Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 3 decembrie 2011

Scandalul oximoronic

Bancurile sunt umorul celor fără spirit. Sau „inteligența” celor care mimează înțelepciunea.

*

Când ne scandalizează ceva, ne scandalizează noutatea faptului neacceptat sau repetitivitatea grețoasă a acestuia?

*

Mai e loc pentru neprevăzut…dacă ne fixăm toată ziua în aceeași lipsă de așteptări reale?

*

Impostorul vrea să fie văzut…tocmai când el deja a fost exclus din calcul.

*

Ce înseamnă să își cheltuie banii…pentru cineva care știe că mai are doar câteva clipe de viață?

*

Oamenii s-au învățat cu banalul până la refuz pentru că el e substanța ideatică a lumii în care trăim.

Vorbim banalități, ne plac lucruri fără gust, trăim după o zi pe alta ca niște râme: mâncăm și defecăm la nesfârșit…

Cei care nu sunt banali…sunt prea lucizi…și de aceea n-au loc nicăieri

*

Luciditatea e o formă de disperare eliberatoare într-o lume saturată de urât.

*

Ai șansa năucitoare, oricând, de a fi un nimeni…pentru cei care nu te cunosc.

Atunci înțelegi ce dezolare te-ar cuprinde, dacă ai luat totul de la capăt, pe fiecare zi…în relațiile cu oamenii.

Tu le-ai vorbi…ei te-ar înțelege azi…dar mâine ar uita totul. Și a doua zi…trebuie să faci același epuizant efort de a te explica…pentru oameni care te-ar uita, iar și iar…după 24 de ore…

*

Memoria e o uitare selectivă.

*

Ne place să cunoaștem istorie…în speranța că această cunoaștere ne-ar putea salva de cine știe ce pericol din prezent…

Numai că, pe când înveți cine e Traian, Bonaparte, Ștefan cel Mare…vine o mașină în trombă…și te face chisăliță

În concluzie: istoria nu ne poate salva de prezent…dar ni-l poate face suportabil.

*

Mi-e teamă de omul care nu înțelege niciodată, dar niciodată, orice i-ai face…ce act criminal poate fi o privire, un cuvânt, un gest stupid…făcut atunci când eu mă bucur.

*

Corigența la veșnicie e marele dezastru ontologic.

*

Un discurs cu citate e un discurs leneș.

Îi lași pe ascultătorii tăi ori să le rumege…ori să le lase baltă

Cel fără citate…este coca obținută manual în urma râșnirii citatelor.

*

Am țara mea…ai țara ta…între noi e o graniță…sau o depărtare imensă.

Dar dacă țara mea nu duce până în țara ta…înseamnă că nici eu nu mă pot urca, ca pe o scară cu multe trepte, până în inima ta.

*

Americanii zâmbesc mult, dau din mâini, par volubili și își iau aerul că „le știu pe toate”.

Românii încearcă să zâmbească, dau cu mâinile în cuvinte sau cu cuvintele în pereți și încearcă să își pună bețe în roate…și când știu mai multe decât americanii.

*

Nu-mi plac scandalurile. Ele sunt dovada că oamenii se cred, în mod fatal, nemuritori…când viața tocmai ni se prelinge printre degete.

*

Într-o lume normală…anormalul e un mit…De aceea se spune: „așa ceva nu s-a întâmplat la noi niciodată…”.

Într-o lume anormală…normalitatea e un lucru curios…care trebuie pervertit neapărat.

Homily to the Remembrance of Saint Nicholas, Archbishop of Myra [December 6, 2011]

Beloved brothers and sisters into the Lord,

We still need the goodness of Saint Nicholas today, when we are so unloved and misunderstood?

And is still time for conscience, when is more profitable to be an impostor?

And I ask these, because today’s feast, through the person of Saint Nicholas, tells us contrary things of contemporary mentality: we need kindness, conscience, attention to all our neighbors.

A society can not be only competitive, for that not everyone which belongs to it can compete in equal mode. And for those who have a disability and for those who are unemployed or homeless…there must be a social protection, a perspective to improve the things.

And the orthodox theology thus sees things: the goodness can save the man in trouble or lost in the heavy sins. Because therefore God became man, that to deify the man…and not to leave him in sorrow.

The theosis/ the deification is possible and real because Christ is God and man in the same time, and He deified His human nature, which He took from Most Pure Virgin.

Therefore the goodness, for an orthodox, is not a moral coordinate, but a theological in prime time.

And when Saint Nicholas escaped on the three girls from fornication…and enjoyed their father to tears…he looked at things from God to men, and namely he being full of divine goodness

Saint Nicholas: a beautiful child!…

Just therefore children are waiting with longing his day…hoping to receive gifts.

A child who stunned from the beginning…because he appeared to be full of grace and fasting.

And he sucked only by the right breast of his mother and wednesday and friday he wanted to be fed only in the evening, after what he fasted paradoxically.

After a wonderful childhood, a youth clean…The fact for that, when he was ordained a priest…was like a new sun that lights people’s hearts.

Because this is the meaning of life clear: to make us God’s dwellings!

And Saint Nicholas was filled with the glory of God and, as result, his goodness was theological.

Why I insist on this aspect? For to emphasize the fact that God is Who that teaches us to behave really.

The polite behavior is not a theological virtue but a comportment that denotes a good growth.

But who is civilized…may be and spiritual, for that the grace of God enlightens and strengthens our good habits.

And when he saved the girls, when he stopped the storm, when he slapped on Arius, when he helped the people during the drought, he thought with the mind of Christ and not as a philosopher, as an intellectual who is guided by some impersonal principles.

He acted in communion with God and in communion with people and not as the one distant to them.

And when we look for a wife or a friend or a credible institution, we look for, actually, the communion that keeps us warm.

And the confidence between people comes from real attitudes and feelings. If we keep our word, if we are one with what we say about us…our words become increasingly powerful, for that they are full of life.

After his passage from here, his Holy Relics have sprung myrrh…spiritual beauty…

And we, those who prayed to Saint Nicholas, each according to our inner state, we are filled with spiritual beauty.

Therefore and now, in winter, we fill with spiritual heat, because God’s grace is the one who heats our soul.

And if Nicholas, in greek, means conqueror of the people…Saint Nicholas won us and will won our hearts with the goodness that makes us beautiful.

And I think that fundamentally we must remember: that only what we feel to do truly, we are actually.

God make us happy with His peace, now and forever and forever. Amen!

Vizualitatea contemplativă a icoanei [3]

Prima și a doua parte…

***

În icoană, umbra este „întuneric”[1] iar deschisul este „diafanie”[2]. „Luciul[3] este „cel mai luminos punct al unei forme din natură”[4], pe când „blicul…[este] punctul cel mai strălucitor al unei morfologii iconice”[5].

Însă blicul exprimă prezența luminii dumnezeiești în icoană[6], fiind un element teologic absolut important și care face ca „forma din icoane, asemenea Sfântului, [să] devină ea însăși lumină[7].

Discutând Icoana Buneivestiri, autorul spune că „oferă senzația penetrantă a stop-cadrului, a timpului înțepenit, când prezentul și veșnicia se pliază subit[8].

Arhanghelului Gavriil i se surprinde aici „pășirea uriașă și fandarea solemnă[9], pe când Maicii lui Dumnezeu: „gestul retractil al mâinii”[10].

Referindu-se la modul în care iconarul se raportează la icoană, autorul nostru ne spune că „icoana nu este un plan, ci un spațiu tridimensional[11]. Căci dacă „planul are structura concretă a pragului[12], icoana ne prezintă „forme venite în prag, așezate în prag, ieșite în prag, pironite în prag, pășind în prag, călcând pragul”[13]…[pentru că] iconizarea „le consemnează doar popasul[14] lor.

Iar timpul icoanei nu este timpul prezent ci „prezentul înveșnicit, simbolizat prin acum și pururea[15], Sfinții arătându-ni-se în spațiul pragului[16].

Aici, în pragul iconic, are loc întâlnirea dintre om și Dumnezeu[17], pentru că „pragul icoanei este însăși asemănarea iconică, loc singular din lumea creată, văzută și nevăzută, unde Dumnezeu iese în prag[18] pentru ca să ne întâmpine.

Și autorul teoretizează aici pragul iconic ca pe o interpretare mult mai proprie icoanei decât perspectiva inversă[19].

Vorbind despre tabloul religios al Învierii Domnului în comparație cu Icoana Învierii Domnului, care e Icoana coborârii Sale la Iad, autorul afirmă pe drept cuvânt că tabloul religios romano-catolic e lipsit de „realism eshatologic”[20] și „contrazice flagrant”[21] descrierile evanghelice.

Însă în icoana ortodoxă a coborârii Sale la Iad, Domnul îi extrage[22] din morminte pe Sfinții Protopărinți ai neamului omenesc cu putere dumnezeiască, Domnul fiind „în plină mișcare, pășind amplu, trecând pragul aflat între El și infern, între cel mai desăvârșit înăuntru și cel mai ticălos din afară[23].

Icoana Răstignirii Domnului prezintă trupul Său înduhovnicit, pe când tabloul religios al romano-catolicismului este o expresie doloristă[24].

De aceea „solemnitatea pașnică și calmă care învăluie Pătimirile [Domnului] în icoane nu are nimic de-a face cu rictusul forțat al Sfinților jupuiți de vii în perimetrul tabloului religios”[25].

În Icoana Răstignirii, Ortodoxia „figurează puterea Patimilor Domnului de a tămădui cosmosul și întreg creatul”[26], pentru că moartea nu e văzută ca ultima gară.

Și din această cauză, Hristosul nostru, Cel răstignit, nu e „mort ci adormit[27].


[1] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana (1). 31+1 de iconologii pentru învățarea Icoanei, Ed. Fundația Anastasia, București, 2010, p. 218.

[2] Ibidem.

[3] Idem, p. 219.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 223.

[8] Idem, p. 234.

[9] Idem, p. 238.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 252.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 253.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 254. Fragmentul la care ne-am referit aici e acesta: „Pentru un iconar autentic, perspectiva inversă nu depășește limitele unei simple probleme plastice, în timp ce încercarea de a reprezenta/ simboliza pragul poate restitui actului iconic sensul tainei și emoția teologică”.

[20] Idem, p. 258.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 263.

[23] Ibidem.

[24] Idem, p. 284.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Idem, p. 284-286.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno