Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [19]
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a…
***
71. Femeile în România
„La 1 iulie 2003, femeile reprezentau 51.2% din totalul populaţiei de 21.733.556 (52% în mediul urban şi 50.3% în mediul rural) din Romania.
Femeile trăiesc în medie cu 7 ani mai mult decât bărbaţii; media de vârstă şi la femei şi la bărbaţi este într-o uşoară creştere (dacă în 2000 speranţa medie de viaţă era de 67 de ani la bărbaţi şi de 74,2 la femei, în 2003 ea era de 67,4 ani la bărbaţi şi de 74,8 la femei).
Faţă de anul 1998, atât numărul căsătoriilor, cât şi al divorţurilor este în scădere (în 1998 s-au înregistrat 145,3 de mii de căsătorii şi 40 de mii de divorţuri, iar în 2003 s-au înregistrat 134 de mii de căsătorii şi 33,1 de mii de divorţuri). […]
Vârsta medie la căsătorie este în creştere pentru ambii parteneri, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. În anul 1990, vârsta medie a soţului la căsătorie era de 27,4 ani în urban şi de 26,2 ani în rural, iar varsta soţiei era de 24,6 ani în urban şi de 22,5 în rural.
În anul 2003 aceste valori au devenit pentru soţ – 30, 2 ani în urban şi 29 în rural, iar pentru soţie – 27,2 în urban şi 24,7 în rural. […]
Vârsta medie a mamei la prima naştere a crescut atât în mediul urban, cât şi în rural. Astfel, în 1996, vârsta medie a mamei în urban era de 24 de ani iar în rural de 21,8; în anul 2003 aceasta era de 25,7 ani în mediul urban şi de 22,5 în rural.
Se menţine o diferenţă dintre vârsta medie a mamei la prima naştere din urban şi cea din rural, în 2003 această diferenţă fiind de 3,2 ani. […]
După anul 1990, numărul divorţurilor înregistrate a avut valori oscilante, aceste valori fiind totuşi ridicate, cel mai mic număr de divorţuri (29.290) s-a înregistrat in anul 1992, iar cele mai mari valori (39.663 şi respectiv 39.985) s-au înregistrat în anii 1994 şi 1998.
Din totalul divorţurilor înregistrate, cele mai multe cazuri au fost în familiile fără copii, acestea fiind de aproximativ 45%.
Divorţurile înregistrate în familiile cu un copil deţin in medie un procent de 33% din total, procentul scade în medie la 13% în cazul familiilor cu doi copii, respectiv la aproximativ 2% în cazul familiilor cu trei copii. […]
Numărul emigranţilor feminini este în creştere faţă de anii 2001 şi 2002, păstrându-se, în acelaşi timp, aceeaşi tendinţă prezentă din 1990 şi până în prezent – mai mulţi emigranţi feminini decât masculini (posibile explicaţii fiind cererea mare a forţei de muncă feminine în afara ţării, precum şi un număr mai mare de femei care se căsătoresc cu cetăţeni străini, stabilindu-se astfel în ţara de origine a soţului).
Doar în 1992 şi 2001, numărul emigranţilor bărbaţi l-a depăşit pe cel al femeilor”[1].
În concluzie: femeile erau mai multe în 2003, trăiesc mai mult decât bărbații (adică nu o duc așa rău!), se căsătoresc pe la 23-24 de ani și nu le arde de divorț dacă au mai mulți copii. Dar când vine vorba să se mărite cu străini…nu se dau în lături…
*
72. Cititorii care ne lipsesc
Conform datelor pe care ni le oferă platforma Antena 3. ro, într-un articol publicat online pe data de 13 iulie 2011, România este „ţara cu cel mai mare număr de analfabeţi din Europa. 6% dintre români nu ştiu carte, spre deosebire de Bulgaria şi Ungaria unde cifrele sunt mult mai mici.
Procentajul nostru ne urcă pe prima treaptă a unui podium ruşinos.
Ţara noastră este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul persoanelor sub 15 ani care citesc cu dificultate.
Peste 40% dintre adolescenţii de 15 ani şi peste 38% dintre elevii de clasa a patra citesc cu dificultate. În Uniunea Europeană, media este de doar 17 procente.
150.000 de români nu ştiu deloc carte şi sunt nevoiţi să-şi pună amprenta în loc de semnătură.
Nici adulţii nu stau însă mai bine la acest capitol. […]
Studiul realizat de Comisia Europeană arată că România are cele mai slabe rezultate din întreaga Europă, în privinţa elevilor care citesc cu dificultate. Totodată, 41% dintre elevii români au acasă mai puţin de 10 cărţi”[2].
*
73. Grecii din România
„Dacă în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea populația greacă din România a fost într-o continuă creștere, după al Doilea Război Mondial cifrele descriu o scădere numerică a etniei grecești.
La recensământul din 1930 s-au declarat de naționalitate greacă 26.495 de locuitori, în 1956 doar 11.166, iar în 1966 doar 9.088.
În 1992 au fost consemnați 3.940 de greci, iar în 2002 a fost surprinsă o creștere a numărului lor la 6.513”[3].
*
74. Maghiarii din România
În 1930 existau 1.554.525 maghiari în România.
În 1948: 1.499.851.
În 1956: 1.653.700.
În 1966: 1.651.873.
În 1977: 1.750.000.
În 1992: 1.620.199.
În 2002: 1.431.807[4].
*
75. Macedonenii la 1948
În 1948 au emigrat în România „aproximativ 8.500 de copii macedoneni şi aproximativ 4.000 de adulţi din partea egeeană a Macedoniei”[5]. Mulți n-au mai plecat de aici[6]…
*
76. Evreii din România
„Conform recensământului din 1899, în România se aflau 299.632 de locuitori evrei, la recensământul din 1912 au fost înregistrate 239.967 de suflete, procentul în ansamblul populației scăzând de la 4,5% la 3,4%”[7].
În 1913 „12,2% din totalul salariaților din industrie erau evrei, iar dintre proprietarii de întreprinderi 14,2%, cam de peste trei ori ponderea evreilor din populația țării; procentul în activitățile comerciale și de transport a fost de 31,3%, aproape de șapte ori mai mare decât ponderea populației evreiești din totalul populației; în domeniul băncilor și al asigurărilor sociale, a fost de 70%, iar în domeniul profesiunilor liberale, ponderea a fost de 5,3 ori mai mare decât cea din ansamblul populației”[8].
Un număr de 23.000 de evrei din România au luptat pe front în Primul Război Mondial, dintre care 882 au murit pe câmpul de luptă, 449 au fost luați prizonieri și 3.043 au fost dați dispăruți[9].
Numărul soldaților și ofițerilor evrei decorați pentru faptele de arme de pe front a fost de 825[10].
În 1930 erau 750.000 de evrei în România[11].
În interbelic evreii dețineau în România „31,14% din totalul întreprinderilor industriale și comerciale”[12].
*
77. Țiganii/ rromii din România
În 1930 erau 262.501, pe când în 1938: 525.000[13].
Au fost deportați în Transnistria 25.000[14]…dintre aceștia murind mai mult de 11.000 de persoane[15].
„În 1977, 32,7% din populaţia ţigănească aptă de muncă nu era angajată; în cazul femeilor procentul era de 48%”[16]. În 1977 erau 540.000 de țigani în România[17].
*
78. Ponderea scrisului științific românesc
În articolul intitulat Știință românească pentru secolul XXI[18], Acad. Ionel Haiduc sublinia cu amărăciune faptul că „pe plan european, producţia ştiinţifică românească reuşeşte să o depăşească doar pe cea a unor ţări de talie mult mai mică.
România se afla pe locul 43 din 146 ţări ca număr de articole ştiinţifice indexate ISI, cu o performanţă similară cu a Egiptului, Slovaciei, Chile, contribuind cu 0.2 % la producţia ştiinţifică mondială”[19].
„Măsurând productivitatea cercetării, constatăm că România ocupă ultimul loc dintre ţările UE precum şi locuri foarte slabe pe plan internaţional.
În perioada analizată România a realizat 894 de publicaţii la un milion de locuitori, fiind pe locul 69 în lume, cu o performanţă similară cu Africa de Sud, Iordania, Ucraina, Antilele Olandeze, Liban şi Oman.
România se situează sub media mondială la ambii indicatori (producţie şi productivitate).
Cele 10 ţări membre ale UE primite înaintea României au o medie de 3.483 de articole la un milion de locuitori, iar întreaga UE are o medie de 7.089 de articole la un milion de locuitori.
România trebuie deci să îşi crească productivitatea ştiinţifică de 4 ori pentru a depăşi nivelul mediu al noilor ţări membre UE sau de 8 ori pentru a ajunge la nivelul mediu al UE.
Performanţa ştiinţifică a României este deci modestă, având în vedere mărimea ţării, şi nedemnă de statutul său de ţară europeană, fiind comparabilă sau depăşită de cea a unor ţări africane sau insulare”[20].
*
79. Teologia românească cu marcă ISI în 2004
Doar 11 articole teologice au fost indexate în 2004 în reviste ISI și procentul lor e de 0, 40% din procentul articolelor românești publicate în 2004 și indexate ISI[21].
Primele 3 locuri ale clasamentului le ocupă:
Fizica: 743 articole, cu procentul de 27,05% din totalul articolelor românești indexate ISI în 2004;
Ingineria: 715 articole cu procentul de 26,03%;
Chimia: 686 articole cu procentul de 24, 97%[22].
Mai pe scurt: am fost un procent neglijabil cu teologia noastră la nivel academic în 2004.
[1] Ioana Borza, Laura Grünberg (coord.), Theodora-Eliza Văcărescu, Cartea neagră a egalității de șanse între femei și bărbați în România, Ed. AnA, București, 2006, p. 65-67. Saitul editurii: http://www.anasaf.ro/ro/index.html.
[2] Articol nesemnat, cu titlul: România are cel mai mare număr de analfabeţi din Europa: 6% dintre români nu ştiu carte, cf. http://www.antena3.ro/romania/romania-are-cel-mai-mare-numar-de-analfabeti-din-europa-6-dintre-romani-nu-stiu-carte-130652.html.
[3] Coord. Doru Dumitrescu, Carol Căpiță, Mihai Manea, Istoria minorităților naționale din România (material auxiliar pentru profesorii de istorie), Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008, p. 21.
Cartea poate fi downloadată de aici:
http://www.edrc.ro/docs/docs/Istoria_minoritatilor_3%20martie.pdf.
[4] Idem, p. 26.
[5] Idem, p. 29.
[6] Ibidem.
[7] Idem, p. 120.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Idem, p. 121.
[12] Ibidem.
[13] Idem, p. 128.
[14] Idem, p. 132.
[15] Idem, p. 133.
[16] Idem, p. 135.
[17] Ibidem.
[18] Publicat în Șansa României – oamenii. Reprofesionalizarea României II, Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare [IPID], București, martie, 2009, downloadabil în PDF din locația: http://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf.
[19] Idem, p. 25.
[20] Ibidem.
[21] Idem, p. 26.
[22] Ibidem.
Pingback: Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [20] | Teologie pentru azi