Praedicationes (vol. 2), p. 97-100

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97.

***

Versetul al 35-lea ne vorbește despre faptul că Domnul propovăduia peste tot.

Și El intra în tas polis pasas/ toate cetățile…che tas comas/ și satele…dimprejur…didascon/ învățând…

Verbul didasco de la care vine didascalic…și didactic…Pentru că profesoratul se ocupă cu învățarea tinerilor…

Domnul, deci, învăța en tes sinagoghes afton/ în sinagogile lor…în adunările evreilor…

Che chirisson…de la chirisso…a proclama, a vesti, a propovădui…

Și propovăduia…ce?…Evanghelia Împărăției…to Evanghelion tis Vasilias…a Împărăției lui Dumnezeu…che terapefon/ și vindeca…pasan noson/ toată boala…nosos înseamnă boală în limba greacă…che pasan malachian…malachia însemnând neputință…sau slăbiciune.

Adică: și toată neputința/ slăbiciunea umană.

Și observăm din această mențiune cum că trebuie, cum spune Sfântul Pavel, să slujim „cu timp și fără timp” [II Tim. 4, 2] în „via Domnului” [Is. 5, 7], acolo unde suntem…

Și, slavă lui Dumnezeu!, avem diverse ocazii, trăind în societate, să ajutăm…să fim proprii comuniunii, să fim proprii dialogului, să dăm un sfat bun…să fim oameni cu obraz, oameni cu coloană vertebrală…și nu niște nesimțiți notorii, care ne rugăm numai la Biserică…iar când vine vorba, în societate, să dai și tu un sfat bun sau să ajuți pe cineva…să te faci că plouă

Deci avem toate motivele să fim buni și milostivi cu oamenii. Și ajutători…Atâta timp cât observăm ce minuni dumnezeiești a făcut și face Dumnezeu cu noi…

Iar toată această purtare de grijă a lui Dumnezeu…toată providențierea lui Dumnezeu în viața noastră…toată această vindecare, curățire, sfințire a noastră…trebuie să ne învețe să fim responsabili față de alții.

Să fim niște oameni ai timpului nostru, care gândim coerent.

Care nu ne pierdem în fraze…ci gândim esențialul a ceea ce trebuie să facem în viața noastră…și în societatea noastră.

Care știm ceea ce vrem.

Care știm ceea ce putem.

Dar care, în același timp, facem totul cu voia lui Dumnezeu…cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în Biserica Sa, fapt pentru care ne simțim împăcați.

Și sentimentul cel mai profund, iubiții mei, pe care trebuie să îl aveți dumneavoastră…fiecare dintre dumneavoastră…dacă vă faceți treaba bine acolo unde munciți și vă comportați ca niște creștini…este acesta: de a fi împăcați.

De a fi liniștiți în ceea ce faceți și sunteți…

De a fi bucuroși…că, în ciuda tuturor păcatelor dumnevoastră…și ale noastre, noi toți…trăim în Biserica lui Dumnezeu și încercăm să fim niște lumini pentru ceilalți.

Adică niște oameni care îi luminează și pe alții…pe cei care nu cam dau pe la Biserică sau o drăcuie în toate felurile…

Bucuria de a fi lumini…și sare pentru această lume…

Căci sarea credinței și a vieții ortodoxe păstrează sănătatea acestei lumi.

Adică să știm să povățuim…dar și să mustrăm pe cei care merg aiurea în viață.

Să arătăm incompatibilitățile dintre ei și dreapta credință.

Însă, faptul de a evidenția păcatele altora…nu trebuie să ne facă niște răzvrătiți notorii…niște oameni care nu fac altceva toată ziua decât să caute noduri în papură.

Căci nu e o soluție faptul de a te certa toată ziua, în tine însuți, cu președintele țării, cu patriarhul României sau cu preotul de la tine din sat…sau din parohia de la oraș…

Fiindcă datoria noastră nu e cearta…nu e continua aversiune…ci aceea de a ne sfinți viața, pentru ca să fim bucuroși, împliniți în noi înșine…și de folos celorlalți.

Pentru că, așa după cum știm fiecare, nu putem să fim oameni viabili în societatea de astăzi, dacă nu avem mintea în ordine, dacă nu știm să gândim brici, repede…să relaționăm repede cu oamenii…

Dacă nu știm legile după care funcționează lumea noastră. Și dacă nu știm modul de comportament…și la masă…și când te invită cineva…și când mergi pe stradă…și când ești la Biserică…

Iar dacă nu știm toate aceste lucruri…bineînțeles ieșim din peisaj

Și acest lucru nu ne este folositor…pentru că ne arată niște oameni necuviincioși.

Iar Evanghelia de astăzi ne spune, în mod fundamental, că oamenii care se bucură de minunile lui Dumnezeu trebuie să fie niște oameni recunoscători, niște oameni cu bun simț și niște oameni care știu întotdeauna să privească cu multă atenție, cu multă sensibilitate, cu multă pătrundere, cu multă perspicacitate lucrurile din viața lor…și din jurul lor.

Acestea fiind spuse…vă dorim multă sănătate și bucurie în viața dumneavoastră!

Și vă cerem scuze că avem o voce așa de deteriorată astăzi…

Dumnezeu să ne întărească pe toți!

Dumnezeu să ne umple de bucurie duhovnicească!

Și să încercăm…să încercăm – acesta e mesajul nostru, personal –  să încercăm să vedem cum este să comunicăm!

Să comunicăm cuviincios…și cum e să nu mai fim atât de duplicitari.

Să fim simpli în acțiunile noastre…în viețile noastre…

Pentru că simplitatea este semnulmergem cu Dumnezeu.

Dumnezeu să ne întărească și să ne binecuvinteze!

Pentru rugăciunile Sfinților, Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!

O zăpadă interesată

…care vrea să ne mănânce nouă nervii,
nervii noștri tacticoși și puși pe șotii,
a venit multă și lină, chiar viscolită.

Coduri portocalii și chiar roșii ne-au băgat sub ea,
unii chiar au murit,
în ciuda faptului că premierul le-a spus
mor cam leneși
și singuri…și umiliți de statul român.

Da, cu siguranță, a trecut o lună de când protestatarii
țipă mai mult decât iarna.

Și de când orice politică, care nu-i ca vara,
nu poate umple cu sos asemenea proteste pline
de entuziasm,
de coeziune,
de morală

Fiecare pancartă e virilă, e plină de adevăr.

Mai cade câte o tonă de zăpadă.
Lopețile i se fură lui George Becali.
Chiar și peretele de 3, 4, 5 metri e atât de
neînchipuit
încât prietenia dintre om și om…
se vede când preotul satului, cu ai lui…
îl scoate pe moș Ilie din zăpada unde a stat…
7 zile…
în plină democrație europeană.

Și când, la Atena, se incendia o clădire în piața principală…
la București se scanda în frig și în indiferența…multora,
că tot ce e putred nu e verde,
că tot ce e anacronic…e neplăcut,
gustul demnității e al oamenilor care au șira spinării nearcuită de atâtea ovații, stipendii…și chiar obligații post-mortem.

Multe brechin niuzuri…alături de multe hoții la vedere.
Un om de bine a trimis pizza în Piață.
Intelectuali cu cărți mici și vândute rapid…s-au dat la fund…nu se mai văd pe nicăieri…
când țara arde…

Or să iasă când țara…se reface
după ce mai mor de zăpadă, de fără alocație,
de abnegație,
mai mulți români din cei 19 milioane…
care nu se mai nasc
în timp ce mor

O, ce vremuri indescriptibil de non-congruente cu civilizația, cu informația, cu plecarea lui Goliat, a primului satelit românesc…în cosmosul larg!

O, ce diferență între decență și mefiență!

O, ce răsturnare de valori,
chiar așa:
cu susul în jos
de nu mai știi care a făcut studii și care n-a făcut,
care a ajuns în funcție pentru că e fost fiu de turnător
sau actual ciripitor!

Și când a intrat mătușa Gherghina la Antena 3…nu a vorbit despre politică…ci despre faptul că nu are apă, ea și alte câteva babe din sat, ca să dea la vite.

Nu are apă, nu are bani, nu are medicamente,
dar are griji…și taxe de dat,
alte câteva taxe…
în ciuda cărora rugăciunile tale devin tot mai multe și mai calde,
mai pline de realitate.

După 7 luni de secetă…și după umilință…zăpada
vine ca o rugăciune din destul
ca o bucurie pentru electricitate…
ca o bucurie pentru grâu…
ca o bucurie pentru derdeluș…

Se pare că ne-am rugat prea mult să vină zăpadă…și a venit una siberiană,
una din destul

Am fi putut suporta cele -50 de grade siberiene?!…
Cred că nu!

De aceea, Dumnezeu, pedagogic,
ne trimite când guvernanți care nu ne trebuie…când viscol zdrobitor
pentru ca rugăciunile noastre să fie dogoritoare
la fel ca verticalitatea vieții

Eu, în februarie, mă lupt cu neprevăzutul
unei vieți
…care,
ca și zăpada…te duce acolo unde n-ai vrea
dar unde trebuie

Afecțiune fără morală

Profesor, 30 și ceva de ani…se culcă cu eleva lui de 16 ani…o lasă gravidă…și o ia de soție…împotriva dorinței tuturor. Motivul? Nimeni nu se comportase față de el cu atâta afecțiune, cu atâta atenție.

Ea l-a pus în evidență.

Profesoară, doi copii mici, divorțată…complexată de faptul că fostul soț o considera supraponderală și urâtă.

A avut nevoie să își vopsească casa.

A apelat la niște tineri, care și-au făcut treaba…dar unul dintre ei, de 16 ani…s-a îndrăgostit de ea…și a îndrăznit de a sărutat-o.

De aici a pornit o adevărată aventură…începând să se culce cu el…pe ascuns…după ce se culcau copiii ei.

Motivul: l-a simțit bărbat…și afecțiunea cu care o mângâia și o asculta…modul în care o privea…a făcut-o să se simtă în centrul atenției…și să întinerească.

Două exemple, pe scurt, de oameni care nu au parteneri de viață de vârsta lor…și acceptă orice urmă de afecțiune, indiferent dacă încalcă legile moralității.

Aici e vorba de nevoie…reală, profundă de iubire.

Însă tot despre iubire, despre nevoia de împlinire interioară vorbim și în cazul curiozităților erotice de tot felul…

Morala, bineînțeles, e o latură a religiozității.

Pentru mine, ca ortodox, faptele morale, comportamentul meu de viață decurge din relația mea cu Dumnezeu, adică din teologie.

Însă unde teologia nu generează morală…avem de-a face cu o morală socială constrângătoare…pentru că oamenii nu vor să mai aibă tabuuri, opreliști, limite…

În ambele cazuri la care m-am referit…nici cei în vârstă și nici minorii nu au considerat gestul lor drept unul deplasat…care nu se face…interzis

Pentru că ei au eliminat realitatea moralei din realitatea necesității.

Pentru ei a fost necesară doar iubirea…doar ce au simțit ei…și nu și consecințele directe și indirecte ale gestului lor.

Da, un gest egoist…dar care reprezintă trendul lumii noastre.

Pentru că ceea ce contează, pentru mulți, e ceea ce le face lor plăcere…în indiferență totală față de părinți, rude, prieteni, societate, instituții.

Și pentru a se simți împliniți, la modul biologic, încalcă orice înseamnă mustrare de conștiință sau aspect moral.

Contează doar…ceea ce le face plăcere

A 32-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 31 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi.

  • Emil Hălăștuan (Făclia de Cluj): „Potrivit lui Marga, în ultimii trei ani România a pierdut circa un sfert din produsul intern brut, iar valoarea investiţiilor s-a redus de la 16 miliarde la două miliarde de euro. Printre „succesurile” guvernării Boc se află şi pierderea a 700 de mii de locuri de muncă. Practic, avem de a face cu „prăbuşirea investiţiilor publice şi a veniturilor reale” a conchis Marga. În ciuda acestui fapt „la noi se moare de grija grecilor, cînd ar fi cazul să murim de grija românilor”, a adăugat rectorul UBB, Andrei Marga”.
  • Adrian Năstase: „PDL nu si-a mai propus sa obtina voturi prin idei, ci prin resurse guvernamentale directionate cat mai direct catre alegatori. Iar PDL nu va renunta la acest lucru, indiferent de schema de imagine facuta prin inlocuirea premierului si a ministrilor consacrati. Ceea ce s-a intamplat, in ultimile zile, in Prahova, dovedeste acest lucru”.
  • Stelian Tănase: „Ce n-au înţeles ei, domnişorule, nu v-au înţeles îndemnul: „nu ne văicărim, nu ieşim să cîntăm prohodul pe posturile de televiziune!” Şi ştiţi de ce?! Pentru că unii dintre ei chiar aveau mortul în casă şi îl aveau de câteva zile sub zăpezi, fără să ştie dacă nu urmau să aibă aceeaşi soartă…În nepriceperea lor, cum vă spuneam, n-aveau cum să înţeleagă că, pentru domniile voastre, morţii erau doar nişte foşti alegători şi nişte cifre în statistici…Aşa că, iertat să le fie, domnişorule, dar, după ce-aţi plecat, i-au chemat pe bunul Dumnezeu şi pe preotul din sat, să le fie din nou alături şi, pe sub zăpezi, în surdină, ca să nu deranjeze, au cântat prohodul pentru morţi. Erau morţii lor! Nişte ţărani!”.
  • Membrii diasporei românilor din Franţa s-au adunat duminica aceasta, 12 februarie 2012, pentru al patrulea weekend consecutiv în faţa Ambasadei Romane din Paris. Ei manifestează în semn de solidaritate cu protestele din ţară. În jur de 30 de persoane – intelectuali, artişti, studenţi şi muncitori – au petrecut peste două ore incendiare pe rue Saint Dominique în ciuda celor -6°C. Pe muzică, cu drapele şi pancarte, românii din Franţa şi-au strigat într-un cor nemulţumirea faţă de o clasă politică coruptă, incapabilă să reprezinte interesele celor care i-au ales”.
  • Ieri s-a împlinit o lună de când România, între granițe…și în afara lor, protestează. Și aceste proteste îi solidarizează, îi unesc pe oameni.
  • Idem: „Baie de mulţime, dacă te mai ţine!”/ „Să vină Roberta să ne numere!”/ „Aoleu ce tăraboi, suni un om, te-ascultă doi!”/ „Prim-ministru ai numit, tot un pui de securist!”.
  • Petre Roman (Jurnalul Național): „Nu despre legi e vorba, ci despre demnitate împotriva umilinţei, dialog împotriva surzeniei, respectarea drepturilor împotriva obtuzităţii birocratice”.
  • Idem: „Dacă „Piaţa Universităţii” ar fi să devină întruparea conştiinţei publice va trebui ca, alături de substanţa morală, să pună mai multe întrebări clare şi concrete. De exemplu, ce reforme ale instituţiilor statului le-ar aduce mai aproape de/şi în favoarea cetăţenilor sau ce grad de inegalitate economică este acceptabil fără a distruge motivaţia autodepăşirii sau cu ce elemente concrete se poate reduce semnificativ influenţa intereselor de afaceri în politică. Ei au capacitatea de a da răspunsuri fiindcă au o credinţă sinceră şi au dovedit creativitate. Îmi rămâne să-l citez direct pe Apostolul Pavel „Or, credinţa este substanţa lucrurilor nădăjduite şi demonstraţia lucrurilor ce nu se văd„”.
  • Cristian Tudor Popescu: „Acum sunt 74. Încă 6 oameni au fost luaţi de moartea albă în vreme ce sute de postaci scriu insulte la adresa subsemnatului pe forumul editorialului „Morţii sunt leneşi la nesfârşit”. Cresc lăturile ca zăpada. În mod excepţional, le-am citit pe toate. Concluzia e greu suportabilă: cât de ticălos poţi să fii ca să te preocupe şi acum să-l faci pe Popescu bou, idiot, plătit de Voiculescu, îmbătrânind urât, sluga uslaşilor, cretin demn de milă, bolnav mintal, ctpulea, când mor oameni? Cât de ticălos poţi să fii ca să filosofezi băşcălios despre lenea ancestrală a românilor, când mor oameni? Cât de ticălos poţi să fii ca să nu înţelegi că şi dacă s-au dus câţiva nesimţiţi la cârciumă, nu poţi să spui „Nu putem plăti lenea la nesfârşit” când nu se mai ştie câte mii de oameni sunt îngropaţi în cavouri albe, înalte de 4-5 metri, cu atât mai mult cu cât eşti prim-ministru?”.
  • Crin Antonescu: actualii miniștrii nu știu să comunice. 18. 56. Antena 3. / noi, politicienii, suntem „în slujba și în plata cetățenilor” / Președintele trebuia să se adreseze națiunii în ceea ce privește vremea…și nici nu a transmis condoleanțe. / președintele a fost ocupat cu criza politică…și nu cu zăpada; de aceea s-a ajuns aici/ am cerut demisia prefecților de la Constanța, Vrancea, Buzău pentru politizarea lor/
  • Ioana Radu (Cotidianul): „Regele Mihai a autorizat trimiterea a cinci camioane cu lemne de foc, în regim de urgenţă, în zonele defavorizate, informează Casa Regală. Transportul acestora va fi făcut în parteneriat cu MApN”.
  • Petru Calapodescu (Jurnalul Național): „Derutat şi călcând tot mai des în străchini – ce altceva a fost weekendul lipsit de bun-simţ, petrecut la Predeal, când oamenii piereau cu zecile în casele îngheţate şi acoperite de nămeţi – preşedintele Băsescu a încercat pentru luni o cacealma. Pentru că asta a fost chemarea la Cotroceni a partidelor parlamentare, cu o agendă complet ruptă de realitate. Traian Băsescu nici n-avea de gând să procedeze la o reală consultare. La vocea Opoziţiei are dopuri în urechi, iar formaţiunile guvernamentale e un fel de-a spune că au fost vreodată consultate”.
  • 19. 57, Jurnalul Național:

  • Sunt -6 grade Celsius la București. 20. 03.
  • O colecţie de 100 de documente păstrate în Arhivele Secrete ale Vaticanului, niciodată arătate publicului, vor fi expuse şi accesibile studiului şi publicului într-o expoziţie din 2012 intitulată “Lux In Arcana”. Codice, pergamente, acte, registre şi alte documente care datează de 1300 de ani, vor fi prezente în Muzeele Capitoline din Roma”.
  • „Să fim buni!”: mesajul unei femei de 80 și ceva de ani…astupată de zăpadă în casă. 20. 29. Realitatea TV.
  • Care însă sunt numele celor care…au primit bani să deszăpezească…și nu au făcut-o?
  • Ministrul Gabriel Berca susține că 80% din cei morți la înzăpezire…nu au murit în casele lor. Adică erau oameni ai străzii…21. 29. TVR 1.
  • 3 milione de români sunt captivi în propriile lor case…din cauza zăpezii. 21. 35. Antena 3.
  • Mirela Danciu (Corect News): „Salariile comisarilor sefi variaza de la 3.446 lei si pana la 7.027 lei, iar media salariala la nivel national este de 4.714 lei”.
  • Deputatul PDL Mircea Toader a spus că oamenii morți la înzăpezire…au fost bețivi.
  • Oana Stancu: e un sinistru afirmația deputatului Toader. 22. 02. Antena 3.
  • Mugur Ciuvică: e o atitudine fascistă afirmația lui Toader. 22. 06. Antena 3.
  • A 32-a zi de proteste în Cluj Napoca. 40-50 de persoane. „Fără a fi deranjaţi de ninsoare sau de muncitorii care îndepărtau zăpada din Piaţa Unirii, protestatarii au scandat şi luni [13 februarie 2012]: „Jos Băsescu!”; „De popor nu-ţi bate joc,/ Că-ţi găsim ac de cojoc”; „Nu vă fie frică,/ Şi Băsescu pică”; „Ieşi afară/ Javră ordinară”; „Jos guvernul securist/ Condus de un utecist”; „Ne conduc masonii/ Şi cu trădătorii” etc.”.
  • Oana Stancu: 74 de oameni au murit, în februarie 2012, în două săptămâni, din cauza ninsorii. Însă în 4 luni de inundații, în 2005, au murit 69 de oameni, pe când în 2010 au murit 23 de oameni la inundațiile din România. 22. 45. Antena 3.
  • Pr. Marian Tudor de la Cârligu Mare…și-a ajutat enoriașii în timpul înzăpezirii./ Le-au promis că vine lumina…peste o lună/ Un mort ținut aproape o săptămână în casă/ „Ninge necontenit”. Nu mai au nici lumânări de aprins…pentru că le-au consumat și pe cele de la Biserică.