Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

cap. 3

  Ceaslovul de la Blaj

                                                                     [1753]

***

3. 19. Rugăciunea Ceasului întâi

H[ristoa]se[1] lumina cea adevărată, carele luminezi și sfințești pre tot omul ce vine înlume: săse însemneaze pre ste noi lumina feații tale, ca întrânsa să vedem lumina cea ne apropieată.

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor tale: pentru rugăciunile Prea curatei Maicii tale, și ale tuturo[r] sfinților tă[i], Am[i]n.

 *

Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale[2], ca într-însa să vedem lumina cea ne apropiată[3].

Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.

 ***

[fotografie]

 Cele două păsări. La finalul paginii 165 din Ceaslovul de la Blaj [1753].

 ***

3. 20. Psalmul 53

D[u]mnezeule[4] întru numele tău mântuiaștemă: și întru putearea ta mă judecă.

D[u]mnezeule ascultă rugăciunea mea, ia înurechi graiurile gurii meale.

Că streinii sau sculat asupra mea. și cei tari au căutat sufletul mieu: și nau pus pre D[u]mnezeu înaintea lor.

Că iată D[u]mnezeu ajută mie, și D[o]mnul e sprijinitoriul sufletului mieu.

Întoarceva ceale reale vrăjmașilor miei: întru adevărul tău pieardei pre dânșii.

De bună voe voiu jărtvi ție: mărturisimăvoiu numelui tău D[oa]mne că e bun.

Că din tot necazul mai izbăvit: și spre vrăjmașii miei au privit ochiul mieu.

 *

Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.

Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi[le Tale] graiurile gurii mele[5].

Că străinii s-au sculat asupra mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor[6].

Căci, iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul e sprijinitorul sufletului meu[7].

Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei, întru adevărul Tău pierde-vei pe dânșii.

De bunăvoie voi jertfi Ție, mărturisi-mă-voi numelui Tău, Doamne, că e bun.

Căci din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.


[1] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 153.

[2] Să se imprime în noi, să se zugrăvească în noi lumina Ta cea necreată, Dumnezeul nostru!

[3] Aceeași situație extatică, aceeași discuție despre vederea dumnezeiască ca și la Doxologie: „întru lumina Ta vom vedea lumină”.

Prin lumina Ta necreată suntem ridicați la vederea a cât putem cuprinde noi din lumina Ta, care ne însemnează/ ne amprentează ontologic.

[4] *** Ceaslov, Blaj, 1753 [BAR, CRV 290 A], p. 167-168.

[5] Să rămână în auzul Tău rugăciunile mele!

[6] N-au pus pe Dumnezeu ca martor al vieții lor. Nu și-au trăit viața privind la Dumnezeu, îngrijindu-se de ce vrea El să trăim.

[7] El mă sprijină, El e singurul în mod autentic cu mine, atunci când oamenii sau demonii mă nedreptățesc, mă întristează, se luptă cu mine…

Did you like this? Share it: