Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [46]

Scrisoarea nr. 67 (10-14 martie 1947)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I.[lie] Mocanu,

str. Silistra, nr. 15,

Calea Colentina,

București.

 Florica,

Azi noapte, adică duminică noaptea, te-am visat goală…și că te țineam în brațe și îți priveam ochii…Și erau atât de frumoși, ca ochii zânei pe care o vedeam în tine altădată.

Căci acum, din cauza atâtor greutăți și griji pentru viața noastră, am uitat vraja[1] ce m-a tras mai aproape, tot mai aproape de tine, până când am devenit soț și soție.

Acum împărțim amândoi necazurile. Și nu sunt puține

Dar Dumnezeu, sunt sigur [de asta], este lângă noi.

M-am mutat de la Miron. Îmi era imposibil să mai stau la el deși Marioara era de partea mea. N-am dorit să-i fac și ei netrai[2].

Așa că acum sunt singur.

Am o cămăruță, cam departe de centru, chiar foarte departe.

Plătesc 100.000 de lei pe lună. Destul de ieftin.

N-am foc…dar are să se încălzească [afară]…

N-am bani…dar am apelat din nou la Dumitrescu, martorul meu [la cununia civilă]…și el îmi va da bani când voi avea nevoie.

Așa că, [după cum] vezi, Dumnezeu are grijă să am prieteni buni la nevoie.

Astăzi, toate pe care le-am făcut, mi-au mers bine. Dar aștept să văd [totuși] cum vor urma.

De aceea cred că Dumnezeu îmi ajută.

Îndată ce va fi ceva spre mai bine îți voi comunica.

De dimineață, trecând după aproape două săptămâni prin centrul [Bucureștiului], ducându-mă să-mi scot abonament de tramvai fiindcă s-a scumpit, am întâlnit-o pe Tanța Marinaș, care mi-a spus că e și Sănduș* în București.

Am pierdut o jumătate de oră [cu ea] ca să-l aștepte dar deziluzia mea a fost [aceea] că m-am simțit tare prost[3] când a venit.

Nu știu…dar parcă eram un vinovat

Poate toți ai tăi mă socotesc într-adevăr vinovat numai pe mine de situația dificilă, complicată în care te afli. Mai ales de când ai și copilul.

Cel puțin tu nu mă socoți atât de vinovat deși, poate, sunt și eu [vinovat de situația noastră]. Pentru că iubirea mea a fost prea egoistă, am dorit să fii a mea cu orice preț, cu orice sacrificiu…

Nu am nimic de zis dacă ai tăi mă învinuiesc.

Oare ai mei nu te învinuiesc pe tine și mai rău?

Ce să le facem? Nu avem nicio putere [asupra lor].

Dar nu îți trimit această scrisoare…

Când voi avea să-ți comunic o veste bună atunci voi continua-o…și ți-o voi trimite.

Marți, 11 martie [1947]. Nimic bun pentru ziua de astăzi. O zi în care am avut numai ghinioane. Peste tot am călcat în gol și, culmea, acum o jumătate de oră m-am căutat în buzunare…și nu mai mi-am găsit ultimii mei bani: 80.000 de lei.

Au dispărut! Cred că în tramvai mi i-a luat cineva.

E prima dată când mi se întâmplă așa ceva[4].

Așa că acum nu mai am de niciunelea.

Un singur lucru bun [însă s-a petrecut]. În lipsa mea, de dimineață, a fost Gena pe la noua mea locuință și mi-a aranjat înăuntru.

A pus o perdea la ușă și alta la geam, pe care i le-a dat Marioara. Pe masă a pus niște hârtie, pe care a cumpărat-o ea.

A fost un lucru care m-a bucurat puțin.

Ce pot face și ele mai mult, dacă eu singur nu pot face nimic?

Nu mi-am scos nici măcar abonament de tramvai.

Miercuri, 12 martie 1947…

Joi, 13 martie 1947…

Vineri, 14 martie 1947…

Acum găsesc din nou timp potrivit ca să-ți scriu…

Toate au început să meargă mai bine.

Îți vorbesc despre o sumă de fleacuri, care au însă acum o importanță [anume] pentu mine…

Iată:

1. Mi-am scos abonament de tramvai.

2. M-am împrumutat cu 200.000 de lei de la Dumitrescu, cu jumătate din ei am plătit camera pe o lună, restul îmi rămân pentru diverse cheltuieli.

3. În privința mesei, Gena îmi dă o parte din ceea ce primește ea, restul: ce pot să îmi cumpăr eu.

4. Am făcut o cerere la minister, să-mi aprobe să termin până la 1 aprilie seminarul și mi s-a aprobat.

5. În privința unui post de profesor, pe undeva, în București sau în Teleroman, nu am căpătat[5] niciun răspuns de la prietenul cu care am vorbit [despre asta].

6. Cineva, când am fost ieri, joi, la Dumitrescu, a promis că se va interesa pentru mine, ca să primesc un serviciu la Bușteni sau să fiu numit profesor la liceul de acolo.

Eu nu pun [însă] mare temei[6] [pe promisiunea asta]…dar, în orice caz, sper!

I-am cerut după 1 aprilie, dacă se poate, fiindcă până atunci am treabă aici, cu seminarul. Vezi și tu cât mă încurcă acest seminar.

Dar sunt alții care sunt profesori în provincie și vin aici să-l facă. Așa că e mai bine să scap odată de el, ca să nu mai am pe urmă încurcături.

Dacă s-ar realiza ceva cu Buștenii ar fi minunat la vară.

Te-aș chema și pe tine, cât ar fi cu putință de repede, ca să petrecem o vară în munți.

Știu că ți-ar plăcea.

Oricum nu te mai amărî atât. Dacă așa ne-o fi  viața, ca să întâmpinăm multe greutăți acum, la început, ca să avem mai apoi o viață frumoasă și liniștită

Nu știu de ce am început să cred așa…

Poate Dumnezeu a voit să ne încurce mai întâi, pentru ca să ne convingem cât de mult ținem unul la altul și, pe viitor, să nu mai avem motive de discuție, ca astă vară, când ne certam și ne învinuiam pentru faptul, că nu ne mai iubim ca la început.

Poate și acum ne iubim altfel…dar rămâne [între noi] aceeași iubire.

Ți-am ales o babă pe ziua de 7 martie. Și atunci a fost cea mai frumoasă zi din cele 9 zile și cea mai călduroasă, deși dimineața a fost puțină ceață.

Am zis: poate așa va fi și viața noastră! Mai întâi tristă și întunecată…iar, mai apoi, luminoasă și plină de căldură.

Am fost atât de supărat și de prost hrănit în ultima vreme încât, trupește, nu mai am avut puterea să te doresc.

Dar, Doamne ferește!, să mă refac și să fii și tu lângă mine. N-aș mai fi cuminte deloc.

„Lucică, fii cuminte!”, ai să îmi zici?

De două săptămâni nu am mai primit nicio veste de la tine. Sunt tare curios ce faci și ce gândești?

Ai grijă să fie scrise toate paginile[7]!

Scrie-mi pe aceeași adresă. Gena îmi va aduce scrisorile.

Aici, pe adresa nouă, cred că ar pierde mult timp.

Îți voi comunica și adresa nouă dar vreau să aflu precis…și să știu și sectorul, ca nu cumva să se rătăcească și să n-o primesc.

Te sărut pe ochi,

Lucică.


[1] Încântarea.

[2] Cu soțul, cu Miron.

[3] Inconfortabil.

[4] E pentru prima dată când sunt jecmănit de bani în public.

[5] Nu am primit.

[6] Mare preț…Nu îi dau o mare importanță promisiunii…

[7] Cu sensul: Te rog să îmi scrii o scrisoare plină de amănunte despre tine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *