Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 11 decembrie 2011

De filocalică întâmpinare

  • Iv versează…și ne îmbie/ cu un blog întreg de poezie.
  • Televizorul format din puncte cuantice va fi pe piață în aproximativ 3 ani.
  • Fotografia Bisericii în ruină de la Chiajna a fost premiată.
  • Lucrurile ușoare sunt cele care au continuitate.
  • 45 de imagini de forță ale lui 2011 la nivel mondial.
  • De ce costă țuica românească la supermarket 40 de lei litru?
  • Racii de la supermarket erau mici și anemici. Și peștele mirosea atât de frumos…a împuțit…încât, desigur, nu puteai să crezi că poți să-l cumperi
  • Când românii aud la televizor că „se vinde ceva”…începe și ei să cumpere…Însă la televizor se face reclamă…tocmai pentru că nu se cumpără…și ar trebui să se cumpere
  • Nervii sunt gânduri febrile sau emoții panicate?
  • Câte clase primare are tristețea?
  • Mita e nevedere a sufletului. Tocmai de aceea vor bani sau alte produse…pentru că nu văd niciun fel de suflet în om.
  • Șoriciul cu sare: epopeea așteptată la gura sobei de către copii.
  • „Pe vremea mea nu era așa!”. Nici pe vremea mea…
  • Iubita își întâmpină iubitul cu…o buză suptă de așteptare…
  • Mi-am făcut din cuvinte veșmânt…pentru ca să mă puteți cunoaște prin apropiere.
  • Și-au întâmpinat fiul, venit acasă…cu o bâtă și ceva drăcuituri de bun-venit.
  • Există șușoteli, mârlănii, compromisuri, bățoșenii, plurisemantism, avangardism semantic, adică unii forțează cuvintele să se împuieze
  • „Ei se înțeleg bine…au o familie frumoasă”…când dorm
  • Și-a vopsit unghiile în negru ca să fie „mai oripilantă”…
  • Are rost să întreb, „dacă ați citit Filocalia”, ediția Stăniloae?…Eu v-aș întreba ceva mult mai greu: ați înțeles ceva din ea?
  • O tânără ortodoxă întreba pe blogul ei: „Câte cărți duhovnicești citiți?”. Eu aș întreba-o: cât înțelegi din ce citești? Ești în stare să spui în cuvintele tale ce ai înțeles?
  • M-am întâlnit foarte rar cu oameni care au fost luminați să înțeleagă ceea ce au citit…Foarte rar…
  • Căci dacă am înțelege cu toții aceleași lucruri…nu ar mai fi atâta puhoi de prostie la noi…
  • Celălalt nu mai contează…pentru că ne e frică să nu ne pierdem culcușul
  • În lumea unde o carte costă mai puțin decât o sticlă de whisky e normal să nu ai capul limpede.
  • O pâine = un leu și ceva, șervețele = 3 lei, scobituri = 4 lei. Vi se par echivalente?
  • Dacă pentru a sparge semințe în dinți îți trebuie tehnică…vi se pare ușoară tehnica cititului unei cărți?
  • De ce nu știu tinerii școlari, liceeni și studenți să facă comentarii? Ce e greu în…a-ți spune punctul de vedere, ce a ai înțeles tu în urma citirii unui text?
  • Magdalena vrea să își mărească sânii…dar nu se spală pe dinți. Credeți că o să fie mai frumoasă?
  • Ce înseamnă pentru tine discernământ duhovnicesc…dacă tu nu știi ce face rugăciunea în viața ta?
  • Numai infantilii vor povești când oamenii trebuie să treacă prin flăcări.
  • Credeți că pot să gândesc…chiar și când mănânc portocale?
  • Cititorii online nu știu să comenteze…pentru că nu primesc bani pentru asta. Ei cred că totul e cu bani…de aceea nu își folosesc capul decât…la serviciu…Și acolo, din cauza neuzitării creierului, au migrene
  • Întotdeauna noaptea e noapte…toată noaptea.

Frânturi de lucruri întregi

Oculi tui vident me a papilio/ ochii tăi mă văd pe mine un fluture/ quia tu vides me pulchrum/ căci tu mă vezi pe mine frumos.

Și eu sunt atât de aproape de tine încât nu te mai văd

*

 Any serene dusk smells of beauty.

 *

Sometimes I wonder if I know something from the boundlessness.

 *

Happiness is the power to understand the essential.

 *

The eyes are a memory alive.

 *

Keine Zeit für nichts…

*

Oamenii fericiți se tem doar de nefericirea altora.

 *

Su polvo se llama vida.

*

Meine Freundin, până și caii mor visând!…

*

A, da, silenzi sono triste!

*

Teologia per oggi este modul în care noi îl îmbrățișăm pe omul de pretutindeni.

*

Poate că poemul e întotdeauna o vorbire intempestivă despre tăcerea de-a fi.

*

Je crois que la bonté est une belle larme.

*

Fidelity is a form of enamorousness.

*

Whenever I see you I feel young.

*

Cred că cel mai ușor lucru e să îți aduci aminte normalitatea.

 *

Probability is never a necessity.

*

Je ne sais pas comment dire „Je t’aime” dans toutes les langues de la terre…mais je sais que je pourrais te dire „Je t’aime” aussi sincère dans toutes les langues.

Expresii ale „păcatului/ vinei” și ale „mâniei lui Dumnezeu” la Dosoftei

Dosoftei reține atitudinea Psaltirei în versificarea sa, la adresa păcatului și în reproducerea mâniei drepte a lui Dumnezeu.

Adesea el ajunge la imagini și expresii plastice tulburătoare, care completează sau tușează exprimările vechiului psalmist.

Reușita poetică se datorează faptului că nu este un retor sau un versificator didactic, un teolog ori un moralist abstract, ci un contemplativ, un gânditor/ un reflexiv și un mustrător al moravurilor din aceeași familie cu Antim Ivireanul.

De aceea, nu de puțin ori, ne ia prin surprindere în același timp virulența și tușa picturală foarte apăsată a descrierii de atitudini.

Așa, spre exemplu, urgia lui Dumnezeu

Mările săca-va de s-a vedea fundul,
Apele fugi-vor de-a rămânea prundul.

(Ps. 17, 41-42).

Și cu urlete ploi mare vărsa tare,
De herbea undele-n bezne ca-n căldare.

Și din nuori mergea hreamăt și săgete /…/

Glasul tunetului Tău trăsniia-n roată,
De-Ț[i] lumina fulgerile lumea toată.

S-au strămutat de cutremur tot pământul,
Când ai tăiat cale-n mare cu cuvântul,

De-ai uscat într-însa vaduri în vânt mare,
Că Tu, Doamne, ai făcut cărări prin mare.

Și nu lași să să cunoască a Ta urmă,
Cându-Ț[i] treci prin fundul mării svânta turmă…

(Ps. 76, 43-54)

Cel credincios așteaptă de la Dumnezeu scăpare în fața acelora care îl invidiază și îl urăsc fără motiv, inamici prin care se pot înțelege atât oamenii, cât și demonii:

Picioarele mele le-ai tocmit să salte
Ca cerbul pre dealuri, preste măguri nalte. /…/

Datu-mi-ai vârtute și mi-ai lărgit pașii,
Să poci călca iute să mi-agiung pizmașii.
Deaca-i voi agiunge, să fac într-înș[ii] cârduri,
Să să concenească, să trec preste stârvuri. /…/

Stârvurile-n câmpuri, zăcând aruncate,
Să strângă troiene de vânturi suflate.

(Ps. 17, 93-94, 101-104, 119-120)

Cuvintele aparțin cuiva care cunoștea foarte bine, din experiență personală dramatică, duritatea și vehemența confruntărilor. Ale cuiva care care știa agonia unor astfel de războaie, a unor astfel de înfruntări pe viață și pe moarte.

Tocmai de aceea, psalmii versificați ai lui Dosoftei nu sunt o transpunere manieristă în poezie a unui text fără….rimă (pentru că lirismul sau poeticitatea lui substanțială sunt incontestabile), ci însuflețirea unei expresii artistice originale:

Cătră Tine, Doamne, strig cu multă frică,
Iacă mă-mpresoară pizmașii de-m[i] strică!

Și de-i tăcea mâlcom, lăsându-i în voaie,
Face-m-vor pizmașii scârbă și nevoaie.

Cu cei din mormânturi de-a tocma m-or face,
M-or călca-mă-n tină, de-i vei lăsa-n pace.

(Ps. 27, 1-6)

Să n-aibă să scape de svânta-Ț[i] direaptă,
Să le faci pre vină și să le dai plată.

Să-i pui ca cuptoriul ce arde cu pară,
’N vremea feții [arătării] Tale, când vei veni-n țară.

Domnul urgisi-i-va-ntr-a lor turbureală
Și le va da focul să-i soarbă-n năvală.

Cu roada lor, toată sămânța li-i pierde,
Să nu fie-n oameni să să mai dezmierde.

(Ps. 20, 21-28)

Inema-ntr-înșii nu să potoale,
Grăiesc din gură cuvinte moale,
De-ț[i] par ca untul de unsuroase,
Ele-s ca lancea de sâmceloase [tăioase].

(Ps. 54, 63-66)

Să să schimosască-n grea rușine
Carii pornesc răul lor spre mine.

Cu răceală să să vârtejască,
Carii îm[i] pizmăsc, rău să-i găsască.

Vi[s]col să le bată țărna-n față,
Să nu-ș[i] vadă traiul cu dulceață.

Domnul să le dea înger cu scârbă,
Să le puie răutatea-n gârbă.

Să le fie calea-ntunecată,
Cu poticnituri și lunicată.

Și să-i de la Domnul îngrozască
Îngerul, și arma să-i gonească. /…/

Cu bătăi mă ispitiră multe,
Asupra-mi scrâșcând cu venin iute. /…/

Sufletul mieu, Doamne, să-l deradici,
Unișoara mea, de lei sălbatici.

(Ps. 34, 9-20, 57-58, 60-61)

Însă, dacă urgia Lui este insuportabilă, mila Lui este îmbătătoare, pentru cel care gustă Din svântul Tău păhar ce mă-mbată / Cu mila Ta, Doamne, cea-ndurată (Ps. 22, 17-18).

Imaginile în care alege să descrie Dosoftei sunt percutante, sunt insolite pentru concretețea și realismul în care sunt înveșmântate, ca și la Antim, expresiile unor experiențe dure dar nu brute, și cărora, în mod paradoxal, detaliile concrete le oferă un aspect imponderabil (atâta cât poate nefericirealeviteze).

Cu alte cuvinte, dificultatea unui asemenea text constă în faptul că expresivitatea psalmică, accentuată de condeiul lui Dosoftei, este alegorică și nu mimetică.

Visualizations

I saw you naked of kernels, of the books which you wrote, of silences…but full of light.

I saw you so as you are: untranslatable.

For that nothing does not translate well until is not loved well.

Nothing translates until is not denudation.

Yes, I saw you sunday (you were beautiful), I saw you monday (you were beautiful), I saw you tuesday (you were beautiful)…and in every day even more beautiful, namely very beautiful.

You were naked of ugly.

You were naked of full.

On each day you were seen and unforgettable.

That, into a day, I forgot to see you somewhere…and I saw you everywhere.

The Reader Is…

a thief.

He comes to loot and steal.
He believes that he deserves everything.

But him, this thief of reader, is not worth anything, absolutely nothing, until when he does not learn to thank.

When you learn to thank you become a man. When you learn to be a man you learn the value of giving.

The reader is a common thief until he does not learn to enjoy the one that enjoys him.

Vizualitatea contemplativă a icoanei [6]

Prima, a doua, a treia, a patra și a 5-a parte…

***

Referindu-se la zidurile exterioare pictate a 4 Biserici ortodoxe românești, autorul resubliniază faptul că iconografia ortodoxă e o scriere și nu o picturalizare religioasă[1].

Și iconografia ortodoxă este „scrierea bisericească [care] excelează prin rigoare și responsabilitate, urmând modelul divino-uman al Sfintei Scripturi”[2].

De aceea „evidențele iconice”[3] au nevoie de decriptare[4].

Și autorul ne pune în temă cu faptul că pentru zidurile exterioare pictate din România s-au ales 12 teme iconografice: „Arborele lui Iesei, Acatistul Bunei Vestiri, Judecata de Apoi, Ospățul veșnic, Sfinții ostași militari, Luarea Constantinopolului, Izgonirea din Rai, Parabola Fiului risipitor, Rugul aprins, Minunile Sfântului Nicolae [al Mirelor Lichiei], Ispitirile Sfântului Antonie cel Mare și Vămile văzduhului[5].

Interconexiunile dintre aceste teme subliniază rolul discernământului duhovnicesc în experiența ortodoxă[6].

Rugul aprins e pictat în vecinătatea Acatistului Bunei Vestiri[7] pentru că ambele narațiuni iconice vorbesc despre Maica Domnului.

Acatistul se află în vecinătatea Minunilor Sfântului Nicolae pentru că „teologhisește vizual combaterea arianismului[8], adică a negării persoanei Mântuitorului Hristos.

Minunile Sfântului Nicolae se învecinează cu Parabola Fiului risipitor pentru a vizualiza „biruința prin milă[9], câștigarea prin milă și iertare a inimilor oamenilor.

Apoi învecinarea dintre Parabola Fiului risipitor și Luarea Constantinopolului are rolul de a sublinia faptul că întoarcerea la Dumnezeu se face prin pocăință[10].

Și autorul ne demonstrează, la nivel argumentativ, cu multă distincție, cunoașterea teologică aiconarilor evidențiată de „sinapsele”[11], de legăturile interioare existente între temele iconizate.

Alăturarea frescei Sfântului Gheorghe de cea a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou are rolul de a arăta că Sfinții sunt „contraforți și stâlpi[12] ai Bisericii.

Fresca Arborelui lui Iesei prezintă „o narațiune sincronică[13], pentru că centrează toate corelațiile pe persoana Mlădiței[14], pe când în Icoana Înălțării Sfintei Cruci, Sfânta Împărăteasă Elena „este zugrăvită dreaptă și tânără, la fel ca fiul său”[15], pentru că există „o punte teologică”[16] între această icoană și Icoana Răstignirii Domnului[17], unde Maica Domnului și Sfântul Ioan Evanghelistul, fiul ei duhovnicesc, sunt ambii tineri.

Și autorul nostru subliniază faptul că s-a anulat la nivel iconic diferența de vârstă dintre Maica Domnului și Sfântul Ioan Evanghelistul pentru „a feri această filiație duhovnicească de orice apropiere cu filiația naturală[18].

Discutând icoanele Sfinților militari, autorul ne precizează faptul că Biserica nu îi cinstește pentru biruințele lor armate (chiar dacă ele au existat, au fost reale)[19] ci pentru că s-au arătat „biruitori prin jertfă de sine[20], adică pentru răbdarea, credința și martiriul lor.

Balaurul însulițat din Icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe[21] cât și „trupurile împunse ale împăraților Decius, Dioclețian și Maximian, sunt simboluri limpezi ale idolilor surpați[22], victorii punctuale împotriva păgânismului.

Și referindu-se la iconografia Bisericii din Mănăstirea Probota, acesta ne precizează că cei 12 Sfinți militari iconizați aici au puncte biografice comune[23]: „toți se trag din familii aristocrate înstărite; toți sunt excepțional înzestrați nativ, fizic, intelectual și duhovnicesc; toți fac cariere publice semețe în societatea păgână a vremii; sunt guvernatori, generali, prefecți, uneori proximi sau favoriți ai cezarului; toți sunt slujbași fideli ai puterii imperiale, dar devin disidenți când sunt agresați și provocați religios[24].

Într-o altă discuție, în cea despre Icoanele Sfinților Îngeri, autorul subliniază luarea-aminte a lor, atenția lor evlavioasă[25]. Modul în care le sunt iconizate chipurile, în tehnica celor „trei sferturi”[26], ne prezintă fețe de Îngeri cu „o perpetuă, curajoasă și harnică luare-aminte[27].

„Ochiul angelic atent, se află pe aceeași linie cu pavilionul dilatat al urechii, a cărei formă este rabătută[28] în plan.

Vizual, nasul, gura, bărbia și celălalt ochi, pe jumătate acoperit de creasta efilată[29] a nasului, au o pondere morfologică diminuată în raport cu relieful ochiului și al urechii obrazului îngeresc întors spre noi”[30].

Detalii nu doar de observator al icoanelor ci, mai ales, de creator de icoane. Și prin aceasta Profesorul Sorin Dumitrescu se diferențiază de alți ermineuți ai icoanelor, pentru că el vorbește din interiorul creării și al contemplării acestora.

Luarea-aminte a Sfântului Arhanghel Mihail este iconizată „prin desenul globular, oarecum exoftalmic, al căutării [sale] rotitoare, care șterge suprafața feței [și care] seamănă cu un radar duhovnicesc[31].

Sfinții Îngeri iconizați sunt deopotrivă făpturi cerești slujitoare dar și oglinzi în care se reflectă slava Prea Sfintei Treimi[32].

Suflarea harului dumnezeiesc este iconizată și în „fluturarea capetelor panglicilor care bandajează de jur-împrejur șevelura[33] și cosițele[34] Sfinților Îngeri”[35], pe când chipul lor nu e nici de bărbat și nici de femeie[36], pentru că „Îngerii cuplează marital cele două genuri”[37] umane.

Gura Sfântului Arhanghel Mihail e sobră[38], pe când coama capului e uriașă și cu accente feminine[39]. Mâna cu care ține sulița are proiecție tridimensională[40] și ea ne facilitează accesul la „aspectul insolit al morfologiei vindecate, al umanului restaurat[41].

De aceea autorul pune semnul de egalitate între Sfintele Icoane și Sfintele Moaște, pentru că ambele categorii sunt „morfologii cuvântătoare, trupuri tainic propovăduitoare[42] ale îndumnezeirii umanității.

Transformând mâna iconizată în sculptură în ghips (cu ajutorul sculptorului Mihai Ecobici)[43], autorul asimilează degetele iconizate ale Arhanghelului cu vizualitatea degetelor transfigurate ale Sfântului Ierarh Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit la 2 octombrie), a cărui mână e cinstită la Biserica Zlătari din București[44] și cu a degetelor transfigurate ale Fericitului Ilie Mărturisitorul, de la Cimitirul Giulești din București[45].

Și conchide faptul că mâna iconizată a Arhanghelului exprimă latura doxologică a umanității transfigurate[46].

În concluzie, autorul ne-a dovedit, din destul, cât de important și de frumos, de impunător prin organicitatea sa e rodul atenției și al contemplației teologice în erminiile iconografice.

De aceea, cu minuțiozitate și sfială, dar și cu îndrăznire duhovnicească, Prof. Sorin Dumitrescu ne-a vorbit despre dulceața înțelegerii duhovnicești dar și despre pericolele fatale ale deformărilor iconice.

Icoana e teologie vizuală și din acest motiv ea trebuie creată și contemplată cu inima curățită de patimi.


[1] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana (1). 31+1 de iconologii pentru învățarea Icoanei, Ed. Fundația Anastasia, București, 2010, p. 557.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 558.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 560.

[7] Idem, p. 562.

[8] Idem, p. 563.

[9] Idem, p. 565.

[10] Idem, p. 566.

[11] Idem, p. 572.

[12] Idem, p. 573.

[13] Idem, p. 574.

[14] Idem, p. 574-575.

[15] Idem, p. 578.

[16] Idem, p. 579.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 580.

[19] Idem, p. 600.

[20] Idem, p. 601.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Idem, p. 610.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Pliată, îndoită.

[29] Subțiată.

[30] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana…ed. cit., p. 612.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 614.

[33] Părul capului.

[34] Părul împletit.

[35] Sorin Dumitrescu, Noi și Icoana…,ed. cit., p. 614.

[36] Idem, p. 615.

[37] Idem, p. 616.

[38] Idem, p. 618.

[39] Idem, p. 616.

[40] Idem, p. 621. Detaliul iconic de deasupra e mâna tridimensională a Sfântului Arhanghel Mihail, icoana de secol XII fiind tezaurizată în Muzeul Bizantin din Atena.

[41] Idem, p. 625.

[42] Idem, p. 634.

[43] Idem, p. 632.

[44] Idem, p. 639.

[45] Idem, p. 638.

[46] Idem, p. 639.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno