MLR, vol. 1, p. 109-111

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 19. Rugăciunea Ceasului întâi

H[ristoa]se[1] lumina cea adevărată, carele luminezi și sfințești pre tot omul ce vine înlume: săse însemneaze pre ste noi lumina feații tale, ca întrânsa să vedem lumina cea ne apropieată.

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor tale: pentru rugăciunile Prea curatei Maicii tale, și ale tuturo[r] sfinților tă[i], Am[i]n.

 *

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale[2], ca într-însa să vedem lumina cea ne apropiată[3].

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.

 ***

[fotografie]

 Cele două păsări. La finalul paginii 165 din Ceaslovul de la Blaj [1753].

 ***

3. 20. Psalmul 53

D[u]mnezeule[4] întru numele tău mântuiaștemă: și întru putearea ta mă judecă.

D[u]mnezeule ascultă rugăciunea mea, ia înurechi graiurile gurii meale.

Că streinii sau sculat asupra mea. și cei tari au căutat sufletul mieu: și nau pus pre D[u]mnezeu înaintea lor.

Că iată D[u]mnezeu ajută mie, și D[o]mnul e sprijinitoriul sufletului mieu.

Întoarceva ceale reale vrăjmașilor miei: întru adevărul tău pieardei pre dânșii.

De bună voe voiu jărtvi ție: mărturisimăvoiu numelui tău D[oa]mne că e bun.

Că din tot necazul mai izbăvit: și spre vrăjmașii miei au privit ochiul mieu.

 *

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.

Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi[le Tale] graiurile gurii mele[5].

Că străinii s-au sculat asupra mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor[6].

Căci, iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul e sprijinitorul sufletului meu[7].

Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei, întru adevărul Tău pierde-vei pe dânșii.

De bunăvoie voi jertfi Ție, mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că e bun.

Căci din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 153.

[2] Să se imprime în noi, să se zugrăvească în noi lumina Ta cea necreată, Dumnezeul nostru!

[3] Aceeași situație extatică, aceeași discuție despre vederea dumnezeiască ca și la Doxologie: „întru lumina Ta vom vedea lumină”.

Prin lumina Ta necreată suntem ridicați la vederea a cât putem cuprinde noi din lumina Ta, care ne însemnează/ ne amprentează ontologic.

[4] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 167-168.

[5] Să rămână în auzul Tău rugăciunile mele!

[6] N-au pus pe Dumnezeu ca martor al vieții lor. Nu și-au trăit viața privind la Dumnezeu, îngrijindu-se de ce vrea El să trăim.

[7] El mă sprijină, El e singurul în mod autentic cu mine, atunci când oamenii sau demonii mă nedreptățesc, mă întristează, se luptă cu mine…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *