Învia-vor voievozii [1]

Mândrii voevozi, ce-nvie din a cronicelor bracuri,
Fac să tremure cetatea nedreptăţilor de veacuri:
Crainici resbunării sânte, ce nu poate să-ntârzie,
Prooroci mărirei dalbe-a zilelor, ce vor să vie.

Dom regal, cu mândre turle, a lui Neagoe tezaur,
Pe Mihai ce adunat-ai în zenitul său de aur
Şi slăvit-ai a lui Radu îndoită biruinţă …
În a doua înviere s-ar putea să n-ai credinţă?

Juni semeţi, cu surle-n frunte şi cu zumzet de cimpoaie,
Scutură din letargie inimile ce se-ndoaie.
Împlini-se-va destinul, când sfărma-vor buzdugane,
De vătafi ş-armaşi isbite, a cetăți[i] porţi duşmane.

Învia-vor voevozii, rumpând lanţuri de sclăvie,
Surpând legi şi privilegii de urgii, din temelie,
Şi va fi stăpân Românul peste-a ţărilor hotare,
Ce din vechi le străjueşte cu a doinii-nviforare.


[1] M. Eminescu, Opere, V, ediție critică îngrijită de Perpessicius, Ed. Academiei RSR, București, 1958, p. 689. În opinia lui Perpessicius însă, „ne aflăm în faţa unui simulacru de apocrifă autenticitate”.

Did you like this? Share it: