Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 14 decembrie 2011

Statistici. Concluzii. Sublinieri. Lucruri văzute de-aproape [20]

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a

***

80. Sinuciderea la nivel mondial

„În anul 2000 s-au sinucis aproximativ 815.000 de persoane în întreaga lume. Aceasta înseamnă o rată a mortalităţii de circa 14, 5 la 100. 000 de locuitori sau un deces la fiecare 40 de secunde[1].

În anul 2002 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)[2] a oferit următoarea statistică a sinuciderilor la nivel mondial: „Lituania – 51, 6, Federaţia Rusă – 43, 1, Belarus – 41, 5, Estonia – 37, 9 la 100.000 de locuitori.

Cele mai mici rate par a fi în America Latină: Columbia – 4, 5, Paraguay – 4, 2 la 100.000 de locuitori, dar şi în unele ţări din Asia: Tailanda – 5, 6, Filipine – 2, 1, la 100.000.

În America de Nord şi [în] alte ţări din Europa, ratele se înscriu între aceste extreme: de exemplu, Finlanda – 28, 4, Belgia – 24, 0, Elveţia – 22, 5, Franţa – 20, 0, Germania – 14, 3, Canada – 15, 0, S.U.A. – 13, 9, la 100.000 de locuitori”[3].

„La nivel global, ratele sinuciderii au tendinţa să crească o dată cu înaintarea în vârstă: în 1995, în lume, acestea varia între 0, 9 la 100.000 pentru grupa 5-14 ani şi 66, 9 la 100.000 pentru peste 75 ani.

În general, rata pentru acest grup este de circa 3 ori mai mare decât în cazul tinerilor între 15 şi 24 de ani”[4].

În concluzie: sinuciderile cresc pe măsura problemelor care se ivesc pe parcursul vieții.

Însă bărbații sunt cei care au tendințe suicidale mai mari: „între 1990 şi 2000, pentru grupa de vârstă 35-44 de ani, rata de sinucidere la bărbaţi a fost de 20,5, iar la femei de 15,4 la 100.000 de locuitori”[5].

***

81. Sinuciderea românească la sfârșit de secol

Prof. Nicolae Minovici[6] a făcut un studiu al sinuciderilor între 1891-1902 în România și din el rezultă că s-au petrecut 136 sinucideri prin spânzurare, 120 de bărbați și 8 femei s-au sinucis prin împușcare, pe când 46 de bărbați și 71 de femei s-au sinucis prin otrăvire[7].

Alții s-au sinucis prin aruncarea în fața trenului sau prin sărirea de la fereastră sau prin asfixierea cu monoxid de carbon de la sobă[8].

„Cei mai mulţi dintre sinucigaşi aveau vârsta cuprinsă între 30 și 60 de ani, erau divorţaţi, văduvi sau celibatari.

Categoriile cu rata cea mai mare de sinucidere erau în ordine: persoane fără profesie (prostituate, vagabonzi, hoţi), menajere, cizmari, muncitori şi comercianţi, funcţionari, tâmplari, brutari, birjari, zugravi, zidari, cantăreţi, cojocari etc.

Pe etnii, ungurii (48 cazuri, 39 bărbaţi şi 9 femei) au înregistrat cel mai mare număr de sinucideri pe perioada studiului, urmaţi de români (23 cazuri, 19 bărbaţi, 4 femei), transilvăneni (18 cazuri, 14 bărbaţi, patru femei)”[9].

 ***

82. Sinucideri în București

O statistică pentru intervalul temporal 1986-2004:

1986: 133 de sinucideri;

1987: 158;

1988: 216;

1989: 220;

1990: 186;

1991: 196;

1992: 296;

1993: 335;

1994: 289;

1995: 284;

1996: 267;

1997: 336;

1998: 354;

1999: 414;

2000: 511;

2001: 348;

2002: 342;

2003: 248;

2004: 254[10].

***

83. Sinucideri în România [1996-2004]

În 1996 s-au petrecut 2.933 de sinucideri la nivel național, în 1997: 3.174,  în 1998: 3. 318, în 1999: 3. 541, în 2000: 3. 967, în 2001: 3. 120, în 2002: 3. 486, în 2003: 3. 481 și în 2004: 3. 236 sinucideri la nivel național[11].

În 2003 cel mai mare număr de sinucideri s-a înregistrat pentru grupa de vârstă 41-50 de ani, adică 23% din numărul de sinucideri[12]. Iar 80% dintre sinucigașii români din 2003 au fost bărbați[13].

„În ceea ce priveşte metodele de sinucidere, în 2003, romanii au preferat spânzurătoarea (70%), precipitarea (aruncarea de la înălţime sau în faţa trenului, a maşinii – 9%), intoxicaţiile (ingerarea de substanţe letale sau medicamente, intoxicarea cu monoxid de carbon sau cu gaz metan – 8%), submersia (4%)”[14].

„Cele mai multe sinucideri în rândul tinerilor s-au înregistrat în 2003: din totalul tinerilor sinucigaşi în categoria de vârstă 25-29 de ani se încadrează 47,3%, în categoria 20-24 de ani – 35,4%, iar [în] categoria 15-19 ani – 18,3%. Datele mai arată că sinuciderea predomină la băieţi, media fiind de 6 la 1”[15].


[1] ***Abordare psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței. Analiză documentară, Institutul Național de Criminologie, 2005, în PDF, p. 3, cf. sursa.

[2] Idem, p. 25.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Idem, p. 26.

[7] [7] ***Abordare psihosocială a sinuciderii ca formă particulară a violenței. Analiză documentară, Institutul Național de Criminologie, 2005, în PDF, p. 30.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Idem, p. 31.

[11] Idem, p. 32.

[12] Idem, p. 34.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 36.

Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [44]

Scrisoarea nr. 64 (17 februarie 1947)

 Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

 *

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Am primit telegrama trimisă [de tine] pe data de 13 [februarie 1947], a doua zi, seara, vineri, pe 14.

Scrisoarea trimisă pe data de 9 am primit-o abia azi, luni, pe 17 [februarie 1947], la ora 3 după masă.

Așa că vezi și tu câtă vreme pierde pe drum o scrisoare!

E bine că cel puțin ale mele îți sosesc la timp.

Văd că te-ai făcut o fată mai ascultătoare.

Nu mă așteptam să-mi trimiți telegramă și, spre uimirea mea, așa ai făcut: cum ți-am cerut!

Cei de aici[1] au devenit tare curioși. „Ce este mă? Umbli cu secrete?”.

Eu nu eram acasă când a venit telegrama și au citit-o.

Ei bănuie, probabil, [că e vorba de] ceva ce nu le-am spus eu sau, poate că Marioara o fi citit scrisoarea de la tine, deși eu le-am ascuns…căci nu vreau să știe nimeni [despre faptul că ești gravidă].

E treaba lor ce-și închipuie [despre mine]…

La fel, ai tăi, nu știu ce vor gândi despre noi.

Repede, repede le făcurăm pe toate…dar pe Green și mai repede.

Am și eu o nevastă frumoasă…Ce, nu are dreptul să facă și ea copii?

Numai să nu-ți fie frică când ai să-l faci.

Lasă că am să fiu și eu lângă tine și să vezi ce am să râd de tine când tu ai să plângi [de frica nașterii].

Mi-e teamă să nu te sperii așa de rău încât, până la urmă, să nu mai dorești să te culci cu mine.

Dar am să mă culc eu lângă pieptul tău.

Și să știi că mi-e necaz, că cel puțin până venea Green, trebuia să mai fi supt și eu țâță de la tine, că atunci când o să vină ea…nu o să mă mai lase, nici să mă mai culc lângă tine și nici să mai sug de la tine.

Avem să ne certăm amândoi pe bunătățile pe care le ai tu la piept.

Dar nu e așa că la mine ai să ții mai mult?

Ce zici?

Ia să-mi scrii [despre asta]!

Însă eu știu de acum că tot la tine o să țin mai mult.

Dar tu la cine vei ține mai mult?

Vreau să ții la mine, nu la ea.

Ea, mâine-poimâine, o să se facă mare, o să-i placă un băiat și o să plece cu el, pe când noi amândoi vom rămâne mereu, [aici] și după moarte.

Aș vrea chiar acum să fim singuri amândoi ca să fim cuminți.

E ora 4 fără cinci. A venit Miron [acasă] și tocmai vorbisem cu el să aranjeze cu cineva în legătură cu un serviciu la o fabrică din Hunedoara, în Ardeal. El spune că sută la sută s-a aranjat totul.

Rămâne să văd ce mi se mai oferă și ce perspective am ca să te iau și pe tine cu mine.

Altfel n-am de ce să mă deplasez tocmai acolo.

Dar e o localitate în munți…și cred că ți-ar plăcea, deși ar fi cam departe de ai tăi.

Vezi, eu mă gândesc să stau și la București, să termin și seminarul pe care l-am început și apoi să dau capacitatea dar asta înseamnă timp pierdut până în iunie, după care văd cum stau lucrurile.

Și nu mai e timp de așteptat…

Azi nu, mâine nu, și apoi mă întreb de unul singur: Ce aștept de la cariera de profesor? O leafă mizerabilă!

Singurul lucru convenabil ar fi fost acela dacă aș fi putut să rămân profesor aici, la București. Sau să vin la Turnu [Măgurele], acasă.

Mă gândesc că poate tușa ar fi dorit să te ție alături de ea la bătrânețe, și singura posibilitate ar fi ca eu să fiu profesor acolo, pentru ca să putem să fim alături de ea.

Dar asta îmi pare a fi o soluție greșită, fiindcă a sta în Turnu, amândoi, ar fi un motiv continuu de necazuri din pricina părinților mei. Așa că este mai bine să ne îndepărtăm de acolo, deși nici printre străini să nu crezi că e prea bine.

Singurul meu regret este că ocupând acest serviciu nu voi putea să-mi mai dau capacitatea anul acesta, când am impresia că va fi foarte ușor [examenul].

Dar ce să-i faci? Alții au și mai puține diplome ca mine dar duc o viață mai plăcută.

Mă voi mulțumi și eu cu diploma de licență dar, cel puțin să fii tu lângă mine și să pot trăi liber și să fiu la casa mea, să nu mai stau pe la urechile altora, căci nu mai e timpul [pentru asta].

Nu mai zic nimic [mai mult].

Dumnezeu ne va lumina drumul! Noi să ne rugăm Lui ca nimănui altcuiva să ne dea dragoste, cât mai multă dragoste!

 Lucică.


[1] Cei la care el stătea în gazdă.

Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [43]

Scrisoarea nr. 63 (14 februarie 1947)

 

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

Florica,

Azi s-a împlinit o lună de când am plecat. E seara de 13 spre 14. Joi, seara…

Însă am pus data de mâine [pe scrisoare], fiindcă mâine pun scrisoarea la Poștă.

Am primit și a doua scrisoare de la tine. Și aștept sâmbătă sau duminică să primesc alta.

Ți-am spus și ție unele lucruri pe care le știu numai eu, și văd că-mi scrii că te-au neliniștit.

Era mai bine să nu-ți spun nimic? Eu cred că nu!

Pe zi ce trece mă frământă și mă neliniștește situația ta și, mai ales, [situația ta și a mea] față de ai tăi.

Poate faptul că s-a întâmplat să vină și Green, așa, pe neașteptate, le-a schimbat unele păreri alor tăi.

Nu știu de ce dar am o presimțire că oarecare păreri de rău au început să se ivească în jurul tău…și că, poate cineva dintre cei de aproape ție, îți reproșează faptul că ești alături de mine.

Poate nesiguranța și situația aceasta de a sta unul într-o parte și altul în altă parte să-i fi determinat [să gândească altfel].

Dar de ce să-mi închipui lucruri care poate că n-au niciun temei? Nu mă iau după vise!

Acum vreo săptămână însă am visat că venisem la voi și în casă era tușa, cu doi bărbați, care mă sfătuiau să divorțez de tine.

Tu nu erai acolo.

Ei spuneau că tu ai plecat.

Eu le-am răspuns: „Chiar dacă ea a plecat, eu nu divorțez. Așa, ca să se vadă că eu nu sunt vinovat cu nimic. Iar dacă ea a plecat, ea e vinovată (adică tu)?!”.

Și deodată ai apărut tu în vis. Ai ieșit de sub pat…auzisei totul…și îți părea bine.

Ai venit la mine….iar eu ședeam pe locul preferat de tine și de mine, acolo, în patul unde dormeai tu cu tușa.

Am început să ne sărutăm și tu ședeai în poală la mine. Așa s-a terminat visul…

Acum te-am visat iarăși. Chiar azi noapte.

Era cineva dintre ai voștri, care îmi spunea să plec, că tu nu ești. Apoi însă ai venit și tu. Și eu te-am întrebat: „Să plec? Să plec?”.

Tu nu mi-ai răspuns nimic…Însă ai venit și mai aproape și apoi mi-ai zis: „De ce ai stat așa de mult la alde Moș Stan?”. Și se făcea că era vorba de vremea de la Crăciun.

Ziceai că de ce stau mai mult la ei decât la tine.

Eu am continuat să te întreb: „Vrei să plec? Mă gonești?”. Tu nu îmi spuneai însă nimic…

Dar când încercam să fac un pas înapoi, atunci veneai la mine, mă luai de mână…și am stat așa o bună bucată de timp. Așa s-a terminat și visul acesta!

Eu nu m-am gândit până acum că poate ție nu ți-a convenit că eu, de Crăciun, am fost pe la ai mei și, mai ales, în ultimele zile am stat mai mult la ai mei.

Dar am procedat așa pentru că am sperat să îi împac pe toți. Și am cugetat că tu ai înțeles [această dorință a mea].

Și acum cred la fel despre tine, dar alții, poate, mă învinuiesc pentru faptul acesta. Să nu creadă însă cineva că situația mea e tocmai plăcută.

Eu vreau să-i împac pe toți dar mi-e tare frică să nu se întâmple, până la urmă, să cad rău și față de ai tăi și față de ai mei și chiar tu, la un moment dat, să-ți închipui cine știe ce [lucruri despre mine].

Nu e nimic [rău însă]. Cel puțin dacă aș suferi numai eu, pentru ca să îi scutesc pe alții de necazuri.

Așa ar fi bine

Sunt eu oare vinovat cu ceva, că am vrut să trec peste toate ambițiile personale și să îi împac pe toți?

Aceasta însă e voința lui Dumnezeu…

Și dacă El vrea să pierd totul, atunci voi îndura [toate] fără să învinuiesc pe cineva.

Ai mei[1], de la Turnu [Măgurele], mi-au cerut într-o scrisoare să nu le mai scriu, fiindcă au văzut din cele scrise de mine, că orice încercare a lor de a mă despărți de tine e zadarnică.

Eu le respect dorința…

Dar mă gândesc că tot ei sunt cei care vor avea de suferit, văzând că iar mă dezlipesc de ei.

Să dea Dumnezeu să vadă și ei, odată [și-odată], calea cea bună, a dragostei și a credinței! Altfel vor mai avea multe de suferit…

Eu nu voi ceda niciodată în fața lor[2].

Ce stric eu, dacă sufletul lor e plin de ură?

Dar poate că vor veni vremuri grele, poate mai grele decât cele de până acum și pentru mine[3].

De aceea te sfătuiesc să o păstrezi pe Green, ca [pe] amintirea unui vis mai frumos decât realitatea.

Pentru ca să duc un trai mai plăcut…eu nu te voi părăsi pe tine…dar nici nu vreau să te târăsc într-o viață plină de greutăți, greutăți pe care n-ai putea să le suporți…și care, până la urmă, te-ar face să blestemi ceasul în care ne-am întâlnit, așa cum văd sau am impresia că faci de la un timp.

Totuși, Dumnezeu ne va ajuta

Și vor vedea și ceilalți, care ne defaimă acum, că adevărul și, mai ales, Dumnezeu Însuși e cu noi și ne iubește, pentru că noi L-am ascultat pe El mai mult [decât pe oameni] și Îl ascultăm în tot ceea ce facem.

În scrisoarea viitoare îți voi scrie despre doctoriile lui Costică.

Lucică.


[1] Părinții mei.

[2] Nu voi accepta niciodată dorința lor, aceea de…a mă despărți de tine.

[3] Și au venit…cei 12 ani și jumătate de temniță fără niciun motiv…și desconsiderarea nesimțită din partea factorilor de putere comuniști față de un fost deținut „politic”…Fericitul Ilie neavând nimic de-a face cu „politica”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén