Miros proaspăt

Raportarea la carte nu trebuie să se transforme într-o pledoarie utilitaristă a citirii. Nu avem nevoie numai de cărți pentru slăbit, pentru cum să ne asortăm hainele sau cum să ne amenajăm casa.

Cartea este și trebuie să fie o discuție despre cunoaștere în primul rând și nu pentru o utilitate imediată.

Ce pierdem prin această îngustare nepermisă a spectrului citirii? Bucuria de a cunoaște, de a înțelege lucruri care nu ne ajută imediat dar care ne formează interior, ne îmbogățesc.

Cum funcționează telecomanda televizorului e una…și e vorba de a urma pas cu pas un șir de comenzi prestabilite. Însă cunoștințele teologice, istorice, lingvistice, poetice, filosofice ne fac nu doar posesori de cunoștințe ci, în primul rând, gânditori într-un anumit orizont, din ce în ce mai larg…

*

Reîntâlnirea familiei e un remediu împotriva tuturor singurătăților.

*

Nu numai să te întâlnești dar, mai întâi de toate, să ai ce vorbi. Să ai ce transmite publicului…

*

Publicul trebuie să facă efortul de a se depăși pe sine…dacă vrea să se bucure continuu.

*

Sărbătoarea trebuie să aducă în suflet mulțumire, împăcare, liniște…Acesta e rolul soteriologic al sărbătorilor sfinte.

*

Esențialul nu constă în ce dărui sau în cât dărui ci în inima cu care dărui. Dacă te bucură să dărui atunci ai dăruit enorm de mult 

*

Anul civil începe iarna…pe când anul bisericesc începe toamna…Și toamna e începutul rodirii. E timpul când începem să adunăm roadele împlinite, maturizate.  

*

Duioasă strângere de mână. Apoi ne-am privit ca pentru ultima oară sau ca pentru prima oară. M-am întors spre drum…și am plecat cu pași serioși.

Era un soare de primăvară în decembrie…Ce să aștept mai mult de la bucurie?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *