Ultima scrisoare (17 februarie 2004)[1]

Marți, 9 decembrie 2003, ora 19. 10 [minute], perdeaua grea a morții s-a lăsat pe sufletul meu, când mi-a fost luată iubita mea, Florica.

Blue Eyes, mireasa vieții mele, bucuria vieții mele…[a plecat] și m-a lăsat fără suflet[2], fără nădejde…

Mai am doar speranța că ne vom întâlni în ceruri sau, cel mai târziu, la Învierea din morți [a tuturor].

Mi-a rămas [doar] plânsul și suspinul până la moartea mea.

Bucuria vieții mele și liniștea mea era ea…Și acum totul s-a pierdut în moarte. Sper să fie acolo, în ceruri.

Trăiesc durere nesfârșită, infinită…care nu se va vindeca oricât mai am de trăit[3].

Aștept cu bucurie moartea, care să mă unească veșnic [cu ea].

Viața mea era ea și viața ei eram eu.

Am fost un singur trup și un singur suflet…și așa sper să rămânem veșnic!

Voi veni, Blue eyes!

Lucică.


[1] Scrisă la bătrânețe, după adormirea doamnei Florica, ca împlinire desăvârșită a dragostei lor care nu se termină niciodată.

Ultima scrisoare, pentru cea pe care a prohodit-o, până la sfârșitul vieții sale, cu multe rugăciuni…și lacrimi de dragoste

Scrisoarea e scrisă cu mâna lui Green, după dictare…ca și următoarele 3 piese ale secțiunii finale a cărții de față.

[2] Fără bucuria sufletului meu.

[3] Și așa s-au petrecut lucrurile!

Did you like this? Share it: