Pasărea aceea era unică

  • Pentru download: opera muzicală a lui George Enescu și cea a Mariei Tănase. În format torrent. Pentru a downloada cele două pachete audio trebuie să instalați mTorrent.
  • vPlay. ro…unde puteți să vă faceți cont…și unde puteți să șeruiți…file video în format HD.
  • Blogul lui Ovidiu Pecican.
  • Tu erai pasărea pe care eu o vedeam cu ochii uimiți.
  • Erou înseamnă a nu dezerta.
  • Care mai e diferența între bine și rău…când răul e socotit un bine acceptabil?
  • Ironia: recunoașterea faptului că ești rănit.
  • Isteriile în online sunt urmări ale folosirii unor informații care te depășesc.
  • Botezul Domnului…peștii lumii…și securea așteaptă la rădăcina copacului.
  • Când demonii au să vă lupte prin propriul dumneavoastră computer (vă grăbiți și ei vă pun piedici)…atunci veți înțelege că tehnologia pe care o folosiți e o gumă de mestecat în fața demonilor.
  • Da, lupta noastră nu este cu aerul…ci cu cei care ni se împotrivesc din văzduhuri. E o luptă duhovnicească.
  • O, Doamne, umple-ne de harul milei Tale și ne iartă! Dă-ne putere să îndrăznim întru Tine pururea!

Predică la soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie 2012)

Thumbnail

Iubiți frați și surori întru Domnul,

ce vă spune icoana Sfântului Ioan de deasupra?

Pare a fi plin de o veselie avară, de pofta de stăpânire, de pofta de bani, ca unul îmbrăcat la modă și doritor să parvină…sau este interiorizat, cufundat în rugăciune și își poartă portul lui de bărbat, de bărbat Cuvios, Sfânt?

Căci dacă am privi cu atenție la Sfintele Icoane am vedea o profundă așezare duhovnicească și o pronunțată distincție socială a Sfinților.

Haina trebuie purtată cu o anumită stare interioară pentru ca să ne personalizeze. Învățăm asta cu timpul, dacă dorim…

Hainele de pe noi trebuie să prezinte ceva din noi, la prima impresie, pentru ca să fim plăcuți celor care ne văd. Celor care ne văd…și care au gusturi netrucate, nestricate…cărora le place naturalețea și măreția sufletească a persoanei.

Fiindcă îmbrăcămintea trebuie să-l trimită pe cel care ne vede la sufletul nostru…

Îmbrăcămintea, gesturile, mersul, așezarea noastră interioară, vorbele noastre…sunt pridvorul spre sufletul nostru.

Și trebuie să avem astfel de haine și astfel de gesturi…care să-i facă pe oameni să nu se oprească la ele…ci să ne caute fața, ochii, căldura sufletului nostru, înțelepciunea minții noastre, lucrarea tainică a vieții noastre și opera noastră.

În icoana Sfântului Ioan căutăm fața lui…pentru a-i vedea sufletul

Și avem nevoie de tăcerea gândurilor…de rugăciunea tainică, neîncetată…pentru ca să pătrundem în intimitatea Botezătorului Domnului, a celui care a deschis calea Domnului.

Cel care L-a botezat pe Domnul a văzut slava Lui…slava Treimii…

Dar a văzut cu ochii inimii slava Lui…a Celui pe care L-a văzut și întrupat…

Și când spunem că îl cunoaștem pe cineva, cu adevărat, într-un anume grad…spunem că i-am intuit, i-am văzut conștiința, inima, sufletul…

Și când vedem adâncul celui din fața noastră…spunem: e om bun…e milos…e ajutător…e cuminte…e devotat…știe ce vrea

Și văzându-l cu adevărat…îi iertăm unele greșeli, i le înțelegem…sau înțelegem că nu mai trebuie să îi împovărăm și noi existența cu șicanele noastre…pentru că și așa este suferind, e profund afectat de evenimentele ce l-au străbătut.

Însă când ne apropiem de marii Sfinți și de marii oameni ai lumii…ne apropiem de ființe foarte complexe…pline de virtuți…de căutări….de întrebări…de entuziasm…

A-l vedea pe un om al lui Dumnezeu înseamnă…a fi, la rândul tău, plin de har. Căci lumina cunoștinței…lumina care aduce/ produce în noi cunoașterea/ vederea/ înțelegerea de sine și a oamenilor e harul lui Dumnezeu, e lumina Sa.

E lumina necreată a lui Dumnezeu, care ne luminează și ne sfințește…pentru că ne dă să pășim tot mai mult spre simplificarea de sine, spre unitatea interioară a puterilor sufletești și trupești din persoana noastră.

Cu mâinile…Sfântul Ioan indică spre Domnul…

Ne trimite la Domnul, la Mielul lui Dumnezeu, Care ridică mereu/ continuu păcatele lumii…

L-am văzut în Icoana Botezului cum se apropie cu frică duhovnicească, iubitoare…de creștetul Stăpânului…

Pe malul celălalt al Iordanului îi vedem pe Sfinții Îngeri, care și ei se pleacă cu frică duhovnicească Stăpânului…Sfântul Ioan și Sfinții Îngeri învățând de la același Stăpân acest sentiment al…fricii iubitoare de Dumnezeu

O frică cuvioasă, care iubește cuvios, smerit, pașnic, care se apropie cu delicatețe…și nu sare de gâtul Stăpânului, cum ar sări un copil căruia i se face toate poftele…și care crede, în mod rău, că i se cuvine orice și oricând…chiar și atunci când tatăl lui are nevoie de liniște…și de odihnă.

Cu alte cuvinte, iubiții mei, familia are nevoie și de clipe de liniște, de singurătate, de însingurare cuvioasă…pentru ca să își trăiască comuniunea în mod delicat…și nu lubric.

E nevoie să știm când ni se permite relaxarea și odihna…și când e timpul pentru muncă, seriozitate, atenție, cumpătare.

Căci peștii aceia din apa Iordanului, care stau la picioarele Domnului…care înoată doar în apa harului Său…și nu se îndepărtează de Domnul suntem…noi, credincioșii Bisericii, care am înțeles că viața adevărată e viața cu Dumnezeu și nu îndepărtarea de El și de oameni.

Însă când Dumnezeu ne cheamă la îndepărtare de oameni…la singurătatea iubitoare cu Sine…atunci singurătatea cu El este o comuniune cu toți, pentru că ne pasă de toți și îi purtăm pe toți în rugăciunile noastre în fața Lui.

Și doar asceza, măturarea continuă a casei de praful păcatelor de tot felul, ne face ochii inimii apți de a vedea slava Prea Sfintei Treimi…fără de care suntem orbi, neștiutori și grosolani

Nu, dacă Sfântul Ioan nu vedea slava Lui, nu arăta așa ca în icoană! Pentru că Dumnezeu ne învață prin slava Sa ce simte, cum se comportă, ce vrea, ce caută adevăratul om…omul zidit după chipul Său…și care Îl caută mereu pe El.

Interiorizarea lui Ioan din icoană este căutarea lui Dumnezeu. El Îl iubește prin renunțarea la gânduri…și prin unirea cu El în rugăciune, în rugăciunea fără imagini.

Ioan ne invită să ne dăruim lui Dumnezeu, pentru că numele său, în limba ebraică asta înseamnă: darul lui Dumnezeu.

Și cel care se dăruiește lui Dumnezeu…se uită pe sine pentru Cel iubit de el.

Îl pune pe Dumnezeu în centrul vieții lui, în centrul activității lui…și dorește ca toți să Îl vadă pe Dumnezeu în centrul existenței întregii creații.

Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în Icoana Botezului, sunt reprezentați în linie verticală. De la Tatăl coboară Duhul Sfânt, în chipul unui porumbel și Acesta rămâne în Fiul. Pentru că Treimea împărtășește aceeași ființă din veci și până în veci și e comuniune, comunitatea iubitoare…și ne cheamă și pe noi, întreaga creație, pe Îngeri și pe oameni, la comuniunea cu Sine.

Și Treimea Se coboară prin slava Sa în lume, pentru că susține, dintru început, lumea în existență…și face din apa Iordanului și din apa tuturor izvoarelor, prin sfințire, apă care luminează și curățește sufletul și trupul.

Și curățirea interioară ne întraripează de dumnezeiescul dor…ne face să arătăm viața veșnică prin gesturile noastre, pentru că viața veșnică, locuirea lui Dumnezeu în noi e o realitate care face minuni continue.

Da, nicio icoană a Sfântul Ioan nu ni-l prezintă ca pe un dezmățat, ca pe un ahtiat după averi, ca pe unul care umblă după elogii și titluri nemeritate, ci ca pe unul care…disprețuiește tot ce înseamnă păcat, relaxare păcătoasă…pentru că e plin de dorirea lui Dumnezeu, de dulceața slavei Sale.

Și dacă îi purtăm numele și îl iubim…sau dacă i ne rugăm lui…Sfântului Ioan, Părintelui nostru, Îngerului pământesc și omului ceresc…trebuie să ne mărturisim în mod simplu, cinstit, din inimă…cu conștiința că el știe și vede inima noastră…pentru că e robul Stăpânului Cel atoatevăzător și cunoscător.

Și să-i cerem, mai presus de toate, să ne învețe cum să ne mișcăm printre oameni, cum să simțim fiecare clipă a vieții noastre, cu ce conștiință, cum să ne dăruim lui Dumnezeu…în așa fel încât să pătrundem în tăcerea Lui, în dulceața Lui, în bucuria Lui cea veșnică încă de aici…din această clipă…

Dumnezeu să ne umple inima de apa bucuriei Sale și de dulceața iubirii Sale acum și în veci. Amin!

MLR (vol. 1), p. 129-135

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 16. Troparul Nașterii Sfintei Fecioare

Nașterea ta[1] născătoare de D[u]mnezeu, Bucurie au vestit întoată lumea. Că dintine au răsărit soarele direptății H[risto]s D[u]mnezeul nostru.

Și dezlegând blestemul datau bl[a]goslovenie și stricând moartea, au dăruit noao viața veacinică.

*

Nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, bucurie a vestit în toată lumea. Că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru.

Și dezlegând blestemul a dat blagoslovenie/ binecuvântare și stricând moartea ne-a dăruit nouă viață veșnică.

***

4. 17. Condacul Nașterii Sfintei Fecioare

Ioachim[2] și Anna de ocara nenașterii, și Adam și eva din stricăciunea morții, sau slobozi[t] prea curată cu sfîntă nașterea ta.

Aceasta oprăznuiaște și norodul tău, de vina păcatelor izbăvindusă, când strigă ție: cea stearpă naște, pre născătoarea de D[u]mnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

*

Ioachim și Anna de ocara nenașterii și Adam și Eva din stricăciunea morții s-au slobozit, Prea Curată, cu sfântă nașterea ta.

[Pe] aceasta[3] o prăznuiește și norodul/ poporul tău[4], de vina păcatelor [lor] izbăvindu-se, [atunci] când strigă ție: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea[5] vieții noastre!

***

4. 18. Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva

Întru tine[6] maică cu adevărat sau mântuit cel după chip. Că luând crucea ai urmat lui H[risto]s. și lucrând ai învățat sănusă uite la trup, căci iaste trecătoriu, și să poarte grijă de suflet, de lucrul ce[l] nemuritoriu.

Pentru aceasta și cu îngerii înpreună să bucură preacuvioasă Paraschevo D[u]hul tău.

*

Întru tine, Maică, cu adevărat s-a mântuit cel după chip[7]. Că luând crucea[8] ai urmat lui Hristos și lucrând[9] ai învățat[10] [ca omul] să nu se uite la trup, căci este trecător și să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.

Pentru aceasta[11] și cu Îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Paraschevo, duhul tău.

***

4. 19. Troparul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Mare[12] apărătoriu întru primejdii, teau aflat Lumea purtătoriule de chinuri, pre tine cel ceai birui[t] pre păgâni. Deci pre cum Mândriea lui Lie ai surpat, și la luptă îndrăzneț ai făcut pre Nestor.

Așa sfinte Dimitrie, roagă pe H[risto]s D[u]mnezeu, sănedăruiască noao mare milă.

*

Mare apărător întru primejdii[13] te-a aflat [pe tine] lumea, Purtătorule de chinuri[14], pe tine cel ce-ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat[15] și la luptă îndrăzneț [l]-ai făcut pe Nestor, așa[16], Sfinte Dimitrie, roagă [acum] pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască [17] nouă mare milă.

***

4. 20. Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Mai marii[18] voivozi ai oștilor celor cerești, rugămuvă pre voi noi nevreadnicii, cacu rugăciunile voastre săne îngrădiți pre noi, cu acoperemântul aripilor slavei voastre ceii netrupești, păzindune pre noi carii cădem cudeadinsul și strigăm: din primejdii izbăviține pre noi, caniște începători de ceate ai puterilor celor desus.

*

Mai-marilor Voievozi ai Oștilor celor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne îngrădiți pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi [cei] care cădem cu dinadinsul[19] și strigăm: Din primejdii izbăviți-ne pe noi, ca niște Începători de cete ai Puterilor celor de sus!

***

4. 21. Condacul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Mai marii[20] Voevozi ai lui d[u]mnezeu, slujitorii D[u]mnezeeștii măriri, și ai oamenilor povățuitori, ceale de folos ceareți noao și mare milă, caniște voivozi ai celor fărde trup.

*

Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor ai Dumnezeieștii măriri și ai oamenilor povățuitori, cele de folos cereți nouă și mare milă, ca niște Voievozi[21] ai Celor fără de trup.

***

4. 22. Unde umbrează darul tău…

Unde umbrează[22] darul tău arhagg[he]le[23], de acolo să goneaște putearea diavolului: Cănu sufere să rămâie lângă lumina ta Luceafărul cel ceau căzut.

Pentru aceasta nerugăm ție: săgețile lui ceale purtătoare de foc, ceale slobozite asupra noastră, stingele cu solirea ta, izbăvindune pre noi dezmintealele lui, vreadnicule de laudă Mihaile Arhagg[he]le.

*

Unde umbrează darul tău[24], Arhanghele, de acolo se gonește[25] puterea diavolului. Că nu suferă să rămână lângă lumina ta Luceafărul cel ce a căzut[26].

Pentru aceasta ne rugăm ție: Săgețile[27] lui cele purtătoare de foc[28], cele slobozite/ trimise asupra noastră, stinge-le cu solirea[29] ta, izbăvindu-ne pe noi de smintelile[30] lui, vrednicule de laudă, Mihaile, Arhanghele!


[1] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 71.

[2] Ibidem.

[3] Nașterea ta, Prea Curată Stăpână.

[4] Credincioșii Bisericii.

[5] Cea care ne hrănește pe noi cu Pâinea vieții care se pogoară din cer, adică cu Fiul ei.

[6] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 80.

[7] Te-ai mântuit tu, Maică, cea care ești făcută, ca orice om, după chipul lui Dumnezeu.

[8] Asumându-ți toate suferințele curățirii de patimi.

[9] Poruncile lui Dumnezeu, faptele ascetice.

[10] Pe oameni.

[11] Pentru că ți-ai sfințit viața…de aceea te și bucuri acum cu Sfinții Îngeri…

Pentru că ai împlinit cu fapta ceea ce ai învățat…faptele tale au devenit învățătură mântuitoare pentru alții…

[12] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 84.

[13] În timpul calamităților, a marilor dezastre sociale.

[14] Cel ce ai suferit chinurile, martirajul…dar care te-ai sfințit prin suferințele tale.

[15] Ai prăbușit-o, năruit-o…L-ai făcut să se umilească…adică să coboare din buna părere despre sine…

[16] Tot la fel…cu aceeași putere dumnezeiască

[17] Ajutorul de la Dumnezeu este văzut ca milă a Lui față de noi…pentru că noi ne cunoaștem viața, adâncul păcătoșeniei noastre…și nu ne credem vrednici de ajutorul lui Dumnezeu.

Și de aceea vedem ajutorul Lui ca milă a Sa față de noi. Așteptăm mila Lui, iertarea Lui față de noi…

[18] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 87-88.

[19] În mod voit.

[20] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 88.

[21] În limbajul liturgic al zilei de 8 noiembrie, Voievod e sinonim cu Comandant de oști.

[22] *** Catavasier, București, 1715 [BAR, CRV 171A], p. 89.

[23] A fost transferat dublul g din greacă în grafia slavonă…și s-a citit ng ca în greacă.

[24] Lumina dumnezeiască care iradiază din tine și pe care o primești de la Dumnezeu.

[25] Se alungă.

[26] Lucifer, Satana.

[27] Gândurile ispititoare spre rău, spre păcat.

[28] Care ne aprind desfrânarea în trup.

[29] Prin mijlocirea ta, prin lucrarea ta, prin venirea ta.

[30] De îndemnurile lui spre rău. De ceea ce ne scoate din liniște, din bine.