Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97.

***

Versetul al 35-lea ne vorbește despre faptul că Domnul propovăduia peste tot.

Și El intra în tas polis pasas/ toate cetățile…che tas comas/ și satele…dimprejur…didascon/ învățând…

Verbul didasco de la care vine didascalic…și didactic…Pentru că profesoratul se ocupă cu învățarea tinerilor…

Domnul, deci, învăța en tes sinagoghes afton/ în sinagogile lor…în adunările evreilor…

Che chirisson…de la chirisso…a proclama, a vesti, a propovădui…

Și propovăduia…ce?…Evanghelia Împărăției…to Evanghelion tis Vasilias…a Împărăției lui Dumnezeu…che terapefon/ și vindeca…pasan noson/ toată boala…nosos înseamnă boală în limba greacă…che pasan malachian…malachia însemnând neputință…sau slăbiciune.

Adică: și toată neputința/ slăbiciunea umană.

Și observăm din această mențiune cum că trebuie, cum spune Sfântul Pavel, să slujim „cu timp și fără timp” [II Tim. 4, 2] în „via Domnului” [Is. 5, 7], acolo unde suntem…

Și, slavă lui Dumnezeu!, avem diverse ocazii, trăind în societate, să ajutăm…să fim proprii comuniunii, să fim proprii dialogului, să dăm un sfat bun…să fim oameni cu obraz, oameni cu coloană vertebrală…și nu niște nesimțiți notorii, care ne rugăm numai la Biserică…iar când vine vorba, în societate, să dai și tu un sfat bun sau să ajuți pe cineva…să te faci că plouă

Deci avem toate motivele să fim buni și milostivi cu oamenii. Și ajutători…Atâta timp cât observăm ce minuni dumnezeiești a făcut și face Dumnezeu cu noi…

Iar toată această purtare de grijă a lui Dumnezeu…toată providențierea lui Dumnezeu în viața noastră…toată această vindecare, curățire, sfințire a noastră…trebuie să ne învețe să fim responsabili față de alții.

Să fim niște oameni ai timpului nostru, care gândim coerent.

Care nu ne pierdem în fraze…ci gândim esențialul a ceea ce trebuie să facem în viața noastră…și în societatea noastră.

Care știm ceea ce vrem.

Care știm ceea ce putem.

Dar care, în același timp, facem totul cu voia lui Dumnezeu…cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în Biserica Sa, fapt pentru care ne simțim împăcați.

Și sentimentul cel mai profund, iubiții mei, pe care trebuie să îl aveți dumneavoastră…fiecare dintre dumneavoastră…dacă vă faceți treaba bine acolo unde munciți și vă comportați ca niște creștini…este acesta: de a fi împăcați.

De a fi liniștiți în ceea ce faceți și sunteți…

De a fi bucuroși…că, în ciuda tuturor păcatelor dumnevoastră…și ale noastre, noi toți…trăim în Biserica lui Dumnezeu și încercăm să fim niște lumini pentru ceilalți.

Adică niște oameni care îi luminează și pe alții…pe cei care nu cam dau pe la Biserică sau o drăcuie în toate felurile…

Bucuria de a fi lumini…și sare pentru această lume…

Căci sarea credinței și a vieții ortodoxe păstrează sănătatea acestei lumi.

Adică să știm să povățuim…dar și să mustrăm pe cei care merg aiurea în viață.

Să arătăm incompatibilitățile dintre ei și dreapta credință.

Însă, faptul de a evidenția păcatele altora…nu trebuie să ne facă niște răzvrătiți notorii…niște oameni care nu fac altceva toată ziua decât să caute noduri în papură.

Căci nu e o soluție faptul de a te certa toată ziua, în tine însuți, cu președintele țării, cu patriarhul României sau cu preotul de la tine din sat…sau din parohia de la oraș…

Fiindcă datoria noastră nu e cearta…nu e continua aversiune…ci aceea de a ne sfinți viața, pentru ca să fim bucuroși, împliniți în noi înșine…și de folos celorlalți.

Pentru că, așa după cum știm fiecare, nu putem să fim oameni viabili în societatea de astăzi, dacă nu avem mintea în ordine, dacă nu știm să gândim brici, repede…să relaționăm repede cu oamenii…

Dacă nu știm legile după care funcționează lumea noastră. Și dacă nu știm modul de comportament…și la masă…și când te invită cineva…și când mergi pe stradă…și când ești la Biserică…

Iar dacă nu știm toate aceste lucruri…bineînțeles ieșim din peisaj

Și acest lucru nu ne este folositor…pentru că ne arată niște oameni necuviincioși.

Iar Evanghelia de astăzi ne spune, în mod fundamental, că oamenii care se bucură de minunile lui Dumnezeu trebuie să fie niște oameni recunoscători, niște oameni cu bun simț și niște oameni care știu întotdeauna să privească cu multă atenție, cu multă sensibilitate, cu multă pătrundere, cu multă perspicacitate lucrurile din viața lor…și din jurul lor.

Acestea fiind spuse…vă dorim multă sănătate și bucurie în viața dumneavoastră!

Și vă cerem scuze că avem o voce așa de deteriorată astăzi…

Dumnezeu să ne întărească pe toți!

Dumnezeu să ne umple de bucurie duhovnicească!

Și să încercăm…să încercăm – acesta e mesajul nostru, personal –  să încercăm să vedem cum este să comunicăm!

Să comunicăm cuviincios…și cum e să nu mai fim atât de duplicitari.

Să fim simpli în acțiunile noastre…în viețile noastre…

Pentru că simplitatea este semnulmergem cu Dumnezeu.

Dumnezeu să ne întărească și să ne binecuvinteze!

Pentru rugăciunile Sfinților, Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!

Did you like this? Share it: