Monumente liturgice
românești
*
vol. I
*
Transliterare, adaptare a textelor și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
cap. 3
Ceaslovul de la Blaj
[1753]
***
3. 16. Doxologia Utreniei
Mărire[1] întru cei de sus lui D[u]mnezeu, și pre pământ pace, întru oameni bună voire.
Lăudămute, binetecuvântăm, închinămune ție, slăvimute, mulțumim ție pentru mare mărirea ta.
D[oa]mne înpărate Ceresc, D[u]mnezeule Părinte atot țiitoriule, D[oa]mne Fiiule unule născut, I[isu]se H[ristoa]se, și sfinte D[u]hule.
D[oa]mne D[u]mnezeule, mielușălul lui D[u]mnezeu Fiiul Tatălui, cel ce râdici păcatul lumii: miluiaștene pre noi cel ce râdici păcatele lumii.
Priimeaște rugăciunile noastre cel ce șăzi dea dreapta Tatălui, și ne miluiaște pre noi.
Că tu ești unul sfint, tu ești unul D[o]mn, I[isu]s H[risto]s, întru mărirea lui D[u]mnezeu Tatălui. Amin.
Întoate zilele bine tevoiu cuvânta, și voiu lăuda numele tău înveac, și înveacul veacului.
Învredniceaștene D[oa]mne înzioa aceasta fără de păcat sănepăzim no[i].
Bine ești cuvântat D[oa]mne D[u]mnezeul Părinților noștri lăudat și proslăvit e numele tău înveaci, Amin.
Fie D[oa]mne milata spre noi, precum am nădăjduit întru tine.
Bine ești cuvântat D[oa]mne, învațămă pre mine îndreptările tale.
D[oa]mne scăpare teai făcut noao înneam și înneam: eu am zis, D[oa]mne miluiaștemă vindecă sufletul mieu, că am greșit ție.
D[oa]mne cătră tine am scăpat învațămă săfac voia ta, că tu ești D[u]mnezeul mieu.
Că la tine iaste izvorul viieții, întru lumina ta vom vedea lumină.
Tinde mila ta celor cete cunosc pre tine.
Sfinte D[u]mnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, miluiaște[n][2]e pre noi.
*
Mărire, întru cei de sus[3], lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire[4].
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-Te, mulțumim Ție pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase și Sfinte Duhule
Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluiește-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primește rugăciunile noastre, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și ne miluiește pe noi.
Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta[5] și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.
Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri [și] lăudat și proslăvit/ preaslăvit e numele Tău în veci, Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pe mine îndreptările Tale.
Doamne, scăpare[6] Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluiește-mă! Vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.
Doamne, către Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta[7], că tu ești Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieții[8], întru lumina Ta vom vedea lumină[9].
Tinde[10] mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
***
3. 17. Învrednicește-ne, Doamne…
Învredniceaștene[11], D[oa]mne, înzioa aceasta fără de păcat săne păzim noi.
Bine ești cuvântat D[oa]mne D[u]mnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele tău înveaci, ami[n].
Fie D[oa]mne mila ta spre noi, pre cum am nădăjduit întru tine.
Bine ești cu vântat D[oa]mne, învațămă pre mine îndreptările tale.
Bine ești cuvântat stăpâne. înțelepțeaștemă pre mine cu îndreptările tale.
Bine ești cuvântat sfinte, lumineazămă cu îndreptările tale·
D[oa]mne mila ta e înveac lucrurile mâinilor tale nule treace cuvedearea.
Ție să cuvine lauda: ție să cuvine cântarea: ție mărire săcuvine, Tatălui, și Fiiului, și sf[â]ntului Duh: acum și purureași înveacii veacilo[r]. Amin.
*
Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri și lăudat și proslăvit/ preaslăvit e numele Tău în veci, amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pe mine îndreptările Tale[12].
Bine ești cuvântat, Stăpâne, înțelepțește-mă pe mine cu îndreptările Tale.
Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale[13] nu le trece cu vederea[14].
Ție se cuvine lauda, Ție se cuvine cântarea, Ție mărire se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
***
3. 18. Psalmul 100
Milă[15] și judecată voiu cânta ție D[oa]mne.
Cântavoiu, și voiu înțeleage încale fără prihană, când vei veni la mine?
umblatam întru nerăutatea inimii meale, înmijlocul casii meale.
Nam pus înaintea ochilor miei lucru fără de leage: pre cei ce făcea călcări de leageiam urât.
Nusau lip[i]t demineinima îndărătnică: pre cel cesă abate dela mine pre cel rău, nulam cunoscut.
Pre cel ce clevetiea întru ascuns pre vecinul său, pre acela am gonit.
Cu cel mândru cu ochiul, și cu cel nesățios la inimă, cu acela nam mâncat.
Ochii miei preste credincioșii pământului, casă șază ei înpreună cu mine.
Cela ce umblă încale fără prihană, acela îmi slujiea: nu va lăcui înmijlocul casii meale cel ce face mândrie.
Cel ce grăiaște ne dreptăți, nusau îndreptat înaintea ochilor miei.
Îndimineți am ucis pre toți păcătoșii pământului: ca să pierz din cetatea D[o]mnului pre toți cei ce lucrează fărădeleagea.
*
Milă și judecată voi cânta Ție, Doamne[16].
Cânta-voi și voi înțelege în cale fără prihană[17].
Când vei veni[18] la mine?
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în mijlocul casei mele.
N-am pus înaintea ochilor mei lucru fărădelege. Pe cei ce făceau călcări de lege i-am urât[19].
Nu s-a lipit[20] de mine inima îndărătnică[21]. Pe cel ce se abate[22] de la mine, pe cel rău, nu l-am cunoscut.
Pe cel ce clevetea întru ascuns[23] pe vecinul său, pe acela [l-]am gonit[24].
Cu cel mândru cu ochiul[25] și cu cel nesățios la inimă[26], cu acela n-am mâncat.
Ochii mei [sunt] peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine.
Cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în mijlocul casei mele cel ce face mândrie[27].
Cel ce grăiește nedreptăți, [acela] nu s-a îndreptat înaintea ochilor mei[28].
În dimineți [i-]am ucis pe toți păcătoșii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea[29].
[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 130-132.
[2] Litera din paranteză lipsește, fie că s-a șters cumva între timp, fie că e o eroare tipografică.
[3] Puterile cerești și Sfinții Lui.
[4] În oameni și între oameni e nevoie de voie bună, de încredere, de dorință de comuniune pentru ca să creștem în iubire și în bucuria păcii.
Căci pacea socială e consecința păcii interioare.
Atunci când cineva nu mai vrea liniște, pace, amiabilitate, dă muzica la maximum, face scandal, intră cu forța în casa altuia, în țara altuia…
Și dacă nu avem pace în noi…oare ne putem simți bine?
[5] În toate zilele vieții mele Te voi lăuda, voi spune binele Tău pururea, pentru că Tu ești Binele întregii creații.
[6] Doamne, Te-ai făcut loc de scăpare/ de refugiu pentru noi din calea răutății demonilor. La Tine am găsit alinare, milă, oblojire a durerilor noastre. Pentru că Tu ești locul de scăpare pentru noi, aici și în veșnicie.
[7] Până nu ne învață Dumnezeu să Îi împlinim voia nu știm nimic despre cum să ne comportăm vizavi de El.
[8] La Tine este izvorul harului…care e viața și bucuria noastră.
[9] Fiind ridicați de lumina Ta cea dumnezeiască la vederea slavei Tale, Doamne, numai astfel vom vedea slava Ta, lumina Ta, bucuria Ta, curăția Ta care ne sfințește pe noi.
Aici, pe scurt, avem una dintre definițiile extazului, ale vederii dumnezeiești: ajutați de lumina Sa le vedem pe cele din lumina Sa, pe cele pe care Dumnezeu ni le dăruie în vedere extatică.
[10] Îndreaptă-Ți, adică dorește în mod activ, actual, să ne dărui mila Ta, Doamne!
[11] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 134-135.
[12] Învață-mă, luminează-mă ca să fac voia Ta! Pentru că luminarea Ta e întotdeauna o îndreptare a mea spre bine.
Și de aceea se vorbește aici despre îndreptări…și în altă parte despre milele Sale, despre milă la plural…pentru că ocaziile/ momentele în care Dumnezeu Își revarsă harul Său în viața noastră sunt numeroase.
Orice luminare a lui Dumnezeu este o îndreptare, o reevaluare, o aprofundare a unei idei, a unui gest, a unei experiențe și, în același timp, o expresie a milei Sale față de noi.
[13] Întreaga Ta creație.
[14] Nu te depărta de la creația Ta! Nu opri mila Ta, bunătatea Ta față de noi, pentru că ea este milă/ bunătate/ generozitate veșnică.
[15] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 146-147.
[16] Voi cânta despre mila Ta cu noi dar și despre judecățile Tale cu noi, despre mustrările Tale.
[17] Te voi lăuda pe Tine, Doamne și voi înțelege voia Ta în mijlocul unei vieți curate, plină de asceză și de bucurie duhovnicească.
Pentru că adevărata teologie și doxologie se nasc dintr-o viață curată, plină de sfințenie.
[18] Când îmi vei arăta slava Ta, Doamne? Când vei veni la mine în mod extatic?
[19] I-am urât pentru nedreptățile pe care le făceau…și nu pe ei, în sine…Nu am urât omul…ci ceea ce nu era uman din cei dedați răului…
[20] Nu am iubit…și nu m-am împrietenit cu cel care nu are o iubire statornică pentru Dumnezeu și pentru bine.
[21] Inima încăpățânată, neascultătoare de Dumnezeu. Nu am lăsat loc în inima mea gândurilor de neascultare, de înfumurare în relația mea cu Dumnezeu și cu oamenii.
[22] Se îndepărtează de mine…datorită invidiei și răutății…
[23] Îl vorbea de rău, îl calomnia, inventa minciuni despre el în fața altora…pe când, în față, i se prezenta ca „prieten”.
[24] L-am izgonit de la mine.
[25] A cărui mândrie se vede din privirea ochilor.
Ochii lui au o privire disprețuitoare, înfumurată, atotștiutoare…când el e un om prost și mizerabil în sinea lui.
Ochi care vădesc un ascendent iluzoriu în fața altora.
[26] Care dorește să aibă cât mai mult…chiar tot ce are altul. Care nu se mulțumește cu ceea ce are. Nesățioasă inimă are invidiosul, lacomul, mândrul, disprețuitorul altora, cel care e gata să fure, să omoare, să mintă pentru a pune mâna pe ce nu îi aparține.
[27] Cel care face lucruri care denotă mândrie, cutezanță fără sfințenie.
Care inițiază acțiuni tocmai pentru a arăta cât e de mândru de cine crede că este. Face lucruri prin care vrea să își sublinieze presupusa superioritate.
[28] Nu mi-a dovedit că e om drept și cinstit…cel care minte și calomniază întruna pe alții.
[29] Încă de dimineață am ucis în mine gândurile păcatului, pe păcătoșii pământului, pentru că mi-am deschis inima spre Dumnezeul iubirii mele. Am ucis și ucid prin rugăciune și prin luare aminte la gândurile din ființa mea orice gând păcătos, pentru că eu păzesc cetatea sufletului ca să nu fie robită de demoni.
