Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, Opere complete [vol. 9] [50]

Scrisoarea nr. 71 (27-28 aprilie 1947)

Destinatar:

D-nei Florica Ivan,

str. Griviței, nr. 67,

Turnu Măgurele,

jud. Teleorman.

*

Expeditor:

I[lie] Mocanu,

Str. Biserica

Sfântul Nicolae,

nr. 9,

comuna suburbană

Dudești Cioplea,

București.

Florica, Blue eyes, soție dragă,

Astă seară, duminică, am fost mai liber. Mi-am pregătit unele lucruri pentru săptămâna ce vine, în care cred că voi avea mai multe de făcut.

Am dormit după amiază și acum nu mai îmi vine somn, toți de prin curtea în care stau au amorțit și este liniște, frumos și lună afară.

E noapte…poate peste ora 10: nu am ceas și nu știu [sigur ce oră e].

De aceea dimineața când se luminează mă scol și eu, deși, câteodată, nu am treabă așa devreme, dar așa m-am obișnuit.

Ți-aș scrie despre toate cele ce fac din zori și până în seară, dar nu știu dacă te interesează așa cum m-ar interesa pe mine despre tine lucrurile acestea.

Poate ne vom scrie mai rar: vezi tu, și această bucurie ne-o sfarmă vremile și oamenii.

O recomandată costă atâția bani, de care nu pot dispune nici eu [și] nici tu, iar o scrisoare simplă, după ce că nu e nici ea mai ieftină (16 mii [de lei]), mai bine n-o trimit, fiindcă ajunge prea târziu sau poate deloc.

Am o scrisoare de săptămâna trecută, din ziua de Sfântul Gheorghe, pe care am voit s-o dau prin mașină^[1], dar n-am cunoscut pe nimeni.

Și apoi m-am gândit: pot avea încredere în oricine? Așa că tot prin poștă rămâne să-ți scriu, oricât de scump ar fi.

Pe aici sunt niște prețuri care întrec de 5-6 ori pe cele pe care le știam la Turnu [Măgurele], atunci când am plecat.

Spre exemplu, 1 kg de făină a ajuns 350 de mii [de lei].

Dar nu vreau să te mai plictisesc cu lucrurile astea: ai și tu destule necazuri și plictiseli acolo.

Aș vrea să te bucur puțin. Dar cum? De câte ori mă gândesc acum la tine, mi-e imposibil să nu-mi amintesc și de copilul pe care îl porți în trupul tău, pe care îl crești și îl hrănești cu sufletul și sângele tău. Și care este o parte și din mine.

Mă întreb atunci cât mă iubești?

Și, vezi tu, iubirea ta arătată față de altul, [oricât] de puțin, m-ar supăra. Dar față de copilul tău nu mă supără, ci dimpotrivă, mă întărește. Mă face să cred că pe mine mă iubești în el, așa cum și eu, dacă îi voi arăta simpatie și dragoste, va fi totul făcut pentru tine.

Căci iubind pe cel pe care-l vei face tu, [în el] pe tine te iubesc.

Dacă vei avea posibilitatea să vii la București, vino oricând, eu te aștept, deși nu te pot chema încă.

[Vino] să putem dormi și noi cu buzele lipite unul de trupul altuia, adunându-ne cu mâinile și cu trupul tot, unul de la altul [și să ne trăim în liniște] dragostea pe care n-am trăit-o decât în fugă.

E cald afară și în casă. Am putea face orice.

Ne-am putea plimba seara visând, ne-am putea juca unul cu altul cum încă nu ne-am jucat.

Câte nebunii și lucruri ce nu ni le-am spus mai avem încă să ni le spunem!

Amândoi singuri ziua sau seara, să te privesc îmbrăcată, cum îți stă cu una sau cu alta, să privesc cum te dezbraci sau cum stai cu un picior sau un sân dezgolit…

Sunt plăceri ce mă atrag.

Să te văd, să te pipăi liber și din toate părțile: sunt atâtea bucurii pe care trebuie să le trăim încă, [pentru ca] să ne săturăm și noi odată!

Aș vrea să-mi plimb ochii și fruntea peste trupul tău gol și fraged, să adorm între sânii tăi ce s-au făcut mari și sunt dulci și calzi, să adorm cu buzele între picioarele tale fierbinți, să simt părul meu cum se amestecă cu al tău și să te aud cum sufli dorind…că nu mai poți aștepta și vrei…

Știi ce, odată când vom fi singuri, goi, ne vom chinui și nu vom trece la act decât după ce ne vom fi epuizat de tot în sărutări.

Eu când sunt mai supărat știi ce fac? Mă gândesc la tine și caut în gând să te am. Așa îmi uit de unele necazuri.

Iată, îți scriu aceste ultime cuvinte la poștă și aproape nu îndrăznesc să-ți mai spun să-mi scrii, căci atât de mult a ajuns să coste o [scrisoare] recomandată.

Poate tu ai vești mai bune.

Eu ceea ce pot să-ți spun este că prețurile aici, se măresc pe zi ce trece și că trebuie să vă așteptați și acolo la același lucru.

De aceea, dacă  ai voștri vor, să se aprovizioneze încă de acum, pentru că mai târziu va fi greu.

 Cu drag,

Lucică.

---