Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 11. Psalmul 19

Auzăte[1] Domnul înziua necazului: scuteascăte numele Dumnezului lui Iacov.

Trimiță ție ajutoriu dintru cel sfânt, și din sion sprijineascăte pre tine.

Pomească toată jărtva ta: și arderea cea de tot ata săse îngrașă.

Dea ție Domnul după inima ta: și tot sfatul tău săl plinească.

Bucuranevom de mântuirea ta: și întru numele Domnului Dumnezeului nostru nevom mări.

Plinească Domnul toate cererile tale: acum am cunoscut, că au mântuit Domnul pre unsul său.

Auzilva pre dânsul din Ceriul cel sfânt al său: întru puteri[2] e mântuirea dreaptei tale: aceștia încăruțe, și aceștia pre cai: iar noi înnumele  Domnului Dumnezeului nostru vom chiema.

Aceștia sau înpiedecat, și au căzut: iară noi neam sculat, și neam îndreptat.

D[o]amne mântuiaște pre Î[m]păratul. și ne  auzi prenoi ori în cezi te vom chiema.

*

Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov.

Trimită ție ajutor dintru [locașul Lui] cel sfânt și din Sion sprijinească-te pe tine.

Pomenească toată jertfa ta și arderea cea de tot a ta să se îngrașe.

Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească[3].

Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări[4].

Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut[5], că a mântuit Domnul pe unsul Său.

Auzi-l-va pe dânsul din cerul cel sfânt al Său.

Întru puteri e mântuirea dreptei Tale.

Aceștia în căruțe și aceștia pe cai, iar noi în numele  Domnului Dumnezeului nostru vom chema [ajutorul Său].

Aceștia s-au împiedicat[6] și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat[7].

Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi în orice zi Te vom chema[8]!

***

3. 12. Psalmul 20

Doamne[9] întru putearea ta săva veseli Înăpăratul; și de mântuirea ta săva bucura foarte.

Pohta inimii lui iai dat lui: și de voia buzelor lui nulai lipsit pre dânsul.

Că lai întâmpinat pre el cu blagosloveniile bunătății: pusai pre capul lui cunună de pieatră scumpă.

Vieață au cerut dela tine: și iai dat lui lungime de zile înveacul veacului.

Mare e slava lui întru mântuirea ta; mărire și mare cuviință vei pune preste el.

Căi vei da lui blagoslovenie înveacul veacului: veselivei pre dânsul întru bucurie cu fața ta.

Că înăpăratul nădăjduiaște spre Domnul, și întru mila celui înalt nusăva clinti.

Aflese mâna ta tuturor vrăjmașilor tăi: dreapta ta să afle pre toți cei cete urăsc pretine.

Căi vei pune pre ei ca un cuptoriu de foc învreamea feații tale.

Domnul întru mânia sa vaturbura pre ei, șii va mânca pre ei focul.

Rodul lor de pre pământ îl vei piearde: și sămânța lor din fiii oamenilor.

Că au plecat[10] asupra ta reale: cugetatau sfaturi[11], care nuvor putea săstea[12].

Căi vei pune pre dânșii dos[13]: întru cei rămași ai tăi vei găti fața lor.

Înalțăte D[oa]mne întru putearea ta: cântavom și vom lăuda puterile tale.

*

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul[14] și de mântuirea Ta se va bucura foarte.

Pofta inimii lui i-ai dat lui[15] și de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe dânsul[16].

Că l-ai întâmpinat pe el cu blagoslovirile/ binecuvântările bunătății, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.

Viață a cerut de la tine și i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului[17].

Mare e slava lui întru mântuirea Ta, mărire și mare cuviință vei pune peste el.

Că îi vei da lui blagoslovire/ binecuvântare în veacul veacului, veseli-vei pe dânsul întru bucurie cu fața Ta[18].

Căci împăratul nădăjduiește spre Domnul și întru mila celui Înalt nu se va clinti[19].

Afle-se mâna Ta [asupra] tuturor vrăjmașilor Tăi, dreapta Ta să afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine.

Căci îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea feței Tale[20].

Domnul întru mânia Sa [îi] va turbura/ tulbura[21] pe ei și-i va mânca pe ei focul[22].

Rodul lor[23] de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor din fiii oamenilor.

Că au plecat asupra Ta rele[24], cugetat-au sfaturi care nu vor putea să stea.

Căci îi vei pune pe dânșii dos/ pe fugă [și] întru cei rămași ai Tăi vei găti fața lor[25].

Înalță-Te, Doamne, întru puterea Ta[26]! Cânta-vom și vom lăuda puterile[27] Tale.

***

3. 13. Psalmul 142

D[oa]mne[28] auzi rugăciunea mea, ascultă cearerea mea întru adevărul tău: auzimă întru dreptatea ta.

Și să nu intri la judecată cu robul tău: că nusăva îndrepta înaintea ta tot cel viu.

Că au gonit vrăjmașul sufletul mieu, înpilatau înpământ vieața mea

Loazatumau întru întunearec ca pre mo[r]ții veaculu[i], și sau mâhni[t] întru mine Duhul mieu: întru mine sau turburat inima mea: adusumiam aminte de zilele ceale din început: cugetatam la toate, la faptele mâinilor tale am gândit.

Tinsam cătră tine mâinile meale: sufletul mieu caniște pământ fără de apă ție.

De grab auzimă D[oa]mne, slăbitau Duhul mieu.

Sănu întorci fața ta dela mine, și mă voiu asămăna celor cesă pogoară îngroapă.

Auzită fă mie dimineața mila ta că spre tine am nădăjduit.

Aratămi mie D[oa]mne calea, încarea voiu mearge: că la tine am riadicat sufletul mieu.

Scoatemă dela vrăjmașii miei, D[oa]mne [că] la tine am scăpat[29].

Învațămă ca săfac voia ta, că tu ești D[u]mnezeul mieu.

Duhul tău cel bun măva povățui la pământul cel drept: pentru numele tău, D[oa]mne mă vei viia[30].

Întru dreptatea ta scoatevei di[n] necaz sufletul mieu, și întru mila ta vei conceni[31] pre vrăjmașii miei.

Și vei piearde pre toți cei ce năcăjesc sufletul mieu, că eu sânt robul tău.

*

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău.

Auzi-mă întru dreptatea Ta.

Și să nu intri la judecată cu robul Tău, căci nu se va îndrepta[32] înaintea Ta tot cel [ce este] viu.

Căci a gonit/ a prigonit vrăjmașul sufletul meu, împilat-a[33]/ călcat-a în picioare, la pământ, viața mea.

Lăsatu-m-au întru întuneric, ca pe morții veacului[34], și s-a mâhnit întru mine duhul meu.

Întru mine s-a turburat/ tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele din[tru] început, cugetat-am la toate, la faptele mâinilor Tale [m-]am gândit.

Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu [fiind] ca niște pământ fără de apă [pentru] Tine.

Degrabă, auzi-mă Doamne, slăbit-a duhul meu!

Să nu întorci fața Ta de la mine, [căci altfel] mă voi asemăna celor ce se pogoară/ coboară în groapă[35].

Auzită fă mie dimineața mila Ta că spre Tine am nădăjduit!

Arată-mi mie, Doamne, calea, [cea] în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu[36].

Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne, [că] la Tine am scăpat.

Învață-mă ca să fac voia Ta, că tu ești Dumnezeul meu.

Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept. Pentru numele tău, Doamne, mă vei via.

Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu și întru mila Ta vei conceni/ vei nimici/ vei pierde pe vrăjmașii mei.

Și vei pierde pe toți cei ce necăjesc[37] sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

***

3. 14. Imnul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Măreaște[38] sufletul mieu pre D[o]mnul: și sau bucurat D[u]hul mieu de D[u]mnezeu mântuitoriul mieu.

Că au căutat spre smereniia slujnicii sale: că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că miau făcut mie mărire cel putearnic: și sfint e numele lui.

și mila lui înneam și înneam spre cei cesă tem de el.

Făcutau tărie înbrațul său: râsipitau pre cei mândri cu cugetul inimii lor.

Pogorâtau pre cei putearnici de pre scaune: și au râdicat pre cei smeriți: pre cei flămânzi iau umplut de bunătăți: și pre cei bogați iau scos afară de șărți.

Luatau pre Israil sluga sa, casă pomenească mila, pre cum au grăit cătră Părinții noștri, lui Avraam și seminției lui, pănă înveac.

*

Mărește, sufletul meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Căci a căutat spre smerenia slujnicii Sale, că, iată!, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Căci mi-a făcut mie mărire[39] Cel puternic și sfânt e numele Lui și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie în brațul Său[40], risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor[41].

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune și a ridicat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți[42] și pe cei bogați i-a scos afară deșerți[43].

Luat-a pe Israil sluga Sa, ca să pomenească mila[44], precum a grăit către Părinții noștri, lui Avraam și seminției lui până în veac.

***

3. 15. Luminândele Postului Mare

Glas 1:

Cela[45] cerăsai lumină D[oa]mne, curățeaște sufletul mieu de tot păcatul pentru rugăciunile (cutărora)[46] și ne mântuiaște prenoi.

Glas al 2-lea:

Trimite Lumina ta cea pururea veacinică H[ristoa]se D[u]mnezeule, și luminează ochii cei de taină ai inimii meale: pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 3-lea:

Trimite lumina ta, H[ristoa]se D[u]mnezeule, și Luminează inima mea, pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 4-lea:

Cela ce răsai lumină Lumii tale, sufletul mieu cel ce iaste întru întunearec, curățeaștel de tot păcatul: pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 5-lea:

Dătătoriule de lumină D[oa]mne, trimite lumina ta, și luminează inima mea. pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 6-lea:

Trimite sufletelor noastre lumina ta cea pururea veacinică D[oa]mne: pentru rugăciunele (Cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 7-lea:

Readicămă D[oa]mne spre lauda ta, și mă învață săfac voia ta sfinte, pentru rugăciunile (Cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

Glas al 8-lea:

Lumină. fiind H[ristoa]se lumineazămă întru tine, pentru rugăciunile (Cutărora) și ne mântuiaște pre noi.

*

Glas 1:

Cel ce răsari lumină, Doamne, curățește sufletul meu de tot păcatul, pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 2-lea:

Trimite lumina Ta cea pururea veșnică[47], Hristoase Dumnezeule, și luminează ochii cei de taină ai inimii mele[48], pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 3-lea:

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, și luminează inima mea, pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 4-lea:

Cela ce răsari lumină lumii Tale, [pe] sufletul meu cel ce este întru întuneric, curățește-l de tot păcatul, pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 5-lea:

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta și luminează inima mea, pentru rugăciunile (cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 6-lea:

Trimite sufletelor noastre, lumina Ta cea pururea veșnică, Doamne, pentru rugăciunile (Cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 7-lea:

Ridică-mă, Doamne, spre lauda Ta[49] și mă învață să fac voia Ta, Sfinte, pentru rugăciunile (Cutărora) și ne mântuiește pe noi.

Glas al 8-lea:

Lumină fiind, Hristoase, luminează-mă întru Tine, pentru rugăciunile (Cutărora) și ne mântuiește pe noi.


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 77-78.

[2] Minuni.

[3] Să ducă Domnul la bun sfârșit tot gândul tău bun, evlavios, toată tinderea ta spre bine!

[4] Întru numele Lui ne vom îndumnezei…pentru că numai cu ajutorul Său vom învinge patimile din ființa noastră.

[5] Pentru că mântuirea e o evidență interioară…o realitate interioară de care suntem cu totul conștienți.

[6] Oamenii care se smintesc de adevărurile lui Dumnezeu, de lucrurile Lui, de iubirea Lui, de așteptarea Lui îndelungată…și fac din potențele și din timpul vieții lor un prilej de păcătuire.

[7] Noi ne-am sculat din păcate prin frica de El și ne-am îndreptat prin fapte bune, ne-am schimbat viața. Suntem noi oameni, oameni care ne-am ridicat din moartea spirituală la viața duhovnicească, la viața cu Dumnezeu.

[8] Rugăciunea e o chemare a lui Dumnezeu la noi…și nu o strigare în gol spre cer…

[9] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 79-80.

[10] Au coborât rele asupra ta…Ți-am adus pe cap tot felul de rele și de nedreptăți…

[11] Au cugetat rele…pe care le-au predat și altora. I-au sfătuit și pe alții la rău…după ce, mai întâi de toate, ei înșiși au gândit și au început să trăiască potrivit răului pe care l-au zămislit în ființa lor.

[12] Sfaturi a căror răutate nu va dura mult timp…pentru că Dumnezeu va curma viața celor care acționează tiranic, fără scrupule.

[13] A-i pune pe fugă…A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/dos.

[14] Împăratul, adică cel stăpân peste patimi, se va veseli când va simți în el puterea Ta dumnezeiască, harul Tău, întărirea Ta!…Pentru că harul lui Dumnezeu e veselia cea adevărată, cea mai profundă a omului.

[15] I-ai dat să trăiască după pofta/ dorința lui de bine…care era în inima lui.

[16] I-ai împlinit rugăciunile, așteptările lui cuvioase.

[17] I-ai dat să moștenească Împărăția Ta cea netrecătoare.

[18] Căci fața Ta, Doamne, e bucuria veșnică a celor ce Te iubesc pe Tine și care sunt moștenitori ai Împărăției Tale.

[19] Va sta întru bucurie veșnică, neclintită/ din care nu va putea să cadă, în Împărăția Sa.

[20] Atunci când vei veni Tu, Doamne, ca să judeci lumea întru dreptate.

[21] Îi va umple de spaimă pe cei care nu și-au agonisit intimitatea cu El și cu oamenii de-a lungul vieții. Ei se vor înspăimânta pentru că se vor vedea goi de slava Sa, adică plini de întunericul necomuniunii.

[22] Focul patimii îi va mânca/ îi va roade/ îi va chinui/ îi va face să sufere veșnic.

[23] Pe copiii lor nepocăiți ca și ei cât și pe lucrurile lor rele le vei pierde, Doamne.

[24] Profeție mesianică…care vorbește despre suferințele Domnului.

[25] Vei umple ființa lor cu harul Tău. Îi vei găti ca pe niște mirese frumoase, duhovnicești, pe cei care rămân ai Tăi, pe cei care rămân cu Tine pentru totdeauna.

[26] Profeție mesianică…despre Înălțarea Domnului cu trupul la cer, care s-a făcut întru puterea Sa dumnezeiască.

[27] Minunile Tale, lucrările Tale cu lumea, iconomia iubirii Tale de oameni. Adică avem aici latura doxologică/ dreptmăritoare a vieții eclesiale și a întregii vieți ortodoxe.

[28] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 98-100.

[29] La Tine am venit pentru ajutor, pentru scăpare din necazurile vieții mele.

[30] Mă vei face viu duhovnicește.

[31] Vei nimici. A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/conceni.

[32] Nu va putea să fie găsit vreunul drept, Doamne, înaintea sfințeniei și a bunătății Tale!

[34] Adormiți din veac.

[35] A celor care mor și sunt…îngropați.

[36] Mi-am ridicat dorința sufletului la Tine și m-am umplut de slava Ta…pentru că de la Tine aștept totul.

[37] Ispita, suferința, durerea, neîmplinirea…ca necaz…ca necăjire a sufletului…ca întristare a sufletului…

[38] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 115-116.

[39] Cinste între toate făpturile create de El.

[40] Dumnezeu Tatăl și-a arătat tăria în brațul Său, în Fiul, întru Duhul Sfânt.

[41] I-a risipit pe cei mândri potrivit gândurilor lor…Pentru că mândria e nedorință de comuniune, de bine, de creație.

[42] Pe cei flămânzi de curăția lui Dumnezeu i-a umplut din destul de slava Sa. Pentru că bunătățile lui Dumnezeu sunt darurile Sale cele prea sfinte, bucuriile duhovnicește de care El ne umple din destul.

[43] I-a arătat că sunt săraci de fapte bune…Că sunt plini de deșertăciune…cei care sunt bogați material.

[44] A luat la Sine pe Israel…pentru că a fost credincios făgăduințelor făcute lui Avraam, Isaac și Iacov, Părinții lui Israel, cărora le-a făgăduit mila Sa, lor și urmașilor lor.

[45] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 118-120.

[46] Ceaslov, ed. 1993, p. 63: „cu ocrotirile celor fără de trup”, adică a Sfintelor Puteri cerești. Și această sintagmă apare, de fiecare dată, în locul cuvântului cutărora din ediția de față.

[47] Lumina Ta necreată, lumina Ta pururea fiitoare, lumina slavei Tale, Iubitorule de oameni!

[48] Cei care devin văzători de Dumnezeu dacă se curățesc.

[49] Ridică-mă din păcatele mele, Doamne, ca să Te laud pe Tine cu înțelegere!

Did you like this? Share it: