O mai bună imagine a disciplinei

„Să ne păstrăm mintea nevătămată de frici, de griji, de pericole reale sau imaginare”, ne îndeamnă părintele Dorin Picioruş, în prima sa predică din acest an.

Am sentimentul că a definit cu exactitate efortul ascetic cel mai actual, cel mai stringent necesar într-o lume care, prin tot ce produce (imagine, sunet, relaţii interumane), are un singur scop: să te înfricoşeze.

Într-o Paideuma cu atâtea foşnete dubioase e greu să ştii dacă ceea ce faci, ce gândeşti, ce scrii este revelaţie, inspiraţie sau înşelare. Aproape ai crede că este mai bine să taci.

Dar oare asta vrea Domnul de la mine?

Ar trebui să ies să mă plimb. Sau să slujesc în continuare familia, înlocuindu-i pe cei exasperaţi. O făptură sensibilă, pe care o iubesc, nu se poate desprinde de eşecul serbării de la şcoală.

Copilul a fost pur şi simplu dat afară din „sărbătoare”, fiindcă îl apucase plânsul, iar învăţătoarea i-a spus mamei că îi strică serbarea, aşadar să plece amândouă!

Este oare mai importantă o serbare de clasa întâi, unde toţi cântă fals (nu s-a deprins încă „regula”), decât un suflet de copil şi de mamă?!

Chiar meritau sacrificaţi, pentru o mai bună imagine a disciplinei?!

Înveţi să supravieţuieşti doar atunci când nici un eşec nu îţi mai consumă bucuria de a trăi.

Ei da, n-a ieşit cum visam, ba chiar am făcut-o de oaie.

Şi ce dacă?

Priveşte icoana Domnului nostru Iisus Hristos, nu-i aşa că-ţi surâde? Dacă ai reuşit să-L amuzi pe El, a meritat să trăieşti grandioasa ta neizbândă.

Ieşi în aerul rece şi fă doi paşi.

Simţi braţul Său înconjurându-ţi umerii?

Acesta este succesul tău, plimbarea cea mai neaşteptată cu Mirele. Simţi cum viaţa are iarăşi gust, cum peisajul îşi recapătă culorile. Cheamă-L doar, nu va pretexta că este obosit de-atâţia musafiri, că are de scris ceva nou, că-L dor picioarele…

Iată-L, te aşteaptă la uşă, etern Cavaler, pregătit să te însoţească în tristeţea ta. Când te vei întoarce, ea va fi dispărut, căci nu-ţi vei aminti decât vorbele Lui de dragoste…

Ai încredere.

„Dumnezeul nostru ne va lumina să înțelegem ce să facem, ce să spunem, cum să ne mișcăm în pustia din noi…și în pustia acestei lumi”, mai spune minunatul părinte Dorin.

Elena Frandeş