MLR (vol. 1), p. 142-144

Monumente liturgice
românești

*
vol. I

*

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cap. 4

Catavasierul de la București

[1715]

***

4. 27. La mulțimea faptelor…

La mulțimea^[1] faptelor meale celor reale, cugetând eu ticălosul, măcutremur de înfricoșata zioa judecății: ci îndrăznind la mila m[i]l[os]tivirii tale, ca D[a]v[i]d strig ție: M[i]lueaștemă D[u]mnezeule, după mare mila ta.

*

La mulțimea^[2] faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoșătoarea zi [a] Judecății; ci îndrăznind la mila milostivirii^[3] Tale, ca David strig Ție: miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta!

***

4. 28. Slavoslovia/ Doxologia cea mare

Slavă ție[4], celui ceai arătat lumina, slavă întru cei de sus lui D[u]mnezeu, și pre pământ pace, între oamen[i] bună voire.

Lăudămute bine te cuvântăm, ne închinăm ție, mulțămim ție, te slăvim pre tine, pentru slava ta cea mare.

D[oa]mne înpăratul ceriului, D[u]mnezeule părinte ato[t]țiitoriule. D[oa]mne fiiule un[u]l născut I[isu]se H[risto]se, și D[u]hule sfinte.

D[oa]mne D[u]mnezeule, mielușălul lui D[u]mnezeu fiiul Părintelui, cela ce ștergi păcatul lumii. milueaștene pre noi cela ce ștergi păcatele lumii.

Priimeaște ru[gă]ci[uni]le noastre cela ce șăzi deadireapta Tatălui și ne milueaște.

Că tu ești unul sfânt, tu ești unul D[o]mn, I[isu]s H[risto]s, întru slava lui D[u]mnezeu Tatălui amin.

În toate zilile bine tevom cuvânta și vom lăuda numele tău înveac și înveacul veacului.

Învreadniceaștene D[oa]mne, în zioa aceasta, fără păca[t] a neferirea noi.

Bine ești cuvântat D[oa]mne, D[u]mnezeul părinților noștri, și lăudat, proslăvit iaste numele tău înveaci amin.

Să fie D[oa]mne mila ta spre noi, precum am nădăjduit spre tine.

Bine ești cuvântat D[oa]mne, învațăne pre noi îndireptările tale.

D[oa]mne scăpare teai făcut noao înneam și înneam. eu am zis D[oa]mne milueaștemă: Vindecă sufletul mieu, că am greșit ție.

D[oa]mne la tine am scăpat învațămă săfa[c] voia ta, că tu ești dumnezeul mieu.

Căla tine [este] izvorul vieții, întru lumina ta vom vedea lumină.

Tinde mila ta celor cete cunosc pre tine.

Sfinte D[u]mnezeule, sfinte tare, sfinte fărăde moarte milueaștene pre noi.

*

Slavă Ție, Celui ce ai arătat lumina[5]!

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție, mulțumim Ție, Te slăvim pe Tine, pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împăratul cerului, Dumnezeule, Părinte, Atotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristose și Duhule Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ștergi păcatul lumii, miluiește-ne pe noi, Cel ce ștergi păcatele lumii.

Primește rugăciunile noastre, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și ne miluiește [pe noi].

Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te vom cuvânta și vom lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.

Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără [de] păcat a ne feri/ păzi [pe] noi.

Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat [și] proslăvit/ preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Să fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit spre Tine.

Bine ești cuvântat, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluește-mă! Vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.

Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.

Că la Tine [este] izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!