Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a…
***
67. Guvernarea cataclismică
Grupul de Investigaţii Politice (GIP)[1] şi Institutul pentru Liberă Iniţiativă (ILI)[2] au scanat realitatea guvernării Emil Boc pe perioada ianuarie 2009 – august 2010.
Rezultatele sunt următoarele:
„PIB-ul a scăzut cu 9,1% în semestrul I 2010 față de semestrul I 2008.
Producţia de bunuri de folosinţă îndelungată a scăzut cu 16,4%, în perioada ianuarie 2009 – august 2010 faţă de 2008.
Producţia de bunuri de uz curent a scăzut cu 10,9%, iar producţia de bunuri intermediare a scăzut cu 6,6%.
Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6%.
Numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.300 de persoane din decembrie 2008 pînă în august 2010.
Aproximativ 85% din această scădere s-a înregistrat în activităţile în care dominant este sectorul privat.
Singura lună în care numărul de salariaţi a crescut, datorită angajărilor în sectorul public, a fost ianuarie 2009, prima lună a guvernării Boc.
Rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4%, în perioada decembrie 2008 – august 2010.
Raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi numărul mediu al salariaţilor era de 1,13 la 1 în 2008 şi a ajuns la 1,33 la 1 în 2010.
Salariul mediu real a scăzut cu 7,2% din august 2008 pînă în august 2010.
Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învățămînt (-32%), în administrația publică și apărare (-28,5%) și în sănătate și asistență socială (-24,9%).
Salariul mediu real a crescut în domeniile în care activează în principal regii autonome şi societăţi naţionale: apă şi salubritate (+19,7%) şi industrie energetică (+19,4%).
Rata inflaţiei a fost de 11,9%, în perioada ianuarie 2009 – octombrie 2010.
Ponderea creditelor restante în lei a crescut de la 2,2% la 9,4%, în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010. Ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% la 6,4%.
Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB în 2009, faţă de 4,8%, cît era în 2008.
În primele 8 luni din 2010, deficitul bugetar a atins deja 4,56% din PIB.
Investiţiile publice au scăzut cu 28% în perioada ianuarie – septembrie 2010 faţă de perioada similară a anului 2009.
În schimb, achiziţiile publice au crescut cu 1,3%”[3].
*
68. Câte ziare se mai vând
Claudiu Târziu oferă detalii în articolul Prăpăd în presă[4] (fără trimitere la vreo sursă) despre cifrele vânzărilor în ziaristica românească.
Datele sunt pentru ultimul trimestru al lui 2011[5]:
„Click! – 166.763 de exemplare pe ediţie (în scădere cu 30.000 faţă de 2010);
Libertatea – 98.582 de exemplare pe ediţie (în scădere cu 28.000 faţă de 2010);
România liberă – 39.010 de exemplare pe ediţie (la acelaşi nivel cu trimestrul trei al lui 2010);
Gazeta Sporturilor – 37.008 de exemplare pe ediţie;
Cancan – 36.731 de exemplare pe ediţie;
Adevărul – 33.706 de exemplare pe ediţie (de trei ori mai puţin decît anul trecut);
Pro Sport – 29.226 de exemplare pe ediţie;
Jurnalul Naţional – 21.295 de exemplare pe ediţie (la jumătate faţă de trimestrul trei al lui 2010);
Evenimentul Zilei – 15.269 de exemplare pe ediţie
Ziarul Financiar – 9.983 de exemplare pe ediţie;
Săptămâna Finanicară – 12.041 de exemplare pe ediţie (între timp, a fost oprită versiunea tipărită);
Capital – 10.471 de exemplare pe ediţie;
BIZ – 5.805 de exemplare pe ediţie;
Business Magazin – 6.707 de exemplare pe ediţie;
Forbes Romania – 5.336 de exemplare pe ediţie;
Money Express – 3.625 de exemplare pe ediţie;
Academia Catavencu – 15.973 de exemplare pe ediţie (varianta Adamescu, fără cei care au fondat-o)
Dilema Veche – 6.555 (scădere la jumătate faţă de anul trecut)”[6].
*
69. Copiii și pornografia onlineului
Virgiliu Gheorghe citează un studiu referitor la relația copiilor români cu pornografia, din care rezultă faptul că „19% dintre copii[i români] au fost expuși la imagini online cu conținut pornografic” [7].
*
70. Onlineul năruie televiziunea prin cablu
„Analistul de la Credit Suisse, Ștefan Anninger[8], a arătat într-un raport recent, că în 2012 numărul abonaţilor pentru serviciile TV va scădea cu 200.000, ţinând cont de faptul că, din cele 1, 8 milioane de clădiri construite anul trecut, doar 16.9% au fost conectate la serviciile de televiziune prin cablu.
Rata televiziunii tradiţionale în Statele Unite este încă ridicată, până la 83.2% (în scădere faţă de 84.1%, cât a fost anul trecut).
Raportul lui Anninger care arată un declin uriaş pentru viitorul televiziunii, ridică un semn de întrebare pentru agenţiile de publicitate şi pentru celelalte mari companii de media”[9].
[1] A se vedea: http://blog.grupul.ro/.
[2] Idem: http://ili.ro/.
[3] Cf. art. nesemnat, editat online în data de 11 noiembrie 2010, cu titlul: 20 de luni de guvernare Boc. Dezastrul economic în cifre, regăsibil aici: http://blog.grupul.ro/?p=1450.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.
[7] Virgiliu Gheorghe, Pornografia, maladia secolului XXI, Ed. Prodromos, 2011, 57.
[8] A se vedea: http://www.linkedin.com/pub/stefan-anninger/4/576/738.
[9] Claudiu Ilioiu, Credit Suisse predică moartea televiziunii. Au mai rămas cinci ani, articol editat online pe 3 decembrie 2011, cf. http://www.zf.ro/business-hi-tech/credit-suisse-predica-moartea-televiziunii-au-mai-ramas-cinci-ani-9025982.