Scrisoarea nr. 59 (18 ianuarie 1947)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Îți scriu azi, după câteva zile de la sosirea mea aici. De ce? Eu eram obișnuit să trăiesc altfel, să te iubesc altfel.

Așa cum am trăit, ca bărbat și soție, cele câteva zile, ba chiar săptămâni, a fost ceva neobișnuit pentru mine cât și pentru tine.

Va trebui să treacă încă ceva vreme, poate mai multă, pentru ca să ni se pară obișnuit faptul că suntem soți.

Dar toate acestea mi se par copilării și parcă nu le-aș mai discuta.

Eu sunt trist încă și acuma…de ce însă…nu știu…

Mi-e silă să și vorbesc. Mă apasă o deznădejde și un dezgust [imens] pentru tot ce este în jurul meu.

Nimic nu mă atrage. Parcă aș aștepta o nenorocire sau o mare bucurie.

Îmi amintesc însă ce plină de viață și cât de veselă erai când am venit acolo. Dar mi-e greu să-mi amintesc ce tristă te-am lăsat la plecare…

De vină sunt și eu, cu toate mofturile și zvonurile pe care ți le-am adus de la ai mei. Dar ce puteam face?

De nu m-aș mai fi născut, aș fi scutit pe mulți de atâta rău sau cel puțin…de-aș fi murit pe unde am fost[1]

Nu mă gândesc la mine deloc. Eu pot să suport orice[2]…și nu mă voi plânge niciodată că nu pot să îndur viața pe care o am.

Dar suferințele altora, din cauza mea, mă dor și mă ucid.

Tu ai rămas singură, fără niciun sprijin și fără nicio înțelegere apropiată. Poate ești gravidă și îți va fi greu să spui asta. Dar și mai greu îți va fi să te internezi singură.

Cui să-i spui, cine să te ajute, pe cine va interesa că suferi și că te zbuciumi?

Eu aici, tu acolo.

M-ai întrebat ce sunt de părere [să facem].

Ți-am spus ceva…dar ai rămas nelămurită. Căci n-a fost un răspuns clar și hotărât.

Probabil ai ghicit că nici eu nu știam ce este de făcut.

În orice caz nu ai de ce să te temi. Ești soția mea și nu are de ce să-ți fie rușine când vei avea un copil.

În vechime, oamenii spuneau că Dumnezeu îi binecuvintează pe soți când le dă un copil. Să zicem și noi că Dumnezeu ne-a binecuvântat de la început și ne-a dat să fim liniștiți și să ne bucurăm.

Am visat cam urât vineri seara spre sâmbătă.

Mă îmbrăcasem într-un palton nou și mă uitam în oglindă. Ce zici de uitatul în oglindă? Vezi că sunt minciuni?

Apoi ședeam pe locul preferat de tine și de mine în camera tușii și au venit cu botezul[3], întâi părintele Mihai, și apoi celălalt preot, cel slăbuț, iar eu m-am deranjat pentru fiecare.

Ai avut ceva necazuri? Scrie-mi și mie ca să văd…E adevărat ceva?…

Aici am ajuns cu bine. I-am plătit datoria lui Dumitrescu. Am avut niște bani de la Moș Stan.

Am umblat în ultimele zile după unele acte necesare la seminarul de Pedagogie. Îl voi face…ca să mă știu descurcat apoi în martie. Voi vedea ce este de făcut.

Viața aici[4] e mizerabilă.

De aproape 15 zile pâine nu mai există[5]…iar mălai se ia pe cartelă.

Tramvaiul, dacă vine unul la o jumătate de oră, înseamnă că e bine…Și atunci nu poți să-l iei.

Ieri, din patru drumuri în oraș, 3 le-am făcut pe jos. Și știi și tu ce drum lung e de la mine până la facultate.

Azi am plecat de la facultate, am așteptat tramvaiul o oră și…m-am întors tot pe jos.

Pierd mai toată vremea cu drumurile.

În privința zvonurilor ce îți vor veni, tu să știi următorul lucru: toți au fost împotriva noastră…și nu au vrut să ne căsătorim. Iar acum speră că pot să ne despartă

Dar pericolul e mai puțin…și nu ai de ce să te temi.

Noi și morți vom fi împreună.

Iubirea nu poate fi ucisă de ură.

Nimeni nu ne poate ucide iubirea cât timp ea există între noi doi.

Iar dacă dragostea nu ne va mai uni și încrederea va dispărea dintre noi atunci zadarnică e orice sforțare a noastră [de a rămâne împreună].

Însă pot să piară cu toții… și lumea întreagă…

Eu știu că tu ești zâna sufletului meu.

Nu are nimeni dreptul să ne despartă

Iar ai mei, dacă suferă, suferă din cauza răutății inimii lor și nădăjduiesc ca Dumnezeu să le arate odată calea cea bună.

Lucis.

Scrie-mi ce este cu tine! Ești sănătoasă?


[1] Pe front.

[2] Lucru pe care Dumnezeiescul Ilie l-a demonstrat în toată viața sa, înfruntând chinuri, torturi, suferințe, mojicii care mai de care mai inumane.

[3] Ca înainte de 6 ianuarie.

[4] La București.

[5] Ca să cumperi.

Did you like this? Share it: