Mesajul Patriarhului României la Naşterea Domnului (2011) şi a Anului Nou (2012)
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.
Dumnezeu Tatăl trimite în lume pe Fiul Său cel veşnic ca să devină Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.
Cel Veşnic intră în timp, în istorie, Cel Nevăzut se face văzut, Cel Necuprins se face cuprins, Dumnezeu coboară din ceruri pentru ca pe noi pământenii să ne înalţe la viaţa cerească.
Întrucât Hristos Domnul s-a născut într-o familie, deşi Iosif nu este tatăl Său după trup, ci tatăl adoptiv, sărbătoarea Crăciunului este în mod deosebit sărbătoarea familiei.
Pruncul Iisus sau Dumnezeu Copilul este binecuvântare pentru toţi copiii, pentru toate familiile care dau naştere copiilor şi îi cresc în credinţă, învăţându-i să devină cetăţeni ai patriei pământeşti, dar şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti.
În aceste zile, felicităm pe toţi cei care ajută familiile nevoiaşe, dar care au mulţi copii şi de asemenea ne gândim, în aceste zile, la mulţimea copiilor fraţilor noştri români din diaspora. Deci, adresăm un cuvânt părintesc şi tuturor românilor din afara graniţelor României, dorindu-le ajutorul lui Dumnezeu în păstrarea identităţii creştine şi româneşti şi în intensificarea comuniunii românilor de pretutindeni.
Tuturor vă dorim sănătate şi mântuire, pace şi bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată lucrarea cea bună, iar cu prilejul Anului Nou dorim tuturor românilor ajutor de la Dumnezeu în anul nou 2012 în care intrăm şi dorim ca acest an să fie mai îmbelşugat în fapte bune şi mai luminos pentru cei din ţară şi pentru cei din afara graniţelor României.
Tuturor vă dorim ani mulţi şi binecuvântaţi!