MLR, vol. 1, p. 122-128
Monumente liturgice
românești
*
vol. I
*
Transliterare, adaptare a textelor și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
Cap. 4
Catavasierul de la București
[1715]
***
4. 9. Troparul Pogorârii Sfântului Duh
Bine[1] ești cuvântat H[ristoa]se D[u]mnezeul nostru, cel c[e]ai arătat prea înțelepți pre vânători, trimițând lor pre D[u]hul cel sfânt.
și prin dânșii lumea oai vân[a]t, iubitoriule de oameni mărire ție.
*
Bine ești cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce-ai arătat prea înțelepți pe vânători[2], trimițându-le lor pe Duhul cel Sfânt și prin dânșii lumea o ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ție.
***
4. 10. Condacul Pogorârii Sfântului Duh
Când[3] sau pogorât cel de sus, de au amestecat limbile, despărțiea neamurile: Iar când înpă[r]țiea limbile ceale de foc, întru unire pre toți iau chemat. și cu un glas slăvim pre Duhul cel prea sfânt.
*
Când S-a pogorât Cel de sus de a amestecat limbile[4] s-au despărțit neamurile[5] iar când a împărțit limbile cele de foc[6]i-a chemat pe toți întru unire. [De aceea, ca] și cu un glas, [Îl] slăvim pe Duhul Cel Prea Sfânt.
***
4. 11. Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Cei[7] ce sânteți între Ap[os]toli mai întâi pre scaun șăzători, și lumii învățători: stăpânului tuturor rugațivă, pace lumii sădăruiască, și sufletelor noastre mare milă.
*
Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.
***
4. 12. Troparul Schimbării la față a Domnului
Te-ai[8] schimbat lafață înmunte h[ristoa]se D[u]mnezeule, arătând ucin[i]cilor tăi mărirea ta pre cât lisăputea. Străluceascăne și noao păcătoșilor, lumina ta cea vecuitoare, pentru ru[gă]ci[u]n[i]le Născătoarei de D[u]mnezeu, dătătoriule de lumină, mărire ție.
*
Te-ai schimbat la față[9] în munte, Hristoase, Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi mărirea Ta pe cât li se putea. Strălucească-ne[10] și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea vecuitoare/ veșnică[11], pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină[12], mărire Ție.
***
4. 13. Condacul Schimbării la față a Domnului
În munte[13] teai schi[m]bat lafață, și pre cât au cuprins ucin[i]cii tăi, mărirea ta H[ristoa]se D[u]mnezeule, au văzut. Cadeacă tevorvedea răstignit, să cunoască patima cea de bună voe, și lumii săpropoveduiască: că tu ești cu adevărat raza Tatălui.
*
În munte[14] te-ai schimbat la față și pe cât au cuprins[15] Ucenicii Tăi au văzut mărirea Ta, Hristoase, Dumnezeule. [Și aceasta,] ca dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască Patima cea de bună voie[16] și lumii să propovăduiască, că Tu ești cu adevărat raza Tatălui[17].
***
4. 14. Troparul Adormirii Maicii Domnului
Întru[18] naștere fecioriea ai păzit, întru adormire lumea nuoai părăsit, Născătoare de D[u]mnezeu, teai muta[t] la viață fiind maica vieții. Și cu ru[gă]ci[u]n[i]le tale izbăvești, din moarte sufletele noastre.
*
Întru naștere fecioria ai păzit[19], întru adormire[20] lumea nu o ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu. Te-ai mutat la viață fiind Maica Vieții[21] și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.
***
4. 15. Condacul Adormirii Maicii Domnului
Pre[22] născătoare[a] de D[u]mnezeu cea întru rugăciuni ne adormită. Și întru folosir[i] nădeajdea ne schimbată, mormântul și moartea nu oau ținut: Căci ca pre oma[i]că avieții la vieață oau mutat, cel cesau sălășluit înpântecele cel pururea feciuresc.
*
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită[23] și întru folosiri[24] nădejdea [cea] neschimbată[25], mormântul și moartea nu au ținut-o. Căci ca pe o Maică a Vieții la viață a mutat-o, Cel ce S-a sălășluit[26] în pântecele [ei] cel pururea fecioresc.
[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 45.
[2] Pe vânătorii de oameni…pentru Dumnezeu, care erau Apostolii, cei care au vânat cu cuvântul credinței pe oameni și i-au adus în Biserica Sa.
[3] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 45-46.
[4] Prin lucrarea lui Dumnezeu a apărut diversele limbi ale pământului.
[5] Iar neamurile s-au diferențiat lingvistic, fiecare neam având limba/ graiul/ modul lui propriu de a vorbi și de a reprezenta lucrurile.
[6] Ale harului Său, la Cincizecime.
[7] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 54.
[8] Idem, p. 57.
[9] La trup, la înfățișarea trupului…pentru că ai lăsat să se vadă lumina dumnezeirii Tale prin trupul Tău.
[10] În mod extatic.
[11] Lumina Ta necreată.
[12] Dumnezeiască. Pentru că El ne dăruiește în vedere extatică lumina Sa cea veșnică, cea îndumnezeitoare.
[13] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 57-58.
[14] În muntele Taborului.
[15] Au văzut, au înțeles, au putut să înțeleagă.
[16] Să vadă că Tu ai acceptat răstignirea și că nimeni nu Te putea răstigni dacă Tu nu binevoiai acest lucru.
[17] Că Tu ești Cel născut din Tatăl. Că ești Fiul Tatălui.
[18] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 69.
[19] Ai rămas Fecioară, Maica lui Dumnezeu, deși L-ai născut pe Domnul.
[20] Întru adormirea ta, Stăpână.
[21] Fiind Maica lui Hristos, Viața lumii.
[22] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 69-70.
[23] Care se roagă neîncetat pentru noi. Ale cărei rugăciuni nu adorm niciodată.
[24] Folosiri/ ajutorări. Ea este cea care ne ajută cu folos, cu folos duhovnicesc și ne întinde mintea spre lucruri duhovnicești.
[25] De la ea așteptăm ajutorul. Credem fără îndoială în ajutorul Stăpânei noastre.
[26] Dumnezeu Cuvântul Și-a inițiat întruparea Sa, pentru că El S-a sălășluit ca persoană în trupul fecioresc al Maicii Sale și Și-a însușit din aceasta umanitatea în persoana Sa, fără ca această asumare a umanității să strice fecioria Preacuratei Sale Maici.