Sfântul Vasile cel Mare contemplând cartea Sfântului Profet Isaia [19]

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a…

*

Lucifer = cel „nesupus și apostat și care le-a atras în revoltă, în propria sa răutate, și pe duhurile rele care l-au urmat”, p. 282.

*

Satana = împărat al asirienilor sau stăpânul acestui veac, p. 283/ tot în p. 283 traducătorul român folosește forma de plural etnarhi, ca pe un corelativ pentru conducători/ securea și ferăstrăul, p. 284/ „Cel care Se îngrijește de cei care au păcătuit”, Ibidem/ „cel nesfințit în strălucirea luminii să fie curățit prin arderea focului, care este făcut pentru curățire și care consumă ca pe iarbă materia păcatelor”, p. 285-286.

*

„răsadul adevăratului Cultivator”, p. 286/ „Începând de la suflet, dar ajungând în inimă, gândurile rele nu se mărginesc la aceasta, ci ies și aplecându-se, pătrund în trup și se arată pe dinafară”, Ibidem (Ibidem = tot acolo, tot în pagina 286 [citată anterior] se află textul citat acum)/ gândul rău iese din inimă, spune Sfântul Vasile, când se transformă în faptă, Ibidem.

*

„fuge prin pocăință de viața cea rea”, p. 287/ „au primit prin pocăință curățirea ca un foc mistuitor al materiei răutăților”, Ibidem/ În n. 1489, p. 287, traducătorul român a spus: „în ebraică pocăința este numită întoarcere (teșuva[h])”.

*

Sfânta Spovedanie făcută în taină: „întâistătătorii din Biserică, pentru că își duc viața în lipsă de răutate și pentru că le-au fost încredințate, de către cei care au păcătuit, secretele, la care nimeni nu a fost martor, ci doar Cel care le cercetează pe cele ascunse ale fiecăruia”, p. 287.

*

„să-L înțelegem pe Scribul celor mântuiți”, p. 288/ Hristos „îi va scrie pe cei ce vin prin pocăință la cunoașterea lui Dumnezeu”, Ibidem/ „au renunțat la lucrarea rea și și-au mutat propria nădejde la Dumnezeul cel viu”, Ibidem.

*

„Păcătuind, ne atașăm de cei potrivnici și ne încredem în cei care ne nedreptățesc. O armată rea de demoni [ne] înconjoară, răsturnând sufletele noastre prin momelile plăcerii. Ne atașăm de aceștia, ca niște copii fără minte de neguțătorii de sclavi, care, adeseori, arătându-le jucării de copii, îi înșală pe aceștia și îi duc departe de ochii părinților, printr-o puțină bucurie pregătindu-le robie amară”, p. 288.

*

„ne aruncăm în greaua tiranie a demonului neînduplecat”, p. 288. Nu se lasă până nu ne duce acolo unde el vrea. Asta înseamnă: neînduplecarea demonului./ Satana, pentru că „este condamnat la focul [cel] veșnic, se bucură să aibă pe mulți condamnați [împreună] cu el”, Ibidem.
*

Doar Dumnezeu trebuie să fie nădejdea noastră, p. 289/ „Nădejdea în Dumnezeu nu permite nehotărârea”, Ibidem/ Cap. Al 11-lea începe odată cu p. 291/ toiag = stăpânire și floare = venirea Lui, Ibidem/ Hristos, „neamurilor le-a dăruit învierea”, Ibidem.

*

Odihna lui Hristos = cinstirea Lui, p. 292/ cei Sfinți vor primi cinstiri după vrednicia lor, adică diferite, Ibidem/ „și pentru că sunt multe locașuri la Tatăl, îi va odihni pe unii [Sfinți] în stări mai sus-puse și mai înalte, iar pe alții în [unele] mai mici”, Ibidem.

*

„Arabii sunt un neam războinic, tot timpul războindu-se cu Israel”, p. 293. Lucruri care se petrec și după 2.000 de ani…

*

De ce Domnul a fost răstignit pe Cruce: „Ca din cele patru colțuri ale pământului să se adune cei mântuiți”, p. 294/ Hristos „a dezbrăcat stăpânirile și puterile [întunericului] și le-a dat [le-a făcut] de ocară în văzul tuturor, biruindu-le prin lemn[ul Crucii]”, Ibidem.