Zi: 4 decembrie 2011

Când contempli frumusețea altora îndelung și te impregnezi de ea, atunci te eliberezi de tinele obsedant și poți fi creativ sau chiar creator, senin și bucuros.

Creația ta depinde în primul rând de cât de mult te urăști, cât de mult lași pe alții să te invadeze interior,  și, de fapt, creația ta este primirea altora și dăruirea înapoi, către toți, a multă frumusețe și lumină pe care le-ai lăsat să te încapă.

De aceea, creația este legată în primul rând de generozitate, iubire și dăruire.

Marii creatori nu pot fi niște mari egoiști. Dacă un mare creator ajunge un nihilist este pentru că a strâns în sine un tezaur de frumusețe, dar i-a contorsionat sensul, la un moment dat.

Arta ortodoxă e un echilibru între smerenie și originalitate. Originalitatea căutată pierde acest echilibru.

*

Doamne, aprinde lampa sufletului meu, Tu, Cel ce ai aprins luminile în univers! Pune în candela sufletului meu lumina Ta, Cel ce ai pus lumină în opaițele soarelui și ale stelelor!

Cel ce Te-ai născut ca un Prunc, stinge înțelepciunea luciferică și dăruiește oamenilor înțelepciunea nevinovăției!

Noi aprindem lumini feerice în orașe și stingem luminile căldurii și ale bucuriei adevărate din sufletele noastre și le înlocuim cu ipocrizie și cu surogate de fapte bune și de generozitate.

Le înlocuim cu narațiuni hollywoodiene și cu poleială de sentimente. Ne umplem ochii de străluciri electrice, dar le uităm sensul și simbolul.

Când văd că oamenii uită de sărăcie și de mizerie, pentru vanitatea aprinderii de beculețe, mă întreb dacă nu cumva sărăcia din suflet întrece cu mult sărăcia crizei. Și mai ales nepăsarea celor care nu văd în ce stare trăiesc confrații lor loviți de o situație pentru care nu sunt de vină și nu este corect să li se ceară să facă sacrificii.

*

O televiziune ne-a prezentat acum vreo două zile cazul fericit al unui absolvent de facultate și masterat (n-am reținut în ce domeniu), care s-a reconvertit profesional și a devenit…bucătar, pentru că așa câștigă foarte bine (se poate ajunge și la câteva mii de euro pe lună), iar în situația anterioară ar fi fost mult mai prost plătit sau chiar muritor de foame.

Nu am înțeles prea bine de ce jubila prezentatoarea…

Și de altfel, știrile sunt pline de cazuri de profesori, polițiști, medici, judecători sau preoți care au făcut ce nu trebuia, cazuri prezentate fără nicio investigație suplimentară, după care urmează ore de talk-show-uri în care se deplânge situația categoriilor profesionale menționate sau decadența morală gravă a societății și absența valorilor spirituale…

Ca și în cazul Roșia Montană: mai întâi reclama pentru a se începe lucrările în zonă, apoi…talk-show-ul împotriva lor.

E greu de înțeles pentru mine (chiar dacă pricep rațiunile financiare) această schizofrenie…

Și pentru că tot suntem în zona televiziunilor, cu ce se mai ocupă niște jurnaliști deontologi și – bănuiesc – plătiți rezonabil, dacă și pentru evenimentele anunțate solicită de la telespectatorii fideli să…încarce ei materiale video pe saiturile și blogurile televiziunilor?!

Nu vreți să vă facă și reportajele, cap-coadă?

*

Se cere oamenilor de azi mobilitate și capacitate de reconversie profesională. Acestea sunt bune pentru cineva care nu are un scop precis în viață. Îi pot oferi experiență de viață, din care, în același timp, să și trăiască.

Ce te faci însă cu cel care simte că are o vocație și pentru care e o tragedie să nu și-o poată împlini? Sau cu cel care nu poate îndeplini condițiile de disponibilitate pentru recalificare și reangajare, din punct de vedere psihic și moral?

De parcă își mai pune cineva problema…

Dacă unii se simt bine…se bucură că alții sunt…mai proști ca ei, fiindcă nu știu să se descurce ca ei, care au alergat atâta ca să se descurce (înțelegeți dumneavoastră eufemismul).

Deci…să ne bucurăm că vine Crăciunul!