…care vrea să ne mănânce nouă nervii,
nervii noștri tacticoși și puși pe șotii,
a venit multă și lină, chiar viscolită.

Coduri portocalii și chiar roșii ne-au băgat sub ea,
unii chiar au murit,
în ciuda faptului că premierul le-a spus
mor cam leneși
și singuri…și umiliți de statul român.

Da, cu siguranță, a trecut o lună de când protestatarii
țipă mai mult decât iarna.

Și de când orice politică, care nu-i ca vara,
nu poate umple cu sos asemenea proteste pline
de entuziasm,
de coeziune,
de morală

Fiecare pancartă e virilă, e plină de adevăr.

Mai cade câte o tonă de zăpadă.
Lopețile i se fură lui George Becali.
Chiar și peretele de 3, 4, 5 metri e atât de
neînchipuit
încât prietenia dintre om și om…
se vede când preotul satului, cu ai lui…
îl scoate pe moș Ilie din zăpada unde a stat…
7 zile…
în plină democrație europeană.

Și când, la Atena, se incendia o clădire în piața principală…
la București se scanda în frig și în indiferența…multora,
că tot ce e putred nu e verde,
că tot ce e anacronic…e neplăcut,
gustul demnității e al oamenilor care au șira spinării nearcuită de atâtea ovații, stipendii…și chiar obligații post-mortem.

Multe brechin niuzuri…alături de multe hoții la vedere.
Un om de bine a trimis pizza în Piață.
Intelectuali cu cărți mici și vândute rapid…s-au dat la fund…nu se mai văd pe nicăieri…
când țara arde…

Or să iasă când țara…se reface
după ce mai mor de zăpadă, de fără alocație,
de abnegație,
mai mulți români din cei 19 milioane…
care nu se mai nasc
în timp ce mor

O, ce vremuri indescriptibil de non-congruente cu civilizația, cu informația, cu plecarea lui Goliat, a primului satelit românesc…în cosmosul larg!

O, ce diferență între decență și mefiență!

O, ce răsturnare de valori,
chiar așa:
cu susul în jos
de nu mai știi care a făcut studii și care n-a făcut,
care a ajuns în funcție pentru că e fost fiu de turnător
sau actual ciripitor!

Și când a intrat mătușa Gherghina la Antena 3…nu a vorbit despre politică…ci despre faptul că nu are apă, ea și alte câteva babe din sat, ca să dea la vite.

Nu are apă, nu are bani, nu are medicamente,
dar are griji…și taxe de dat,
alte câteva taxe…
în ciuda cărora rugăciunile tale devin tot mai multe și mai calde,
mai pline de realitate.

După 7 luni de secetă…și după umilință…zăpada
vine ca o rugăciune din destul
ca o bucurie pentru electricitate…
ca o bucurie pentru grâu…
ca o bucurie pentru derdeluș…

Se pare că ne-am rugat prea mult să vină zăpadă…și a venit una siberiană,
una din destul

Am fi putut suporta cele -50 de grade siberiene?!…
Cred că nu!

De aceea, Dumnezeu, pedagogic,
ne trimite când guvernanți care nu ne trebuie…când viscol zdrobitor
pentru ca rugăciunile noastre să fie dogoritoare
la fel ca verticalitatea vieții

Eu, în februarie, mă lupt cu neprevăzutul
unei vieți
…care,
ca și zăpada…te duce acolo unde n-ai vrea
dar unde trebuie

Did you like this? Share it: