Accidentul

Femeia da de înțeles că nu-i este indiferent faptul…ca cineva să o ajute să care bagajele…Însă, în același timp, nu dădea semne nici de disperare în ceea ce privea transportul lor.

Un taximetrist, care ar fi primit un bacșiș (și sunt cu ochii după el nevoie mare)…dar și un surâs insinuant…le-ar fi cărat imediat până la mașină.

Însă tânărul, mustind a erotism și, deopotrivă, a naivitate se aplecă și îi ridică geanta…pe aceea mare, roșie, cu niște dungi albe…apoi pe cealaltă, mai mică…și care păreau foarte grele.

Surâsul femeii…îl mobiliză!

Una era gândul lui…alta era nevoia ei…

Însă în viață contează mai mult aparențele, divagațiile, ceea ce pare a fi omul…decât ceea ce este de fapt. Și, în încercarea de a jongla concurența, fiecare pretindem că suntem alții.

Se întorcea dintr-o călătorie! Era evident…Dar de unde?

Femeia vorbea însă despre căldură…despre stres…despre educația precară, neglijentă a tinerilor din ziua de azi…

Tânărul însă gândea rapid

Deși i-ar fi putut fi mamă…formele ei încă dure și rezistente…și aurul de la gât îl făceau să o vadă drept amantă…amanta cu bani…pentru lucrurile din spatele scenei

O, da, tinerii de azi își formează inima cu pornografia onlineului în brațe! De aceea oricine poate fi o întâlnire…pe premisa că oricine e, de fapt, altcineva în intimitatea lui.

Femeia își dădu seama de îndrăzneala tânărului…din faptul că îi atinse brațul într-un mod lasciv…și o întrebă despre soț.

Soțul murise…Dumnezeu să-l ierte!…căci și el avea astfel de apucături…Dar era din categoria old: adică le făcea curte tinerelor…și nu sărea pe ele deodată.

Și de atâta curte…primul atac de cord l-a găsit în acțiune

Avea voie să o întrebe? Cum întrebi o femeie văduvă…despre ce face…despre ce are nevoie?

Pe de altă parte…femeia avea nevoie să ajungă acasă.

Însă tânărul devenea și mai impertinent…începând cu faptul de a spune glume cu subînțeles.

De ce nu pot fi lucrurile simple? El trebuia să îi care bagajele, dacă dorea…și atâta tot!

De ce să te complici cu cineva…pe care nu îl cunoști?

Dacă femeia, nici ea nu era cea care părea că este…și în loc de viol…femeia îl omora cu sânge rece?

Însă tânărul avea chef de viol…Acest lucru i-a înghețat inima femeii…pentru că și-a dat seama că nu îi poate opune rezistență…

Îi ceru să se oprească la un moment dat…și sună pe cineva…

În timp ce vorbea la telefon…un tânăr urcat beat la volan…a trecut pe trotuar…ea l-a văzut…tânărul i-a citit disperarea pe față…dar nu a putut să se salveze.

Mașina l-a acroșat pe nărăvașul tânăr care îi căra bagajele și i-a zdrobit capul de un stâlp.

De la frica de viol…femeia a trecut, într-o clipă, la paralizia din fața morții…a unei asemena morți. Nu i-a mai trecut prin cap nici să sune la salvare…ci s-a repezit spre tânăr…spre capul lui…plin de sânge…

Era deja mort

O, Doamne, care e diferența între moarte și viață…dacă moartea se produce atât de rapid!

Și de ce tocmai eu…trebuia să fiu martoră la o asemenea dramă?

Rumoare…

Curioșii s-au strâns imediat…ca la circ…

Pentru că am transformat dramele din viața altora…în propriul nostru spectacol…în propria noastră sursă de discuție

Ea s-a așezat pe o bancă…Și-a strâns lucrurile de pe jos, pentru că una dintre genți a crăpat…și a pus-o pe cea bună…peste cea stricată…

Nu știa ce să facă: să plece, să rămână, să sune undeva?

Dacă dau declarație despre cum s-au petrecut lucrurile…cât mai mă țin ăștia pe la poliție și prin tribunal?

O femeie care vindea ziare a sunat la salvare. Din fericire salvarea a venit repede…dar numai pentru ca să constate decesul…și să ridice trupul celui mort.

Nu știa nimic despre el…ci doar era panicată de faptul că putea să îi fie victimă…dacă tânărul trăia și își ducea planurile de agresiune sexuală până la capăt.

A stat…pentru că oamenii de pe cealaltă parte a șoselei…o văzuseră împreună cu cel accidentat mortal…

Polițiștii au înțeles că vine dintr-o călătorie, i-au luat datele și telefonul…și o vor chema mâine pentru declarație…

A oprit un taxi…și a ajuns acasă…

La una dintre televiziuni…i-a văzut pe părinții tânărului…care, paradoxal, fuseseră colegi cu ea de facultate. Mama acestuia, de fapt…

Și cine s-ar fi gândit în anii când făceau facultatea împreună și când își disputau același bărbat…pe care Ioana Toma l-a și luat…tatăl tânărului…că fiul lor, tocmai al lor…va vrea să o violeze?

Un al treilea șoc…după primele două…

De ce azi? De ce toate astea…după ce m-am întors atât de bine de la fiica mea din Franța? Ce îi spun acum Ameliei din tot ce s-a petrecut cu mine, care sunt lucruri de poveste?

Ceaiul era pus la fiert…Încercă să își uite stresul în cadă…după ce stinse aragazul…

Însă ieși din apă cu senzația că e o pasăre mare, grea, ale cărei picioare sunt de plumb…Că e bucuroasă pentru ce a făcut…dar că moartea lui, a tânărului și emoțiile prin care a trecut…i-au paralizat picioarele…

Își deschise laptopul, stând pe marginea patului, ca să vorbească cu Amelia. Deși îi era greu să realizeze că acum nu o mai paște niciun pericol…în inima ei zvâcnea încă gândul că va fi violată de tânăr…

Când deschise camera web…și o văzu pe Amelia…și cât era de tristă pentru că ea a plecat…brusc…înțelese că nu trebuie să îi spună nimic…

Și a procedat corect…Pentru că cea care avea nevoie de consolare acum era fiica ei…plecată la studii doctorale la Paris…

O, Doamne, Amelia e cu vreo 5-6 ani mai mare decât cel care…a vrut să mă violeze și a murit atât de groaznic!…

Sermon on the 29th Sunday after Pentecost [2012]

Beloved brothers and sisters into the Lord,

Today’s Gospel [Luke 17, 12-19] talks about the real meeting with God…namely about the meeting that produces gratitude.

For that the samaritan recognized on the Lord in his being…therefore he came to thank.

And the gratitude to God, the doxology is the manifestation of a state of understanding, of deep love for Him.

Only he, of the 10, sees the true healing: cleansing the soul from the leprosy of sin.

For him, the samaritan, saw in itself the real life, the life with God, because he understood that the true life is communion with God.

And after spiritual returning to Him there is and physical return from the 15th verse.

For the coming to Church must be prepared at home. The state of gratitude, the doxology is a state maintained home, through deep prayer and continuing thanksgiving to God.

In Church we express our love for Him, which always deepen…and therefore our prayer does not sound false.

The falsehood appears there where is not a continuous relation with God…and try, from time to time, an amity with God.

But God requires from us a constant remembrance of Him…and not one with lacunas.

And the gratitude is just thinking continues to Him, at His gifts in our life. Because we see, in relation with God, how the present is He in our being and into all existence.

And not forget Him that He is in us through His gifts. Similarly, those who have imprinted our life are interior presences, are fundamental stones of our person.

And gratitude to our benefactors and spiritual and bodily parents is gushing from itself in our being, for that they helped us decisively.

So understand why some children are grateful to their parents and others are not: because not all feel that parents did important things to them.

And, alike, stand the things and in sphere of spiritual life: true spiritual parents are those that filled us with grace by their presence.

For that the real help is the help that man needs.

And in measure in that we help a person to understand his sins and potencies in the same time…the gratitude is refelt as a real, direct, vital need.

We feel the need to thank to those for that we feel full of understanding for us.

And the samaritan felt the full Gods love to him. He was felt put in account by God, and this His condescension toward him was filled him with joy.

And for this the samaritan praise with „a loud voice” [v. 15] to God:  because he was too happy.

Only the joy exulted!

Only the happy, the reconciled one praise to God with greatness of heart.

But for that someone to enjoy yourself, he must to understand you. He must see the needs, potentialities, expectations…and to help you fulfill your interior.

And someone sees another only if he has been seen and helped by other.

Therefore is so important to do the good to everyone. Because only in such way we minimize the evil in us and around us.

Our orthodox life, from this perspective, is the one by sanitation of society. We sanitize the social behavior because we show, in our persons, the naturalness of human nature which is spiritualized.

And if the postmodernity is a world without connections with God, the orthodox life is a world with past, present and future but, above all, a world with eternity.

And we can not ignore any dimensions of our lives!

In the Church recognize our past, we understand why the present is so how is…and we do not panic by future, because we live, even now, in the rhythms of eternity.

And so, into a global perspective, we recognize God’s presence in the life of the world…and in every fold of our lives.

We see and recognize.

And when you recognize…then the gratitude finds its home in your heart.

God to fills us with regard and gratitude for what we see! Amen.