Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [14]

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a

***

Despre grași și slabi

Mădălina Chițu discută raportul Eurostat [noiembrie 2011][1] în Gândul, din care rezultă că „femeile din Marea Britanie sunt cele mai grase din Europa.

Statistica arată că un sfert dintre acestea sunt obeze, cifră ce situează Regatul Unit pe primul loc în UE în ceea ce priveşte obezitatea.

Bărbaţii din această ţară se situează pe locul doi [în UE] în topul excesului de kilograme, ei fiind depăşiţi de locuitorii Maltei cu 2,6 procente”[2].

Însă, în ceea ce privește România, „cifrele arată că 1,6% dintre femeile din categoria de vârstă 18-24 de ani sunt obeze, în timp ce 4,1% dintre româncele cu vârste cuprinse între 25 şi 44 de ani se cofruntă cu această problemă de sănătate.

Mai mult, procentul conaţionalelor obeze este cel mai ridicat pentru categoria de vârstă 45-64 de ani, unde 13,7% au un indice al masei corporale care depăşeşte 30.

O uşoară scădere se observă în cazul femeilor trecute de vârsta de 65 de ani. Cercetarea arată că 10,8% dintre femeile din această categorie sunt obeze.

Cea mai mare incidenţă a obezităţii în cazul bărbaţilor din România (10, 7%) este întâlnită la categoria de vârstă 45-64 de ani, 10,7% dintre aceştia se confruntă cu această problemă.

Românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani sunt cei mai puţin afectaţi de obezitate.

Potrivit studiului, 1,8% dintre bărbaţii din această categorie de vârstă au un indice de masă corporală care depăşeşte 30.

Cifrele mai arată că 6,3% dintre bărbaţii români cu vârste între 25 şi 44 de ani suferă de obezitate, în timp ce, la categoria de vârstă de peste 65 de ani, procentul este de 10,5%.

Potrivit studiului european, atât în cazul femeilor (8%), cât şi al bărbaţilor (7,6%), România înregistrează cea mai scăzută rată a obezităţii, fiind urmată de Italia 9, 3% la femei şi 11,3% la bărbaţi, Bulgaria 11,3% la femei şi 11,6% la bărbaţi şi Franţa 12,7% la femei şi 11,7% la bărbaţi”[3].

*

eMAG-ul și vinerea reducerilor

Pe 25 noiembrie 2011, când s-au făcut reduceri în masă la produse IT și electro-casnice, eMAG[4] a primit 1, 1 milioane de vizite la nivel online, s-au comandat 90.000 de produse online și s-au înregistrat comenzi online în valoare de 8 milioane de euro[5].

Însă pentru ce trebuie să aștepți o zi ca să faci un asemenea tur de forță, când poți să prezinți continuu prețuri acomodate pieței românești…și să vinzi așa zilnic?

Dacă vezi că nu vinzi în mod constant…nu înseamnă că prețurile sunt umflate, sunt neconforme pieței?

Pe de altă parte, eMAG a fost publicitat de mai mulți creatori de online cu influență…și nu a mers doar pe propria lor prezentare.

Dintre cei un milion de vizitatori online ai zilei de vineri…mulți au venit și să caște gura…dar pentru că știau de eveniment.

Cred că cel mai important lucru care s-a petrecut nu e că oamenii au cumpărat (pentru că e nevoie de produse acomodate pieței, puterii de cumpărare a românilor) ci că evenimentul comercial a avut căutare reală.

 *

Gaudeamus 2011

Ca și până acum, târgul de carte din perioada 23-27 noiembrie 2011, de la Romexpo, din București, a avut un public stagnant și, la fel, și o ofertă de carte care nu ne-a întrecut așteptările.

Excepțiile, bineînțeles, nu se iau în calcul.

Încă, noi, românii, nu am înțeles să facem din carte o sărbătoare, una pentru toți…și nu îndrăznim, decât timid, să mergem în ritmul prezentului, a acestui prezent în care scriitorul trebuie să demonstreze, cu vârf și îndesat, că e omul care știe să ne uimească.

Motiv pentru care cărțile stau pe standuri ca țuica de prună, nimeni nu ni le prezintă în mod entuziast și nu face o poveste din fiecare editare a unei cărți, autorii sunt marginali, nu sunt puși în ramă, în afara câtorva (cam aceiași, care se pregătesc cu discursuri pentru radio și TV, mai nou și pentru online), cumpărătorii cumpără marfă, nu sudoare inteligentă și inspirație, față de care să se manifeste cu emoție și cu reverență…și apoi numărăm banii…și credem că am făcut treabă de treabă.

Cartea în 2011 însă trebuia să fie un spectacol mediatic, cu oameni care să știe să vorbească despre ea, care să o publiciteze și să o expună ca pe tort, ca pe mașină de lux, ca pe elixirul vieții.

Adică eu sunt dezamăgit nu numai de târgul acesta…ci de întregul mod de a vedea cartea în România…pentru că ea nu mai e făcută cu entuziasm, nu mai e o provocare, nu mai e o surpriză, nu mai e o așteptare…ci o rață la cuptor recongelată și răscoaptă.

Trecem peste nuanțele personale…peste perspectiva mea asupra evenimentului carte

Saitul organizatorilor ne subliniază faptul că 90% din oferta târgului a fost formată din carte și produse media (carte electronică, muzică, film, cursuri interactive)[6].

„Într-un spaţiu de 14.000 mp, [târgul de carte a prezentat] ofertele a peste 400 de editori, distribuitori de carte, instituţii culturale şi de învăţământ din România şi din străinătate.

Anual, pe parcursul Târgului, se înregistrează un nivel record al vânzărilor de carte, evenimentul având un puternic impact asupra pieţei de profil.

La ultimele trei ediţii, numărul vizitatorilor a depăşit 100.000 de persoane şi au fost organizate peste 450 de evenimente culturale la fiecare ediţie.

Târgul are un puternic ecou în presă, fiecare ediţie înregistrând peste 100 de jurnalişti acreditaţi”[7].

În primele 3 zile s-au produs „peste 200 de evenimente, lansări şi prezentări de carte, sesiuni de autografe, întâlniri cu oameni ai cărţii”[8].

Însă dacă organizatorii se pot bucura că într-o zi au fost vizitați doar de…28.000 de vizitatori[9]…eu consider cifra un eșec

Pentru că cei care au cumpărat la modul serios (adică 5-6 cărți sau mai multe) cred că reprezintă cifra de sub 10% dintre vizitatori.

Sper să mă înșel…și ar fi un bine pentru cititorul român…


[3] Ibidem.

[4] A se vedea: http://www.emag.ro/.

[9] Ibidem.

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *