

*

Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne blagoslovește/ ne binecuvintează, luminează fața Ta peste noi și ne miluiește!

Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

Mărturisească-se Ție noroadele/ popoarele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate.

Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate și neamurile pe pământ [le] vei povățui.

Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate, [căci] pământul și-a dat roada sa.

Blagoslovește-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Blagoslovește-ne pe noi, Dumnezeule și să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.

***

3. 9. Rugăciunea Sfântului Eustratie

Mărindute[4] te măresc pre tine D[oa]mne, că ai căutat spre smerenia mea, și nu mai încuiat înmâinile vrăjmașilor: ci ai mântuit din nevoi sufletul mieu.

Și acum Stăpâne sămă acopere pre mine mâna Ta: și să vie preste mine mila ta, că sau turburat sufletul mieu, și cu dureare iaste a ieși el din ticălosu mieu și spurcat trupul acesta.

Ca nu cândva vicleanul sfat acelui protivnic săl întâmpine pre dânsul, și săl înpiadece întru întunearec, pentru păcatele ceale făcute de mine cuneștiința și cu știința înviața acea[s]ta.

Milostiv fii mie Stăpâne: și să nu vază sufletul mieu întunecatul chip al vicleanilor draci: ci săl ia pre dânsul îngerii tăi cei străluciți și luminați, dă mărire numelui tău celui scump, și cu putearea ta mărădică la Dumnezeiasca Ta judecată.

Când măvei judeca, sănumă apuce pre mine mâna stăpânitoriului Lumii aceștiea, casămă surpe pre mine păcătosul întru adâncul iadului.

Ci stăi lângă mine, șimi fii mie Mântuitoriu și sprijinitoriu. Pentru că muncile aceaste trupești veselie sânt robilor tăi, milueaște, D[oa]mne sufletul mieu cel întinat cu patimile vieții aceștiea, și curat pre el prin pocăință și prin mărturisire îl priimeaște: că bine ești cuvântat înveacii veacilor. Amin.

*

Mărindu-Te, Te măresc pe tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai încuiat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu.

Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu, și cu durere [îi] este a ieși el din ticălosul și spurcat[ul] meu trup, acesta.

Ca nu cândva vicleanul sfat a[l] celui potrivnic să-l întâmpine pe dânsul și să-l înpiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine cu neștiința și cu știința în viața aceasta.

Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci, ci să-l ia pe dânsul Îngerii Tăi cei străluciți și luminați.

Dă mărire numelui Tău celui scump și cu puterea Ta mă ridică la Dumnezeiasca Ta judecată.

Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine, păcătosul, întru adâncul iadului, ci stai lângă mine și-mi fii mie, Mântuitor și sprijinitor, pentru că muncile acestea trupești, veselie sunt robilor Tăi.

Miluiește, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieții acesteia, și curat, prin pocăință și prin mărturisire, îl primește pe el, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin!


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 38-39.

[2] Idem, p. 41.

[3] Idem, p. 53-54.

[4] Idem, p. 69-71.

Did you like this? Share it: