Naționalismul e o achiziție personală, ca și cultura și credința pe care le ai.

Și ca să îți cunoști apartenența ta la națiunea română trebuie să te inițiezi în istoria, în credința, în cultura și modul de a trăi al românilor timp de 2000 de ani.

Nu e deloc ușor și e o acțiune extrem de serioasă și…continuă.

Tocmai de aceea când vine vorba de credința, de istoria, de geografia, de obiceiurile și idealurile românilor, de reperele lor de umanitate trebuie să fii foarte serios și integrativ. Trebuie să integrezi tot ce descoperi în patrimoniul tău interior de iubire și de respect pentru ceea ce ai ajuns să fii.

Acest patrimoniu de înțelegere și de reverență, de recunoștință pentru tot ce ți-a preexistat se numește naționalism.

Te-ai născut în sânul unui popor care are rădăcini adânci în istorie…și întreaga tradiție de limbă, de religie și de neam a poporului român este avuția ta.

Nu doar limba, credința ortodoxă, portul popular, mâncarea, anumite texte literare ne definesc unicitatea, nouă, românilor, ci și întreaga pleiadă de oameni imenși ai nației.

Diversitatea religioasă a României actuale ar dori ca istoria să fie rescrisă, după cum minoritățile sexuale din România ar dori ca firescul relațiilor dintre bărbați și femei să fie unisexualizat.

Numai că istoria arată așa cum a fost ea…și nu cum am vrea noi să fie.

Până când au venit eterodocșii în spațiul românesc…acest spațiu, de la Sfântul Apostol Andrei încoace a fost ortodox…da, într-o mare de catolicism, pe de o parte…și de barbarie, pe de altă parte.

Că am traversat 2000 de ani de istorie cu credința și limba noastră și ne-am păstrat identitatea religios-lingvistică…și, într-o anume parte, și pe cea teritorială e o imensă minune, fără comentarii.

Iar dacă știi acest amănunt…ai rădăcini adânci în discuția esențială despre perenitate, despre continuitate.

Noi venim dintr-o familie imensă, care a fost creștinată de unul dintre Apostolii Domnului și avem o limbă foarte specială, care îmbină grafia latină cu bogăția lingvistică suplă, foarte prodigioasă la nivel morfematic, care e convivă cu forța de plasticizare a vechilor și mai noilor limbi ale lumii.

Vechime, continuitate, noutate, vitalitate = românismul.

Românism = conștiința că avem un trecut venerabil, un prezent creator și, fără doar și poate, un viitor responsabil.

Cu bogăția noastră religioasă și lingvistică, culturală și științifică avem responsabilitatea de a fi o lumină mântuitoare pentru întreaga umanitate.

Și, nu, nu sunt vorbe mari!

Cine a studiat măcar câteva repere imense ale românilor, Sfinți, genii, eroi, mari creatori și inventatori…vor vedea, cu uimire, că în ei palpită aceeași înălțime de conștiință, aceeași măreție sufletească ca în toate marile spirite ale umanității.

Și pe măsură ce ne apropiem de trecutul nostru…înțelegem cât valorează faptul că ne putem baza pe lucruri sigure, întăritoare.

Pe de altă parte, a ideologiza iubirea ta pentru neamul românesc…a face din iubirea ta pentru țară o obsesie maladivă…e ca atunci când ți-ai iubi propria ta mamă…și ai vrea să omori toate mamele din lume…ca să rămână mama ta singura frumoasă și importantă.

Naționalismul tău românesc, așadar, e sănătos atâta timp cât e respectuos.

Dacă din iubire pentru țara ta știi să vezi frumusețea și măreția din orice apartenent al vreunei nații, atunci ești un român autentic.

Autenticitatea iubirii tale pentru nație, credință și limbă se vede din aceea că consideri că orice om trebuie să își iubească și să își respecte nația, credința, limba, valorile.

Bineînțeles, 1 decembrie 2011, spune pentru mine…același lucru cu 1 decembrie 1918: nevoia de unitate și integritate e întotdeauna o nevoie reală.

Nevoia păcii, a frățietății, a unității, a solidarității e o nevoie reală.

Și ne dăm seama de acest lucru tot mai bine nu uitându-ne doar la spațiul nostru românesc ci la întregul mapamond, pentru că nevoia de coeziune e una globală.

Și spațiul online, mai mult decât oricare altul, e cel care ne pune la un loc valorile și nonvalorile, pentru ca să ne vedem plusurile și minusurile reciproc.

A fi naționalist, a fi iubitor al nației tale la nivel online înseamnă să știi să creezi pentru nația ta, să îți prezinți și să îți reprezinți nația prin eforturile tale creaționale, prin modul cum interacționezi cu alții, de alte etnii și de alte religii.

Aici, online, sau atunci când ieși din țară și călătorești sau te duci să muncești sau să te stabilești într-o altă țară…tot ce facem noi se contorizează pe seama nației noastre, a credinței noastre, a imaginii noastre.

Suntem așa cum ne prezentăm.

Suntem reperați pe măsura a ceea ce facem.

Și cel care reprezintă cu adevărat nația română în fața reprezentanților altor nații e cel care își asumă și își cunoaște pe fiecare zi nația din care face parte.

Bineînțeles că dacă ești utilitarist, egoist până în măduvă, dacă îți schimbi credința ca să dai mai bine în extern, dacă mimezi reponsabilitatea și crezurile și valorile și etichetele sociale…ești lamentabil.

Nu mai spun cât de lamentabil ești când te duci afară doar ca să dai în cap, să cerșești și să speculezi încrederea altora în favoarea ta.

Însă naționalismul e curs intensiv pentru cine e responsabil, pentru cine se bucură din toată inima că e român și că e atât de special prin apartenența sa și istoria pe care o are în spate.

Pământul românesc, tricolorul, limba, Crezul ortodox, Sfinții, geniile, eroii, valorile noastre te fac demn dacă le înțelegi și le iubești.

Devii o făclie, un foc aprins…dacă toate te traversează și te fac o lacrimă plină de tărie.

Patriotismul curat naște lacrimi. Dar lacrimi de demnitate.

Și când ajungi să ai lacrimi de demnitate pentru profunzimea nației române abia ai trecut de faza abecedarului în materie de naționalism

La mulți ani tuturor românilor de pretutindeni și românilor aclimatizați în România!

Did you like this? Share it: