Scrisoarea nr. 58 (10-13 decembrie 1946)

 Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

 *

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Iubita mea,

Pare că-mi răsai din alte vremuri.

Așa cum te vedeam atunci când nu te doream pentru altceva decât pentru a te vedea.

Tu nu-mi spuneai nimic…dar totul era în tine, mai mult decât o rugă pentru o dragoste visată, dar care nu mai venea.

Oare unde să fie cel pe care îl voi iubi?, te gândeai fără să știi.

Eu sunt acela care am încă de mult dragostea ta, îți spuneam fără să știi.

Nu îți venea să crezi. Oare el să fie? Și tot tu nu credeai.

Te-ai uitat însă cu luare aminte și atunci ți-ai dat seama că eu sunt acela pe care îl așteptai să-ți aducă dragostea așteptată din copilărie.

Unde e dragostea? Și care e dragostea?, te întrebai…și îți părea totul nesigur.

Dragostea ta însă era închisă adânc în inima mea.

Ai avut răbdare și credincioasă[1] ai fost și de aceea ai văzut cum se descoperă ceas de ceas, în vreme[2]

Și încă n-ai văzut toată dragostea ta, pe care o păstrez ascunsă în mine.

Să știi că e la mine dragostea pe care o visezi și pe care ai visat-o de mică.

De Crăciun, anul acesta – dacă ai să fii cuminte și ai să mă aștepți cu drag – îți voi aduce și dragostea pe care am ținut-o ascunsă. Fiindcă tu și eu nu avem voie și nici unde s-o vedem.

Nu te vei supăra dacă nu-ți voi putea aduce nimic, niciun dar, care să te bucure puțin.

Tu înțelegi[3], cred.

Iarăși: să nu uit…

Rețeta aceea pe care mi-ai dat-o…aș avea posibilitatea s-o cumpăr…dar nu am bani.

Dar dacă e absolut necesar ca să o ai de sărbători, nu știu ce aș putea să fac [pentru ca să ți-o cumpăr].

În orice caz trebuie ca să-mi scrii ca să știu…și voi vedea. De aceea trimite-mi scrisoare cât mai repede ca să știu ce să fac în această privință.

Nu aș vrea ca această rețetă să fie un motiv care să-ți strice bucuria.

Aceeași poveste pe care o spuneai și tu: untul de cacao[4] poate fi înlocuit cu acidul citric[5] sau seu, fiindcă cu untul de cacao nu poți avea siguranță, pentru că nu știi dacă e veritabil.

Poate fi preparat lichidul cu oțet (acid citric).

Interesează-te tu mai bine, acolo, fiindcă am impresia că lumea trebuie să știe. E rețeta lui Simionescu…

La urma urmei ce are să fie dacă ai să faci și tu un copil frumos ca tine, ca să văd cum erai tu când erai mică?

Dar vorba e alta: cum ne ajută Dumnezeu să-l creștem? Că până acum nu suntem în stare să ne ținem pe noi amândoi…și stăm pe capul altora…

Ne este cam rușine…dar cred că se vor schimba lucrurile cât de curând. Situația noastră trebuie să se schimbe ca nimeni să nu fie silit să îmi ție soția.

Cum am știut să te iau [de soție], tot la fel trebuie să știu și să te țin lângă mine

12 decembrie 1946

Am primit azi, joi, scrisoarea ta scrisă în ziua de Sfântul Nicolae [6 decembrie 1946].

Îmi scrii acolo de visul acela…și de apariția aceea

În noaptea aceea, spre Sfântul Nicolae, ți-am scris eu și m-am gândit la tine.

Pe la ora 12 noaptea, înainte de a mă culca, m-am rugat, ca de obicei, și pentru tine și l-a un moment dat mi s-a cutremurat tot trupul.

De aceea ți-am și scris să-mi comunici ce ai visat în acea noapte.

Văd însă că înainte de a primi scrisoarea mea tu ai auzit gândul meu și de aceea mi-ai scris.

Acum cred că te vei convinge și tu că există o altă lume pentru care noi avem datoria să ne pregătim.

Bătrânul acela poate că era Sfântul Nicolae.

Nu ai visat! Apariții[6] din acestea sunt posibile.

Vom mai vorbi despre aceasta.

În orice caz îmi place visul tău. Sunt chiar foarte fericit. Parcă l-aș fi avut eu sau mi s-ar fi arătat mie, ceea ce spui că ai văzut tu.

Mă surprinde scrisul tău din această scrisoare. Ai progresat mult de tot.

Iarăși, constat o mare asemănare cu scrisul meu de altădată, dar și cu cel de acuma.

Tu ai să ajungi să fii în toate una cu mine. Și totul mă bucură. Cu cât trece vremea…știind că tu mă urmezi.

Mă întrebi când voi veni? Cred că n-ai primit răspunsul meu…În orice caz te anunț prin telegramă, despre când voi sosi.

Vremea și aglomerația nu sunt piedici pentru mine.

Aceasta e, poate, ultima scrisoare înainte de sosirea mea.

Lucică.

Post scriptum: De o săptămână am avut mereu încurcături cu examenele și, în seara de Sfântul Nicolae, n-am putut nici să dorm de atâta supărare.

Azi însă, 13 decembrie [1946], mi s-au spulberat toate ghinioanele. Cred că ziua de 13 îmi e prielnică.


[1] Mi-ai fost fidelă.

[2] Cu timpul.

[3] Situația mea…și sărăcia prin care trec…cu demnitate

[6] Mistice ale Sfinților.

Did you like this? Share it: