Într-atât de mult…încât pe fiecare zi orbea…irevocabil…iremediabil…insesizabil. Și cine l-ar fi putut vedea?!

Cucuruz Marinaș, care nu știa decât să râdă mânzește, ca un tractor analfabet?

Veioză Lambriol? Un vechi poet de curte nouă…care după ce le-a cântat comuniștilor…acum le cântă și holteilor de viță nouă?

Armăsărel Costache? O lecție de neuitare…pentru orice fată mare?

Nu, nimeni, nimeni în acea zi, nimeni în a doua zi…nu vedea cum îi intră zăpadă în ochi…cum îi intră ura oamenilor în ochi…cum se dezgolește de ochi…de fiecare dată când scria ireprimabil

Pentru că în acea zi…a scris tot ce se putea scrie.

Did you like this? Share it: