Scrisoarea nr. 69 (30 martie 1947)

Destinatar:

Domnului

Stan Mocanu,

Str. Fântânii,

nr. 28,

Turnu Măgurele,

Teleorman

*

Expeditor[1]:

[necompletat]

  Dragi părinți,

Vă scriu ca să nu credeți că port ceva ură pe cineva sau că eu sunt cel care îmi fac ambiția cu cineva.

Nu știu care este adevăratul înțeles al celor scrise de mămica.

Să vin acasă?

Să vă cer bani dacă am nevoie?

Bine…dar nu știți că eu am făcut…și mai fac încă ceea ce voi nu acceptați?

Adică nu m-am despărțit și nici nu am de gând să mă despart de aceea pentru care m-ați îndepărtat de lângă voi.

țin sau nu la ea, asta prea puțin vă interesează.

Ceea ce vă interesează însă [să aflați] e că eu nu vreau să înșel pe nimeni.

Nu promit una și fac alta.

De aceea nu vă promit nimic.

De ce mă mai chemați atunci?

Cum să vă [mai] cer bani când nu fac ceea ce îmi cereți?

Mă îndatorez mai bine pe aici, pe la unul sau altul [decât să vă cer vouă bani]…iar dacă până la urmă nu voi reuși să mă refac[2]…voi muri și eu ca orice om…dar cu sufletul împăcat, că am făcut așa cum am crezut eu că e bine.

Am să-mi vând în cele din urmă hainele care îmi vor fi de prisos, până voi rămâne cu un singur costum…și dacă va vrea Dumnezeu le voi face la loc

Iar dacă nu va vrea, voi termina și eu cu viața asta chinuită, de atâția ani [în nefericire], și va fi astfel cu atât mai bine pentru toți.

Destule necazuri am tras și eu…dar am adus și altora [în viață].

Să cer bani sau sprijin părinților meu sau ei, Florichii[3], n-am să fac niciodată.

Asta ar fi trebuit să o știți de la sine…că acum am nevoie de ajutorul cuiva.

Mi-e cu atât mai bine dacă cineva îmi dă un ajutor…dar eu nu cer nimic de la nimeni.

De aceea nu v-am mai scris nicio scrisoare la Turnu, nici la alde matale…și nici ei[4]…de câtva timp…

Pentru că mi-ați scrisvă răspund. Dar aproape că nu știu ce să vă [mai] spun.

Mi-e așa de indiferent de tot ce ce se va petrece de acum înainte [cu mine] încât nu mai zic nimic ci doar tac și aștept, ca să văd ce îmi va aduce ziua de mâine.

Și zilele sunt lungi și urâte

Căci sunt multe [zile] în care nici n-am ce gusta măcar…Am doar apă [în casă]…Dar eu nu mă sperii de atâta lucru…

Am trecut prin greutăți și mai mari și am îndurat de foame și zile de-a rândul…în război și în prizonierat…Și până la urmă tot am ieșit la un capăt

Acum, cu siguranță, voi ieși la un sfârșit, bun sau rău…Eu îl primesc[5], oricare ar fi [acesta].

Și nu-mi pare rău că în timp ce eu îndur toate mizeriile, alții își fac doar ambițiile…și mănâncă și bea [cu indiferență față de viața mea].

Sigur că lor le convine[6].

Mie însă nu-mi arde de astea [acum]. Eu trebuie să-mi bat capul cu faptul: cum să fac să termin odată…și să fiu și eu în rândul lumii…cu o situație și să nu mai depind de unul sau altul…care se bucură, poate, când mă văd la nevoie…și caută să mă cumpere cu vorbe sau cu promisiuni.

Să nu credeți că dacă eu sunt la nevoie am să-mi schimb gândurile!

Nu!

Eu nu sunt un trădător sau un om care se schimbă de la o zi la alta, când nu mai poate suporta.

Nu v-am urât niciodată.

Nu v-am blestemat niciodată.

Dar nici nu v-am ascultat…E adevărat…

Acum trebuie să îmi iau plata și n-am de ce să am vreo pretenție.

Nu mă plâng la nimeni de nimic…chiar dacă viața mea ar fi să mă chinuiesc așa ani de-a rândul.

Fiindcă nu veți avea timp să-mi răspundeți la această scrisoare, [să știți] că eu poate voi veni [la Turnu Măgurele], dacă trenurile nu se vor scumpi[7]…după cum se aude.

Nu de altceva vin, dar ca să hotărâți odată pentru totdeauna [ce vreți]…și dacă nu ne vom înțelege…cel puțin să ne vedem [fiecare] de treabă.

Cu tăticu nu am discutat niciodată până acum acest lucru…și aș vrea să stăm de vorbă…ca să văd ce are [el] de spus…și să vadă și ce am eu de spus [în privința căsătoriei mele].

Apoi vom vedea ce e de făcut.

Să dea Dumnezeu să fie bine! Deși nu mai am nicio speranță că lucrurile acestea se vor împăca

Nu înțeleg însă de ce atâta ură…și de ce mămica ascultă la atâtea minciuni…de care nici nu mai vreau să îmi amintesc…

Eu trec peste toate pe care le-am îndurat și zic că nici n-au fost. Și peste 10 sau peste 20 de ani tot așa voi face și voi zice.

Nu voi avea cu nimeni nimic, chiar dacă abia atunci veți constata că totul a fost zadarnic, că toate necazurile și nervii cheltuiți au fost degeaba și ar fi fost mai bine să fie altfel.

Dacă voi veni, voi veni seara, ca să nu mă vadă alții cât de slab sunt…și dacă e să plec imediat…tot seara să plec.

 Ilie.


[1] Singura scrisoare către părinții săi…pe care Fericitul Ilie a integrat-o aici pentru că are relație directă cu dragostea lui pentru soția sa.

[2] Să îmi fac o casă a mea

[3] Soției sale.

[4] Idem.

[5] Eu accept ceea ce va dori să facă Dumnezeu cu noi.

[6] Toate fiind cu adresă la părinții lui.

[7] Bineînțeles: dacă biletul la tren…nu se va scumpi.

Did you like this? Share it: