Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [20]
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a…
***
80. Sinuciderea la nivel mondial
„În anul 2000 s-au sinucis aproximativ 815.000 de persoane în întreaga lume. Aceasta înseamnă o rată a mortalităţii de circa 14, 5 la 100. 000 de locuitori sau un deces la fiecare 40 de secunde”[1].
În anul 2002 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)[2] a oferit următoarea statistică a sinuciderilor la nivel mondial: „Lituania – 51, 6, Federaţia Rusă – 43, 1, Belarus – 41, 5, Estonia – 37, 9 la 100.000 de locuitori.
Cele mai mici rate par a fi în America Latină: Columbia – 4, 5, Paraguay – 4, 2 la 100.000 de locuitori, dar şi în unele ţări din Asia: Tailanda – 5, 6, Filipine – 2, 1, la 100.000.
În America de Nord şi [în] alte ţări din Europa, ratele se înscriu între aceste extreme: de exemplu, Finlanda – 28, 4, Belgia – 24, 0, Elveţia – 22, 5, Franţa – 20, 0, Germania – 14, 3, Canada – 15, 0, S.U.A. – 13, 9, la 100.000 de locuitori”[3].
„La nivel global, ratele sinuciderii au tendinţa să crească o dată cu înaintarea în vârstă: în 1995, în lume, acestea varia între 0, 9 la 100.000 pentru grupa 5-14 ani şi 66, 9 la 100.000 pentru peste 75 ani.
În general, rata pentru acest grup este de circa 3 ori mai mare decât în cazul tinerilor între 15 şi 24 de ani”[4].
În concluzie: sinuciderile cresc pe măsura problemelor care se ivesc pe parcursul vieții.
Însă bărbații sunt cei care au tendințe suicidale mai mari: „între 1990 şi 2000, pentru grupa de vârstă 35-44 de ani, rata de sinucidere la bărbaţi a fost de 20,5, iar la femei de 15,4 la 100.000 de locuitori”[5].
***
81. Sinuciderea românească la sfârșit de secol
Prof. Nicolae Minovici[6] a făcut un studiu al sinuciderilor între 1891-1902 în România și din el rezultă că s-au petrecut 136 sinucideri prin spânzurare, 120 de bărbați și 8 femei s-au sinucis prin împușcare, pe când 46 de bărbați și 71 de femei s-au sinucis prin otrăvire[7].
Alții s-au sinucis prin aruncarea în fața trenului sau prin sărirea de la fereastră sau prin asfixierea cu monoxid de carbon de la sobă[8].
„Cei mai mulţi dintre sinucigaşi aveau vârsta cuprinsă între 30 și 60 de ani, erau divorţaţi, văduvi sau celibatari.
Categoriile cu rata cea mai mare de sinucidere erau în ordine: persoane fără profesie (prostituate, vagabonzi, hoţi), menajere, cizmari, muncitori şi comercianţi, funcţionari, tâmplari, brutari, birjari, zugravi, zidari, cantăreţi, cojocari etc.
Pe etnii, ungurii (48 cazuri, 39 bărbaţi şi 9 femei) au înregistrat cel mai mare număr de sinucideri pe perioada studiului, urmaţi de români (23 cazuri, 19 bărbaţi, 4 femei), transilvăneni (18 cazuri, 14 bărbaţi, patru femei)”[9].
***
82. Sinucideri în București
O statistică pentru intervalul temporal 1986-2004:
1986: 133 de sinucideri;
1987: 158;
1988: 216;
1989: 220;
1990: 186;
1991: 196;
1992: 296;
1993: 335;
1994: 289;
1995: 284;
1996: 267;
1997: 336;
1998: 354;
1999: 414;
2000: 511;
2001: 348;
2002: 342;
2003: 248;
2004: 254[10].
***
83. Sinucideri în România [1996-2004]
În 1996 s-au petrecut 2.933 de sinucideri la nivel național, în 1997: 3.174, în 1998: 3. 318, în 1999: 3. 541, în 2000: 3. 967, în 2001: 3. 120, în 2002: 3. 486, în 2003: 3. 481 și în 2004: 3. 236 sinucideri la nivel național[11].
În 2003 cel mai mare număr de sinucideri s-a înregistrat pentru grupa de vârstă 41-50 de ani, adică 23% din numărul de sinucideri[12]. Iar 80% dintre sinucigașii români din 2003 au fost bărbați[13].
„În ceea ce priveşte metodele de sinucidere, în 2003, romanii au preferat spânzurătoarea (70%), precipitarea (aruncarea de la înălţime sau în faţa trenului, a maşinii – 9%), intoxicaţiile (ingerarea de substanţe letale sau medicamente, intoxicarea cu monoxid de carbon sau cu gaz metan – 8%), submersia (4%)”[14].
„Cele mai multe sinucideri în rândul tinerilor s-au înregistrat în 2003: din totalul tinerilor sinucigaşi în categoria de vârstă 25-29 de ani se încadrează 47,3%, în categoria 20-24 de ani – 35,4%, iar [în] categoria 15-19 ani – 18,3%. Datele mai arată că sinuciderea predomină la băieţi, media fiind de 6 la 1”[15].
[1] ***Abordare psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței. Analiză documentară, Institutul Național de Criminologie, 2005, în PDF, p. 3, cf. sursa.
[2] Idem, p. 25.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Idem, p. 26.
[6] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Minovici.
[7] [7] ***Abordare psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței. Analiză documentară, Institutul Național de Criminologie, 2005, în PDF, p. 30.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
[10] Idem, p. 31.
[11] Idem, p. 32.
[12] Idem, p. 34.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] Idem, p. 36.