Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör

Zi: 9 decembrie 2011

Dacă dragostea dispare…o să-mi cumpăr o salvare

  • De peste 6 milioane de ori, lumea, da, lumea!, s-a uitat la Dacă dragostea dispare…Vă zic io, n-o să dispară! E trainică
  • Cunoașteți vreo predică ortodoxă românească…ascultată de 6 milioane de oameni…cu răsuflarea tăiată?
  • „Mă doare că mă doare” = sunt enervat că mă doare, că am sentimente profunde…din cauza cărora sufăr pentru…
  • „Cum domne’, să îți cumperi salvare…dacă dragostea dispare?”. „Pentru ca să salvez dragostea…”, răspunse el, precaut și discret, ca o fată mare…
  • El era frumos, înalt, inteligent ca castanul…Ea, sprințară, ușoa și roșie ca o pa…Și au trăit până la adânci bătrâneți…cu cine au putut
  • Gigel Axinte, mare cercetător la NASA, pentru că trimite rachete în nori…a spus că dragostea durează trei zile, 45 de minute și 35 de zile…Gore Algoritm însă l-a contrazis și a afirmat răspicat: dragostea durează până când durează. Acum nu știu ce să vă spun…ca să vă lămuresc în această chestiune de interes aprins.
  • Vreau să plâng…spune cântecul…Și a plâns vreo trei vedre de lacrimi într-o noapte, domnișoara blondă…
  • „Nu uita, nu uita, mi-ai promis dragostea ta!”. Ce înseamnă i-a promis…dragostea? Poate să-i trimită dragostea prin SMS?
  • Problemă de logică matematică. O vacă intelectuală (pentru că ascultă Mozart când paște) trebuie să mănânce 10 kilograme de fân ca să scoată un muget. Câte mugete trebuie să mănânce vaca pentru ca să susțină un recital Paganini de anul nou?
  • Cine a spus prima dată: „fericirea s-a pierdut la oraș…într-o stație de metrou”?
  • Viorel o iubește „rău de tot” pe Verginica. De aceea și-a tatuat numele ei pe nas…pentru ca atunci când se uită în oglindă…să își aducă aminte de cele „mai neverosimile sentimente” pe care i le poartă. Problema e: unde i le poartă?
  • S-a descoperit recent, că cel care a spus prima dată: „o pisică moartă…la popa la poartă” era comunist. Mai bine zis: lăcătuș mecanic, apoi, într-o primăvară, l-au ales ăia primar…și se ocupa cu deratizarea „ideilor năvalnice” din mintea celor care „gândeau cu putere și, mai ales, liber”.
  • Când am intrat să ascult o vioară arcușizată la maximum…You Tube m-a întrebat: „Crezi că am ieșit din criză?” Din ce? Din crimă?!!!!
  • Cum să nu conteze nimic, domnule dragă? Contează că noi, românii…vom scoate Europa din „criza euro”, o vom duce spre noi teritorii „de interes și de practici de schimb”, o vom duce la hotel să doarmă puțin…după care îi vom fura cardul…
  • Stați liniștiți în casă: vom lupta pentru dragostea dumneavoastră!

Revista Clipa [arhiva]

În PDF, aici.

Un frig ne va cuprinde cu amândouă mâinile

  • Fonturi slavone și fonturi englezești ortodoxe. Pentru download și scris…Mai ales pentru scris
  • Alfabetul chirilic și corespondentul său românesc. De învățat
  • Ea avea un năsoi…pentru că atunci când a avut un năsuleț…mergea cu capul gol și creț…până ce a întâlnit un mistreț de viscol…și a căpătuit-o.
  • Da, unii se căpătuiesc…până se năruiesc
  • Capitalistul e omul care are capitalul în loc de conștiință. Sau viceversa?
  • Un ceai bun nu face, totuși, cât niște mânuși decent de călduroase…și o căciulă adecvată iernii.
  • Cristian Tudor Popescu a scris ieri, 8 decembrie 2011, un alt articol  subliniant: Pornografia zâmbetului. Adică un articol care ține loc de o prelegere la cursul de Filosofie a moravurilor actuale.
  • Cei care știu să sublinieze cuvinte atunci când vorbesc sau scriu știu ce e neapărat important din ceea ce transmit.
  • Transmiterea de experiență e cea mai bună dovadă de încredere în oameni.
  • Imaginea literară e compusă ca urmare ingenuă a plasticității ideilor…în timp ce imaginea picturală e compusă din vizualizarea ideilor. Însă oricum ai citi imaginile ele sunt o gândire concentrată.
  • Femeile încep prin a fi frumușici la 5 ani…și „neașteptat de interesante” la 80 de ani. Depinde însă ce conținut au între 5 și 80 de ani.
  • Când un transsexual alege să își schimbe „dimensiunile fiziologice” cred că se consideră a fi mai puțin „estetic”. După aceea…este estetic doar la nivelul „carcasei” sau și „a sufletului”? Adică, dacă îți schimbi sexul…ți-l schimbi și pe dinăuntru, la nivelul sufletului?
  • „Mi-a furat inima”…uneori se traduce și prin: „mi-a furat banii din cont”.
  • Când copiii, acum, de sărbători, văd beculețe, sclipiciuri, moș crăciuni…văd ceva mai mult decât ceea ce văd…sau se opresc în fața a ceea ce văd?
  • Când liceanul devine student…și îl întrebi ceva de „cultură generală” prima chestie pe care o face e să dea vina pe „profesorii din liceu”, că nu l-au învățat. Însă eu cred că trebuie să dea vina pe lene…și pe chiul.
  • Tinerii încearcă să se scuze cu faptul că nu au condiții iar bătrânii cu acela că nu au avut timp să scrie…
  • Ia Chelu microfonul și cântă: „fără vicii…viața n-are farmec”…Însă ce farmec e în…silă?
  • Până nu vorbește trivial nu se crede „bărbat”. Pentru că „a fi bărbat”, în mintea lui, înseamnă „să ți-o bagi”, să spui că „o ai mare”, că „îi spargi” pe toți…Însă comportamentul ăsta denotă tocmai reversul: se simte mai puțin sau deloc bărbat…și de aceea vrea să se autosugestioneze cu o bărbăție inventată frazeologic.
  • Dacă Cristian Tudor Popescu vorbea, pe drept cuvânt, despre pornificarea/ stereotipizarea zâmbetului românesc gol de realitate, tot la fel de bine putem vorbi despre tăcerea perversă a românilor în fața marilor drame pe care le traversăm. Și, după ce vom trece de ele, vor apărea „eroii” vremurilor de acum…care „au rezistat prin tăcerelașă.
  • Eclerul lui Mircea Badea cred că a spus ceva esențial: „nimeni” nu își dă seama că traseismul poate îmbrăca și „morgă intelectuală”.
  • Unii trăiesc „vremuri memorabile”. Alții n-au timp să memoreze…„pe unde trec zilele lor”.
  • Dacă vezi că într-o săptămână, tu, „comerciantule”, nu vinzi decât la 20% din așteptări, nu crezi că e timpul „să lași la preț”…dacă nu vrei să te autofalimentezi?
  • „Dincolo de nori e-o rază de lumină”…Cine a făcut raza aia…și de ce natură este?
  • Mie îmi plac la culme intelectualii care „gândesc” ca-n cărți…dar n-au trăit niciodată ca autorii cărților.
  • Există dialogul cu multe pauze…când omul gândește pe loc. Există însă și dialogul cu multe îngâtuiri…pentru că omul nu știe ce cuvinte să folosească…sau nu are rucsac prea mare de cuvinte în mintea lui.
  • Nu mi-amintesc să fi vorbit recent cu vreo mamă…fără să mi se laude cu copiii ei…Mi-au spus cum îi cheamă, câți ani au, ce fac, că învață, că nu învață, că merg la Biserică…Însă niciuna nu mi-a spus ce gândesc…Pe mame nu le interesează ce gândesc despre ei, despre ele, despre tot…copiii lor?
  • Prețurile să fie mici…foarte mici…Pâinea să fie de 2 kg și să coste 2 lei. Să avem bani încât să ne facem revelionul…pe lună…cu vedere deschisă spre soare…Însă cu munca, transpirația…nicio vorbă…
  • Am o boală imensă pe sintagma „spațiu virtual”. Cine nu știe ce e onlineul și cine îl face…o dă cu „spațiul virtual”…ca și când onlineul ar fi ceva potențial, ceva ca potențialitate și nu ca actualitate, ca actualitate continuă. De aceea nici nu se bucură de privilegiul de a crea online și de a avea informații din toată lumea în câteva minute.
  • Lenea neadaptării naște inactualitatea ta rușinoasă.
  • Barba (pentru cei care nu știu), ca orice fir de păr de pe corpul uman, nu e țepoasă, ci mlădioasă…De aceea nu produce alergii iubitei…soției…dacă o săruți…măcar de sărbători…
  • Măcar = cel puțin. „Mă car la mama și…te las!”…e din altă poveste…
  • Obrăjori, dințișori, lăcrămuțe, mânuțele, piciorușele, urechiușe, buzici, buzișoare, degetuțe, fruntișoară, mumușel, frumușel, băiețel, drăguț, sexy, gagiu, nesimțit, prost crescut, „ești porc ca tac-to”…Cum se transformă așadar frumușelul…în ghiolban?
  • Nu-i așa că la vară, România va fi și mai permisivă la vestimentația dezbrăcării…decât până acum? Nu-i așa că vom face progrese enorme pe calea…unei vestimentații „echilibrate și decente”?
  • „Mi-e dor de tine…și îmi pasă doar de mine/ mi-e dor de tine…fără tine mi-este bine”
  • Deja am ajuns la stadiul în care…trebuie să predicăm în glume, gesturi și cuvinte puține…ca să fim ceva înțeleși. După noi…tăcerea ne va cuprinde pe toți în brațe!

Vizualitatea contemplativă a icoanei [5]

Prima, a doua, a treia și a patra parte…

***

Și autorul remarcă, că Pruncul Hristos are un chip „eminamente contradictoriu [în icoane], o fizionomie antinomică[1], pentru că depășește „logica și coerența pe care se sprijină înțelepciunea omenească”[2].

În chipul Lui iconic se îmbină „secvențe bucălate cu secvențe aspre, severe, detalii drăgălașe cu morfologii sobre, adulte, proporții rezonabile între părți cu disproporții frizând malformații”[3].

Prof. Sorin Dumitrescu nu ne lasă însă la stadiul aparențelor iconice ci ne oferă detalii constructiviste despre cum se realizează iconic fizionomia bătrână a Pruncului Hristos: se începe cu o calotă craniană de copil, pe care iconarul o dilată[4] „până la dimensiuni hridrocefale[5] printr-o marcată extensie spre dreapta.

Ochii Pruncului divin sunt, de obicei, rotunzi, vădit exoftalmici[6], dar cu pupila mică, invers decât îi au pruncii obișnuiți. Fizic [ei] sunt de aici, dar căutarea le este de dincolo, de departe.

Arcul protuberant al sprâncenelor desenează geometric o boltă a feței asemănătoare unei cupole care îi glorifică expresia.

Detaliile participă la crearea imaginii paradoxale a unei persoane din afara lumii create, extramundană, nu extraterestră, pătrunsă <prin efracție> în perimetrul uman, în intimitatea structurilor anatomice și fiziologice care o definesc morfologic”[7].

Acestea sunt motivele practice pentru care Pruncul Hristos al Ortodoxiei nu e pentru a fi îndrăgit în mod sentimentalist ci pentru a fi cinstit „amplu și cu frică de Dumnezeu[8].

Și El e ținut în brațe de Maica Sa nu oricum ci ca pe Emmanuel din vedenia Sfântului Iezechiel[9].

Pruncul e matur, picioarele Îi ies de sub togă, trupul Său e înclinat spre stânga și ține în mână o filacteră făcută sul[10].

De aceea Pruncii „întineriți” ai icoanelor ortodoxe, care apar începând cu secolul al XVII-lea, ies din Tradiția ortodoxă, fiind o amprentă catolicizantă[11], revenirea „la normal”[12] a chipului Pruncului Hristos însemnând o abdicareanalfabetă și amnezică[13] de la teologia icoanei ortodoxe.

Și autorul subliniază cu amărăciune faptul, că în spațiul nostru românesc, pictori religioși ca Gheorghe Tattarescu[14] și Costin Petrescu[15] „au făcut averi uriașe administrând estetic blasfemul acestei inculte și nemântuitoare substituiri[16] a icoanei ortodoxe cu fresce pseudo-religioase de factură romano-catolică.

Iar acestea nu sunt simple devieri ci „erezii iconice”[17], spune în mod apăsat autorul nostru, care nu au fost amendate de Biserica noastră până acum[18].

Discutând cele trei icoane dedicate Sfântului Ilie Tesviteanul, autorul remarcă faptul că Sfântul Ilie și Sfântul Ioan Botezătorul sunt ambii îngeri în trup și Înaintemergători ai lui Hristos, Sfântul Ilie fiind Înaintemergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos[19].

În icoana hrănirii sale de către corb, Sfântul Ilie privește către pasăre[20], care ține în pliscul ei pâine[21], însă o pâine care „strălucește neînchipuit de puternic și de misterios”[22].

Și pâinea corbului e Sfânta Euharistie[23], fapt pentru care, în icoană, ea reprezintă „cel mai strălucitor punct”[24].

Corbul a fost ales la nivel iconografic pentru contrast[25], pentru a se arăta faptul că până și corbul, care este „singura zburătoare care își abandonează fără milă puii”[26] se poate înduhovnici, că există, în definitiv, posibilitatea mântuirii pentru toți păcătoșii.

Autorul alătură vârtejul harului, care îl răpește pe Sfântul Ilie, de vârtejul Cincizecimii și de vârtejul din vedenia Sfântului Iezechiel[27], pentru că toate sunt „vârtejuri pnevmatice[28].

„Astrul înroșit, care-l răpește la cer pe Ilie”[29], prevestea „cupola Pantocratorului”[30]. Iar din vedenia Sfântului Iezechiel s-au ales pentru iconizare doar „fețele de vultur, de bou, de om, de leu, picioarele copitate de vițel, bolta întinsă deasupra, fiarele cu aripi fâlfâitoare, curcubeul, sulul, cartea, chipul de om”[31].

Cupola și Pantocratorul reprezintă Icoana Înălțării Domnului[32], pe când pereții laterali ai cupolei sunt rezervați Puterilor cerești[33].

„Inelul-curcubeu”[34] din jurul Pantocratorului „simbolizează nesfârșirea, iar în calitate de curcubeu  inelar, Noua Alianță dintre Dumnezeu și oameni”[35].

Pe cupolele mai mici apar ipostazele hristologice „Hristos întrupat”, „Hristos cel bătrân de zile”, „Hristos împărat” sau, ca substituție a lui Hristos: „Tronul împăratului slavei”[36].


[1] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana (1). 31+1 de iconologii pentru învățarea Icoanei, Ed. Fundația Anastasia, București, 2010, p. 509.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 510.

[5] Dimensiuni exagerate ale capului…pentru că hidrocefalia e afecțiunea care constă în acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului.

[6] Măriți, bulbucați.

[7] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana…, ed. cit., p. 510.

[8] Idem, p. 511.

[9] Ibidem.

[10] Idem, p. 511-512.

[11] Idem, p. 512.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[16] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana…, ed. cit., p. 513.

[17] Idem, p. 514.

[18] Ibidem.

[19] Idem, p. 522.

[20] Idem, p. 529.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 530.

[24] Idem, p. 529.

[25] Idem, p. 530.

[26] Ibidem.

[27] Idem, p. 538.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 539.

[30] Ibidem.

[31] Idem, p. 542.

[32] Idem, p. 548.

[33] Ibidem.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.

[36] Ibidem.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno