Raportarea la carte nu trebuie să se transforme într-o pledoarie utilitaristă a citirii. Nu avem nevoie numai de cărți pentru slăbit, pentru cum să ne asortăm hainele sau cum să ne amenajăm casa.

Cartea este și trebuie să fie o discuție despre cunoaștere în primul rând și nu pentru o utilitate imediată.

Ce pierdem prin această îngustare nepermisă a spectrului citirii? Bucuria de a cunoaște, de a înțelege lucruri care nu ne ajută imediat dar care ne formează interior, ne îmbogățesc.

Cum funcționează telecomanda televizorului e una…și e vorba de a urma pas cu pas un șir de comenzi prestabilite. Însă cunoștințele teologice, istorice, lingvistice, poetice, filosofice ne fac nu doar posesori de cunoștințe ci, în primul rând, gânditori într-un anumit orizont, din ce în ce mai larg…

*

Reîntâlnirea familiei e un remediu împotriva tuturor singurătăților.

*

Nu numai să te întâlnești dar, mai întâi de toate, să ai ce vorbi. Să ai ce transmite publicului…

*

Publicul trebuie să facă efortul de a se depăși pe sine…dacă vrea să se bucure continuu.

*

Sărbătoarea trebuie să aducă în suflet mulțumire, împăcare, liniște…Acesta e rolul soteriologic al sărbătorilor sfinte.

*

Esențialul nu constă în ce dărui sau în cât dărui ci în inima cu care dărui. Dacă te bucură să dărui atunci ai dăruit enorm de mult 

*

Anul civil începe iarna…pe când anul bisericesc începe toamna…Și toamna e începutul rodirii. E timpul când începem să adunăm roadele împlinite, maturizate.  

*

Duioasă strângere de mână. Apoi ne-am privit ca pentru ultima oară sau ca pentru prima oară. M-am întors spre drum…și am plecat cu pași serioși.

Era un soare de primăvară în decembrie…Ce să aștept mai mult de la bucurie?

Did you like this? Share it: