Asemănări între Anatolida și Țiganiada
Sesizam cu ceva vreme în urmă asemănări dintre binecunoscutul fragment din Zburătorul lui Heliade și câteva strofe din începutul cântului al VI-lea al Țiganiadei: atmosfera melancolică și evanescentă, instaurarea regimului nocturn, peisajul rustic, prezența strigoiului/ zburătorului.
Comparația cu versurile lui Heliade poate fi extinsă însă și la Anatolida, unde există câteva elemente care ne pun în nedumerire, întrucât se știe că manuscrisul Țiganiadei a fost recuperat tardiv de Gh. Asachi și nu se consideră că ar mai fi putut avea o influență…
Apropierile care se pot face între Anatolida și Țiganiada sunt posibile datorită utilizării, de către ambii autori, ca sursă de inspirație, a Paradisului pierdut al lui John Milton. Însuși apelul amândurora la această operă este important de înțeles…
Dincolo însă de sursa comună, care poate să explice asemănările, ne-au atras însă atenția elemente care denotă o înrudire de sensibilitate și o atenție la detalii indicând spirite afine, dacă excludem posibilitatea ca Heliade să fi cunoscut epopeea eroi-comică a înaintașului său.
Așa spre exemplu, în Țiganiada, în chiar cântul I, urmând unei alegorii miltoniene, Urgia este fiica lui Satana și a Zavistiei. Similar, Păcătuirea este fiica lui Satan în Anatolida lui Heliade (a se vedea Studii de poezie pașoptistă, p. 16).
Se pare că ambii autori români au fost impresionați de acest episod alegoric din opera lui Milton – dar numai Budai-Deleanu insistă într-o notă de subsol (atribuită lui Mitru Perea/ Petru Maior) asupra clarificării caracterului ei alegoric.
Într-un mod distinct ca semnificație dar asemănător ca imagine poetică, Urgia zboară pe arepi de volburi, în timp ce apele la Heliade sunt prunci-angeli ai răcoarei cu aripi diafane.
De asemenea, imaginea Raiului vizitat de Parpangel (înaintea derapării spre ficțiunea unui paradis gastronomic) este asemănătoare Edenului heliadesc în măsura în care ambii poeți urmează relatărilor din vechile cazanii (a se vedea, din nou, Studii de poezie pașoptistă, p. 13).