MLR, vol. 1, p. 109-111
Monumente liturgice
românești
*
vol. I
*
Transliterare, adaptare a textelor și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
cap. 3
Ceaslovul de la Blaj
[1753]
***
3. 19. Rugăciunea Ceasului întâi
H[ristoa]se[1] lumina cea adevărată, carele luminezi și sfințești pre tot omul ce vine înlume: săse însemneaze pre ste noi lumina feații tale, ca întrânsa să vedem lumina cea ne apropieată.
Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor tale: pentru rugăciunile Prea curatei Maicii tale, și ale tuturo[r] sfinților tă[i], Am[i]n.
*
Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale[2], ca într-însa să vedem lumina cea ne apropiată[3].
Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.
***
[fotografie]
Cele două păsări. La finalul paginii 165 din Ceaslovul de la Blaj [1753].
***
3. 20. Psalmul 53
D[u]mnezeule[4] întru numele tău mântuiaștemă: și întru putearea ta mă judecă.
D[u]mnezeule ascultă rugăciunea mea, ia înurechi graiurile gurii meale.
Că streinii sau sculat asupra mea. și cei tari au căutat sufletul mieu: și nau pus pre D[u]mnezeu înaintea lor.
Că iată D[u]mnezeu ajută mie, și D[o]mnul e sprijinitoriul sufletului mieu.
Întoarceva ceale reale vrăjmașilor miei: întru adevărul tău pieardei pre dânșii.
De bună voe voiu jărtvi ție: mărturisimăvoiu numelui tău D[oa]mne că e bun.
Că din tot necazul mai izbăvit: și spre vrăjmașii miei au privit ochiul mieu.
*
Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi[le Tale] graiurile gurii mele[5].
Că străinii s-au sculat asupra mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor[6].
Căci, iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul e sprijinitorul sufletului meu[7].
Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei, întru adevărul Tău pierde-vei pe dânșii.
De bunăvoie voi jertfi Ție, mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că e bun.
Căci din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.
[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 153.
[2] Să se imprime în noi, să se zugrăvească în noi lumina Ta cea necreată, Dumnezeul nostru!
[3] Aceeași situație extatică, aceeași discuție despre vederea dumnezeiască ca și la Doxologie: „întru lumina Ta vom vedea lumină”.
Prin lumina Ta necreată suntem ridicați la vederea a cât putem cuprinde noi din lumina Ta, care ne însemnează/ ne amprentează ontologic.
[4] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 167-168.
[5] Să rămână în auzul Tău rugăciunile mele!
[6] N-au pus pe Dumnezeu ca martor al vieții lor. Nu și-au trăit viața privind la Dumnezeu, îngrijindu-se de ce vrea El să trăim.
[7] El mă sprijină, El e singurul în mod autentic cu mine, atunci când oamenii sau demonii mă nedreptățesc, mă întristează, se luptă cu mine…