Învia-vor voievozii

Învia-vor voievozii [1]

Mândrii voevozi, ce-nvie din a cronicelor bracuri,
Fac să tremure cetatea nedreptăţilor de veacuri:
Crainici resbunării sânte, ce nu poate să-ntârzie,
Prooroci mărirei dalbe-a zilelor, ce vor să vie.

Dom regal, cu mândre turle, a lui Neagoe tezaur,
Pe Mihai ce adunat-ai în zenitul său de aur
Şi slăvit-ai a lui Radu îndoită biruinţă …
În a doua înviere s-ar putea să n-ai credinţă?

Juni semeţi, cu surle-n frunte şi cu zumzet de cimpoaie,
Scutură din letargie inimile ce se-ndoaie.
Împlini-se-va destinul, când sfărma-vor buzdugane,
De vătafi ş-armaşi isbite, a cetăți[i] porţi duşmane.

Învia-vor voevozii, rumpând lanţuri de sclăvie,
Surpând legi şi privilegii de urgii, din temelie,
Şi va fi stăpân Românul peste-a ţărilor hotare,
Ce din vechi le străjueşte cu a doinii-nviforare.

---