Zi: 26 decembrie 2011

Tinerețe fără de…moarte?

Leave a comment

A-i feri pe copii și pe tineri de la a cunoaște suferința și răul, a nu le vorbi despre acestea pe motiv că au ei timp să experimenteze, înseamnă a-i feri de…înțelepciune. Și, nu în ultimul rând, înseamnă a-ți bate joc de ei, a-i considera niște marionete care trebuie doar să se joace, chiar dacă jucăriile se numesc telefoane, iPaduri, leptopuri sau Ferrari.

Când darurile și protecția oferită copiilor nu vine la pachet cu o educație morală, care să îi instruiască în ce privește utilitatea lucrurilor și valoarea lor adevărată, atunci părinții nu sunt decât niște vanitoși care nu din afecțiune pentru fiii lor îi îngroapă în cadouri și într-o viață răsfățată, ci pentru…a se afișa cu ei.

Dacă părinții sunt ultramaterialiști, ce educație să mai ceri de la progenituri? Ce generații viitoare să aștepți?

Lumea se regenerează îmbătrânind…la fel ca și omul. Epiderma se regenerează continuu, dar cu toate acestea omul…îmbătrânește.

Păcat că tinerii (ai oricărei generații) nu știu că ei sunt țesutul nou al unei lumi foarte vechi.

Ei cred că s-au născut într-o lume cu totul nouă, care n-a mai existat. Și asta pentru că nu are cine să-i educe și să le spună că nu s-au schimbat decât anumite forme, lumea este în cea mai mare măsură aceeași, cea în care au trăit și au respirat și babilonienii, și romanii…

Izvorul fundamental al prostiei este să crezi că lumea s-a schimbat dacă s-a inventat racheta și satelitul. Sau dacă s-a schimbat moda.

Literatura creștin-ortodoxă a exersat 2000 de ani pe tema vanității aparențelor. Nu există topos mai solicitat decât acesta, inclusiv în literatura română veche. Iar când Eminescu susține că toate sunt coji ființei ce nu moare nu e platonician, nici budist și nici panteist, cum au crezut mulți, ci reformulează un refren care s-a cântat pe toate tonurile.

Dar fuga de adevăr e fuga de profunzime, de suferința morală a adâncirii în sine, a reflecției dureroase.

Mai devreme sau mai târziu însă, această fugă se termină prin întâlnirea cu cele de care ai fugit.

Eschivă nu există…

S-a născut Prunc…

Leave a comment

Astăzi S-a născut ca un Prunc nevorbitor Cel ce este Cuvântul lui Dumnezeu (In. 1, 1).

Cele nevorbitoare L-au primit pe Cel ce le-a zidit pe ele și toată lumea prin cuvânt.

Dumnezeu a venit ca să aștearnă liniștea peste inimile noastre, tăcerea peste păcatele noastre, pacea și împăcarea peste toată lumea.

Cuvântul S-a pogorât ca Tăcere pentru ca să tacă discursurile, retorica și polemica oamenilor.

A venit ca Tăcere pentru ca să anunțe veacul viitor, pentru că este Liniștea care covârșește toată mintea.

A venit ca Tăcere pentru ca să arate că ceea ce aduce El lumii nu este o nouă filosofie.

Ca să tacă toată mintea pretins înțeleaptă și cunoscătoare.

N-a vorbit în metafore și în simboluri, ci metaforele și simbolurile sale au fost: miezul iernii, frigul, noaptea adâncă, peștera rece, ieslea săracă, încălzirea prin suflarea boului și a asinului, neprimirea de către oameni, prigonirea/ persecuția de către Irod.

A vorbit cu viața Lui și cu suferința/ îndurarea Lui, mai înainte de propovăduirea în cuvinte.

A venit ca un Prunc care nu vorbește, ca să arate abisul tainelor negrăite.

A adus tăcerea și pacea într-o lume saturată – și totuși încă avidă – de certuri și de războaie.

A adus pruncia într-o lume îmbătrânită în rele, nevinovăția într-o lume zbârcită de păcat, înnoirea/ renașterea într-o lume care aștepta moartea.

Și dacă n-a rămas total necunoscut este pentru că iubea lumea.

A chemat la El pe păstori și pe împărații înțelepți/ regii magi pentru că este Împărat și Păstor al lumii Cel ce S-a născut și este Înțelepciunea cea mai înainte de veci despre care profețise Solomon.

Pentru că înțelepciunea liniștită a păstorilor de la turme și înțelepciunea filosofică a magilor erau chemate să se unească în cei care vor fi blânzi ca porumbeii și înțelepți ca șerpii.

Pentru că nu mai e timp de disensiune, ci de unire a tuturor virtuților, a tuturor frumuseților și înzestrărilor, pentru că toate sunt de la El.

*

Și de ce nu vor să vorbească despre El televiziunile? De ce repetă cu obstinență că…e Crăciunul și că…vine Moș Crăciun și nu pronunță niciodată numele Domnului Iisus Hristos?

Al Celui ce S-a născut și care este adevăratul Sărbătorit…ci ne povestesc întruna niște legende țesute de iubitorii de basme (nici măcar!), dar care nu reprezintă evenimentul fundamental sau esența sărbătorii.

De ce persistă în tradiția ignorării, a neprimirii și a persecuției?

Christ de la Christmas a fost înlocuit cu X (X-mas), probabil nu doar pentru că fac economie la scris, ci și pentru că, și pentru unii occidentali, ca și pentru tutele de români care serbează caltaboșii de Crăciun, Hristos este…un mare X, dintr-o ecuație prea grea, iar umanitatea îndumnezeită e de asemenea o mare necunoscută pentru iubitorii de mâncare, băutură, viață bună…și atât, de peste tot pământul.