Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

*

4. 4. Troparul Învierii Domnului

H[risto]s[1] au înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi, viață dăruindule.

 *

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le.

***

4. 5. Condacul Învierii Domnului

Deteai[2] și pogorât înmormânt cela ce ești fărde moa[r]te, dară putearea iadului ai sfărâma[t], și ai înviat ca un biruitoriu H[ristoa]se Dumnezeule.

Mironosițelo[r] mueri zicând bucurațivă, și Ap[os]tolilo[r] tăi pace dăruindule.

Cela ce dai învieare celor căzuți.

 *

De Te-ai și pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai sfărâmat și ai înviat ca un biruitor, Hristoase, Dumnezeule. Zicând Mironosițelor muieri/ femei: Bucurați-vă! și Apostolilor Tăi pace dăruindu-le. Cela ce dai celor căzuți învierea.

 ***

4. 6. Ziua Învierii

Zioa[3] învierii, și săne luminăm cuprăznuirea, și unii pre a[l]ții să înbrățișăm: săzicem frațilo[r], și celor cene urăsc pre noi.

Să ertăm toate pentru înviearea, și așa să strigăm: h[risto]s au învia[t] din morți, cumoartea pre morate[4] călcânduo.

Și celor dinmormânturi viață dăruindule.

*

Ziua Învierii!…și să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să [ne] îmbrățișăm.

Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le!

 ***

4. 7. Troparul Sfinților mari Împărați și Întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena

Închipuirea[5] crucii tale pre ceriu văzânduo, și ca Pavel chemarea nu dela oameni priimind, cel între înpăraț[i] Ap[os]tolul tău D[oa]mne, înpărățitoarea cetate datuoau înmâna ta: pre carea mântuiașteo pururea cu pace, prin rugăciunile născătoarei de D[u]mnezeu, unule iubitoriule de oameni.

*

Închipuirea Crucii Tale pe cer văzându-o și ca Pavel chemarea nu de la oameni primind, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărățitoarea/ împărăteasca cetate[6] datu-o în mâna Ta, pe care mântuiește-o[7] pururea cu pace, prin rugăciunile[8] Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

 ***

4. 8. Împărate ceresc…

Înpărate[9] ceresc, mângâitoriule D[u]hul adevărului. carele pretutindinea ești, și toate le plinești, vistieariul bunătăților, și de vieață dătătoriule.

Vino și te sălășlueaște întru noi, și ne curățeaște de toată spurcăciunea, și mâ[n]tueaște bunule sufletele no[a]stre.

 *

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și [pe] toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 12.

[2] Idem, p. 18.

[3] Idem, p. 27.

[4] Greșeală de tipar evidentă.

[5] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 31-32.

[6] Cetatea de reședință a imperiului, adică Constantinopolul, a dat-o în mâna Domnului spre ocrotire.

[7] Sub dublu aspect: salveaz-o de la rele…și sfințește-i pe cei ce cred în Tine.

[8] Prin/ pentru mijlocirile/ rugăciunile Stăpânei noastre.

[9] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 44-45.

Did you like this? Share it: