Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 24 decembrie 2011

Mesajul Patriarhului României la Naşterea Domnului (2011) şi a Anului Nou (2012)

Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.

Dumnezeu Tatăl trimite în lume pe Fiul Său cel veşnic ca să devină Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Cel Veşnic intră în timp, în istorie, Cel Nevăzut se face văzut, Cel Necuprins se face cuprins, Dumnezeu coboară din ceruri pentru ca pe noi pământenii să ne înalţe la viaţa cerească.

Întrucât Hristos Domnul s-a născut într-o familie, deşi Iosif nu este tatăl Său după trup, ci tatăl adoptiv, sărbătoarea Crăciunului este în mod deosebit sărbătoarea familiei.

Pruncul Iisus sau Dumnezeu Copilul este binecuvântare pentru toţi copiii, pentru toate familiile care dau naştere copiilor şi îi cresc în credinţă, învăţându-i să devină cetăţeni ai patriei pământeşti, dar şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti.

În aceste zile, felicităm pe toţi cei care ajută familiile nevoiaşe, dar care au mulţi copii şi de asemenea ne gândim, în aceste zile, la mulţimea copiilor fraţilor noştri români din diaspora. Deci, adresăm un cuvânt părintesc şi tuturor românilor din afara graniţelor României, dorindu-le ajutorul lui Dumnezeu în păstrarea identităţii creştine şi româneşti şi în intensificarea comuniunii românilor de pretutindeni.

Tuturor vă dorim sănătate şi mântuire, pace şi bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată lucrarea cea bună, iar cu prilejul Anului Nou dorim tuturor românilor ajutor de la Dumnezeu în anul nou 2012 în care intrăm şi dorim ca acest an să fie mai îmbelşugat în fapte bune şi mai luminos pentru cei din ţară şi pentru cei din afara graniţelor României.

Tuturor vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi!

MLR, vol. 1, p. 117-121

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

*

4. 4. Troparul Învierii Domnului

H[risto]s[1] au înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi, viață dăruindule.

 *

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le.

***

4. 5. Condacul Învierii Domnului

Deteai[2] și pogorât înmormânt cela ce ești fărde moa[r]te, dară putearea iadului ai sfărâma[t], și ai înviat ca un biruitoriu H[ristoa]se Dumnezeule.

Mironosițelo[r] mueri zicând bucurațivă, și Ap[os]tolilo[r] tăi pace dăruindule.

Cela ce dai învieare celor căzuți.

 *

De Te-ai și pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai sfărâmat și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule. Zicând Mironosițelor muieri/ femei: Bucurați-vă! și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le. Cela ce dai celor căzuți învierea.

 ***

4. 6. Ziua Învierii

Zioa[3] învierii, și săne luminăm cuprăznuirea, și unii pre a[l]ții să înbrățișăm: săzicem frațilo[r], și celor cene urăsc pre noi.

Să ertăm toate pentru înviearea, și așa să strigăm: h[risto]s au învia[t] din morți, cumoartea pre morate[4] călcânduo.

Și celor dinmormânturi viață dăruindule.

*

Ziua Învierii!…și să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să [ne] îmbrățișăm.

Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le!

 ***

4. 7. Troparul Sfinților mari Împărați și Întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena

Închipuirea[5] crucii tale pre ceriu văzânduo, și ca Pavel chemarea nu dela oameni priimind, cel între înpăraț[i] Ap[os]tolul tău D[oa]mne, înpărățitoarea cetate datuoau înmâna ta: pre carea mântuiașteo pururea cu pace, prin rugăciunile născătoarei de D[u]mnezeu, unule iubitoriule de oameni.

*

Închipuirea Crucii Tale pe cer văzându-o și ca Pavel chemarea nu de la oameni primind, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărățitoarea/ împărăteasca cetate[6] datu-o în mâna Ta, pe care mântuiește-o[7] pururea cu pace, prin rugăciunile[8] Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

 ***

4. 8. Împărate ceresc…

Înpărate[9] ceresc, mângâitoriule D[u]hul adevărului. carele pretutindinea ești, și toate le plinești, vistieariul bunătăților, și de vieață dătătoriule.

Vino și te sălășlueaște întru noi, și ne curățeaște de toată spurcăciunea, și mâ[n]tueaște bunule sufletele no[a]stre.

 *

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și [pe] toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 12.

[2] Idem, p. 18.

[3] Idem, p. 27.

[4] Greșeală de tipar evidentă.

[5] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 31-32.

[6] Cetatea de reședință a imperiului, adică Constantinopolul, a dat-o în mâna Domnului spre ocrotire.

[7] Sub dublu aspect: salveaz-o de la rele…și sfințește-i pe cei ce cred în Tine.

[8] Prin/ pentru mijlocirile/ rugăciunile Stăpânei noastre.

[9] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 44-45.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort