Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți [2012]

Iubiții mei,

în mijlocul zăpezilor, a zăpezilor reci ca inimile noastre, Evanghelia de azi [Mt. 25, 31-46] e o altă palmă a milostivirii Sale. Pentru că ea ne vorbește despre ce facem și nu facem pentru aproapele nostru și, implicit, pentru noi.

E reala noastră carte de vizită.

Fiindcă Matei 25, 31-46 arată cu degetul locurile nescrise ale CVului nostru și anume: lipsa de fapte bune.

Lipsa unei reale și personalizante atenții față de cei din jurul nostru.

Pentru că înaintarea în vârstă ar trebui să meargă mână în mână cu creșterea în omenie, în sensibilitate, în atenție…și nu în obtuzitate și bădărănie.

Copilul poate fi egoist…pentru că nu știe ce mare rău este egoismul…

Poate cere marea cu sarea de la părinții lui, de la cei care-l iubesc…pentru că nu știe cum e viața.

Nu știe ce pericole, ce dureri, ce necazuri îi stau înainte.

Nu știe că are nevoie de prieteni, de oameni care să-l iubească și să-i dorească binele.

Însă când tinerețea îi facilitează contactul brutal cu viața…omul nu mai ar trebui, în niciun fel, să fie o brută, o canalie…atâta timp cât înțelege fragilitatea vieții, adică cât de scurtă și de dureroasă e viața.

Și de aceea Domnul, acum, în această duminică, ne dă să privim dinspre viitor…spre prezent…pentru ca să înțelegem cât de serioasă e viața aceasta, câte implicații are ea…ce fel de veșnicie aduce modul nostru actual de existență.

Căci punem punct mâncării de carne până la Paști…pentru ca să nu mai dorim să sfâșiem sufletul și viața aproapelui nostru…ci să-i alinăm inima.

Dar, în același timp, punem început cugetării la faptele noastre, la o tot mai profundă privire de sine…pentru că postul ce vine nu e doar abținere de la păcate…ci și dorință vie de a ne umple de bucurie.

Și cum să te bucuri și să bucuri și pe alții…dacă nu prin a face binele?

Căci cine se bucură de rău? De nedreptatea care i se face?

Cine se bucură de faptul că e călcat în picioare, că e umilit, că e desconsiderat?

Și pentru legaliști, pentru cei care vor să vadă scris…ca să facă ceva…Domnul ne spune că El privește, în primul rând, nu la ce nu faci pentru El…ci la ceea ce faci pentru El.

La ceea ce faci, din proprie inițiativă…și, mai ales, din toată inima.

El privește…și iubește…ceea ce faci cu bucurie…și nu mânat de la spate.

Pentru că binecuvântații Lui (v. 34) sunt cei care au dat de mâncare, au dat de băut, au vizitat, au primit, au ospătat, s-au dăruit cu totul altora…au dat zăpada la o parte…și i-au salvat pe oameni.

Binecuvântații Lui sunt și vor fi cei care s-au umplut de bucuria de a dărui, de bucuria de a fi oameni printre oameni, de a fi oameni cu obraz și nu oameni…cu nesimțirea groasă pe inimă.

Căci degeaba dai binecuvântare cuiva să facă nu știu ce lucru…dacă el nu vrea din toată inima să facă acel lucru…și, în primul rând, nici nu știe prea bine să facă acel lucru.

Însă când cineva e umplut de Dumnezeu cu râvna de a munci, de a scrie, de a crea, de a se jertfi pentru un țel…atunci acela face mai mult decât se așteaptă alții de la el…și de la cât credea și el însuși că poate să ofere, să dăruie…

Și aceștia sunt binecuvântații Tatălui ceresc: cei care au făcut binele ca normalitate, ca firesc al omului…care nu au așteptat ovații pentru faptele lor…ci s-au manifestat ca oameni buni de la sine…în modul cel mai firesc cu putință.

De aceea Sfinții nu își pun problema echivalenței (v. 37-39)…a primirii din partea lui Dumnezeu a ceva în schimb…pentru că ei sunt oameni curați, frumoși…

Însă Dumnezeu Se simte dator față de ei (v. 40)…pentru că ei nu au considerat pe nimeni ca fiind mic, adică neimportant

Și vedem cum statul, care nu își face treaba…consideră puțin important faptul că…oamenii mor zidiți în zăpadă…

Și dacă nu îți pasă de oameni…ești inuman.

Și ești inuman…pentru că nu înțelegi că în viață nu e important să îți scapi pielea…ci să lași urme de măreție.

Urme de măreție, de candoare, de umanitate, de atenție, de grijă pentru ceilalți…urme pe care Dumnezeu nu le aruncă la coș…ci le pune sub ochii Săi.

Le dă exemplu.

Le elogiază…

Și Înfricoșătoarea Judecată este…o înfricoșătoare lecție de adevăr și de dreptate, de neuitare, la modul ultrapozitiv…de neuitare a oricărui membru al umanității.

Nu contează că ai fost avortat…că ai murit la 40 de zile, la 10 sau la 96 de ani…

Dumnezeu te aduce în față, în fața tuturora…ca să luminezi…sau să fii o tenebră vie.

Pe tine, oricare ai fi, Dumnezeu te va învia din morți la a doua Sa venire întru slavă, te va face o ființă nouă, spiritualizată…iar conținutul tău, al persoanei tale, va fi plin de har sau de absența lui.

Iar dacă lumina din tine, sufletul tău adică, va fi întuneric…va fi plin de bezna neiubirii…vei simți prezența lui Dumnezeu, slava Lui, ca tortură, ca un chin imens.

Dar dacă tu vei fi găsit plin de slava Sa…venirea Lui întru slavă va fi fericirea cea mai mare a vieții tale…pentru că slava Lui va fi cea care îți va șterge toate lacrimile sufletului.

Faceți un exercițiu de…comparație

Gândiți-vă ce înseamnă pentru voi apropierea cuiva…mângâierea cuiva…Cum vă inundă bucuria, frumusețea…datorită unei persoane.

Și acea persoană e un om!

Iradierea acelui om e ca luminița unui licurici…pe înserate…

Ce înseamnă însă această iradiere a omului…pe lângă imensa lumină a lui Hristos, a slavei Sale…care se va arăta extrem de pozitivă pentru noi…atâta timp cât va transfigura întreaga creație în mod instantaneu?

Judecata universală, a toată lumea…se va face în lumea aceasta transfigurată de venirea lui Hristos…în lumea unde viețile oamenilor se vor judeca după gradul de adevăr, de frumusețe, de delicatețe, de sfințenie sau de nonsfințenie…

De aceea lipsa de omenie, de atenție, răutatea cu carul…e un blestem pentru om.

Pentru omul care se comportă inuman…cât și pentru cei care îl văd și suferă din cauza lui sau pentru el…

Și Domnul nu îi va numi blestemați (v. 41) pe cei păcătoși pentru că le dorește răul…ci El indică prin acest nume propria lor stare, pe care aceștia și-au construit-o cu sârg: starea de autism moral.

Nu au avut timp decât pentru ei.

Nu s-au văzut decât pe ei.

De aceea li s-au părut ceilalți ca fiind mici…neimportanți…insignifianți…pe lângă propria lor stare de relaxare, de bine relativ

Însă binele relativ, binele egoist…nu dă bine la CV!

Mai devreme sau mai târziu…dacă ai fost neam prost, dacă ai fost duplicitar, dacă ai fost îngrijorat decât pentru tine…se va ști pentru eternitate.

Așa că regretele eterne nu sunt pentru toți…ci doar pentru unii.

Pentru cei care și-au permis luxul de a fi canalii, inumani, autiști la nevoile altora.

Și cele două veșnicii, una ca osândă și alta ca viață fericită (v. 46), sunt moduri de a fi adjudecate pe deplin, construite cu grijă…și nu fatalități.

Pentru că totul depinde de cum ai văzut lucrurile.

Ține de perspectiva noastră asupra vieții și asupra relației cu ceilalți.

Și faptul că Dumnezeu ne amintește că Raiul e universal…e pentru toți cei care trăiesc în adevăr și lucrează dreptatea e un lucru plin de responsabilitate și de trezvie…pentru că asta înseamnă că Dumnezeu nu ne obturează bucuria…ci ne ajută să ne bucurăm de ea în mod veșnic.

Dumnezeu să vă ierte și să ne ierte, iubiți frați și surori întru Domnul!

Și să ne dea să înțelegem…că zăpada e ca inima noastră: rece!

Și acolo unde nu e rece…există pârtie…există drum…există tunel spre alții…indiferent dacă zăpada e de 3, 4 sau 6 metri.

Haideți să topim zăpada din noi…ca să iradiem în afară!

Pentru că fără lumină în noi…și care să țâșnească din noi…postul nu ne aduce decât tristețe și schimonosire a feței.

Însă unde există lumină, oare poate fi confundată ea cu bezna?…

Dumnezeu să ne umple de bucurie și de pace, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

A 33-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 32 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi.

  • Mircea Diaconu: „De doctrina liberala este nevoie în primul rând ca să se  poată crea, să poată fi clasa de mijloc, care e liberală şi care clasă de mijloc nu există. Libertate nu există. Nu există funcţionalitate şi productivitate, onorabilitate. Asta înseamnă clasă de mijloc: onorabilitate. Individul este dependent. Deci asta este singura cale contra manipulării eterne a populaţiei României care este săracă. Săracul poate fi manipulat la nesfârşit. Clasa de mijloc e liberă”.
  • Dan Blănculescu: „UE va face tot ce-i sta in putinta sa nu incurajeze Grecia sa declare oficial starea de faliment si probabil ca pana la urma ii va accepta toate mofturile fiscal-bugetare, in detrimentul unor state, gen Romania, care in intrega ei istorie nu a fost scutita de rambursarea nici macar a unui sfant”.
  • Mara Răducanu și Petru Zoltan (Jurnalul Național): „La o lună de la începerea protestelor, tinerii din Piaţa Universităţii s-au gândit să îi aducă un omagiu celebrului actor Emil Hossu, cel care a a murit cu gândul la oamenii care protestau împotriva clasei politice. Astfel, în Piaţa Universităţii vor fi depuse două coroane de flori. Pe prima a fost scris mesajul: „Piaţa Universităţii luptă mai departe!”, iar pe cea de-a doua coroană, protestatarii au scris mesajul: „Mulţumim, Emil Hossu!””.
  • Idem: „Între timp, iarna nu ne iartă. E viscol, ninge din abundenţă, însă în Piaţa Universităţii răsună în conti­nuare glasul protestatarilor. „Boc, Boc, Băsescu după Boc”; „Băsescu nu e trist, a numit un securist„; „Jos Băsescu!”; „Ieşi afară, javră ordinară” sunt doar câteva dintre sloganurile rostite cel mai des de protestatari. Demisia lui Emil Boc a reprezentat pentru ei dovada clarăse poate. Manifestanţii vor însă să obţină victoria supremă: demisia celui care s-a autointitulat preşedinte-jucător şi care a ignorat de atâtea ori părerea cetăţeanului care i-a dat votul. „Pentru orice ciumpalac, frigu-i afro­diziac”; „Sunt român şi sunt în viaţă, o să vin şi mâine-n Piaţă” – sunt mesajele încurajatoare ale celor din Piaţă”.
  • Lucian Avramescu (Jurnalul Național): „s-au prăpădit 68 de cetăţeni, executaţi de iarnă cu sprijinul copios al exersatei găşti Băsescu, aceeaşi care deszăpezeşte drumurile de când a fost el prima oară la Transporturi. Dar recen­sământul este provizoriu, mulţi n-au apucat să-şi declare încă moartea. Un individ mov, stând pe o rână, mândru de sine ca un ţipar, se răţoieşte din televizor la cineva nedefinit. Are o figură castrată, amestec de feminitate evidentă şi bărbăţie presupusă. În rezumat, discursul lui sună cam aşa. Mă, vă muma-n cur, n-a dat Apocalipsa. Hai, să n-aud cârâieli. Aici nu-i Serbia. Nu e cod roşu, e portocaliu”.
  • Cotidianul: „România ocupă locul 3 în lume în ce priveşte mortalitatea prin boli cardiovasculare. Doi din trei români mor din această cauză, la fiecare 30 de minute un român suferă un infarct de miocard acut, iar unul din zece nu supravieţuieşte. Un număr de 7 milioane de români suferă de boli cardiovasculare”.
  • Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz: „Cred că [ACTA], [în] forma sa actuală, nu este bună. (…) Nu cred că vom avansa cu acest acord în forma actuală”.
  • Aseară, Ziua News:

  • Critic Atac: „Bulgaria renunță la ACTA. Anunțul a fost făcut de către ministrul Economiei și Energiei, Traicio Traikov, conform Agerpres. Potrivit ministrului, Bulgaria va înainta un proiect de decizie pentru suspendarea participării la acest acord. Aceasta înseamnă că guvernul nu va propune Parlamentului să ratifice ACTA şi că nu vom face nici un pas înainte ca Uniunea Europeană să aibă o poziţie comună, a explicat Traikov”.
  • În Piața Universității s-a cântat în această seară Imnul României și s-a scandat împotriva președintelui României.

  • Monica Tripon (Făclia de Cluj): 50-60 de oameni au protestat astă-seară la Cluj-Napoca. S-a scandat: „Băsescu după Boc,/ Demisia pe loc”; „Jos Băsescu!”; „Băsescu,/ Mai rău ca Ceauşescu”; „Demisia! Demisia”; „Pentru ţară şi popor/ Îl dăm jos pe dictator”; „Vrem Mărţişor/ Fără dictator”; „Jos guvernul securist/ Condus de un utecist” – au fost, şi marţi, lozincile cele mai scandate. În faţa sediului PDL manifestanţii au scandat „Jos PDL”, „PDL, nu uita/ Gherla este casa ta”; „Emil Boc face sluj/ Nu e bun primar de Cluj”; „Hoţii! Hoţii”; „Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie””.
  • Un torent de 15. 4 G de cărți ortodoxe. Pentru download. Torentul…și lista cărților.
  • O cină romantică…de la George Lăcătuș.
  • Colaborarea DIE a Mariei Catrinel Pleșu.
  • Oreste Teodorescu: „funcționarul care te scuipă din priviri”. 22. 02. Antena 3./ „factura neputinței”. 22. 25.
  • Costi Rogozanu (Vox Publica): „Traian Băsescu a plecat ca jucător şi a ajuns un arendaş pentru măsuri îndoielnice – colonizare în forţă a utilităţilor, eliminarea drepturilor pentru angajaţi etc. Au cedat atît de mult teren încît FMI a ajuns să ceară şi schimbarea programului Metrorex”.
  • Idem: „Daniel Barbu scria că intrarea în UE a fost extrem de derutantă pentru politica românească – practic a însemnat dispariţia ţelurilor mari, de importanţă strategică. Singura modalitate de exprimare a unei credinţe politice a ajuns FMI. Puterea de acum a găsit în împrumuturi (uneori peste nevoi) şi în austerităţile experimentale o formă de a face politică pe termen lung. Cu cît a crescut vorbăria anticorupţie cu atît a crescut şi “corupţia legală”: lobbyul de diverse facturi, slăbirea companiilor profitabile de stat, dereglementarea şi deresponsabilizarea”.
  • Jandarmii vor la această oră ca protestatarii să scandeze numai în Piața Universității. 22. 31. Antena 3. Nu le dau voie să vină în centrul vechi.
  • Sunt – 9 grade Celsius la București. 22. 29.
  • Bogdan Teodorescu: Ce trăim acum este „cea mai neagră bucată din istoria Românieirecente. 22. 30. Antena 3.
  • Jurnalul Național: „Jandarmii au bruscat [astă seară] un grup de 50 de tineri protestatari care se îndrepta scandând lozinci către Centrul Vechi al Bucureştiului. […] Unul dintre jandarmi a încercat să-l scoată din mulţime pe Claudiu Crăciun. Tinerii din apropiere au intervenit în ajutorul colegului lor, între ei şi jandarmi producându-se câteva îmbrânceli. […] Protestatarii au traversat Centrul Vechi fluturând drapele tricolore şi scandând lozinci, cea mai nouă dintre ele fiind în concordanţă cu modificările petrecute la Palatul Victoria: „Băsescu nu rezişti/Nici cu mii de securişti„.
  • Protestatari din Piața Universității. Cine sunt și ce vor…
  • Vlad Paraschivoiu: „Am venit în Piaţă în semn de solidaritate cu oamenii, pentru că nu am suportat să văd oameni bătrâni care încearcă efectiv să reziste frigului ăsta şi tineretul să văd că nu poate să facă absolut nimic. Oamenii au un trai dificil…Eu cred că sărăcia i-a determinat pe oameni să facă lucrul acesta”.
  • Alis Iancu: „Vin în Piaţă pentru că interesele femeilor nu sunt reprezentate în această ţară şi doresc să subliniez importanţa protestului paşnic pentru democraţie”.
  • Alexandru Cioabă: „Pentru o schimbare majoră în bine vin în Piaţă. Pentru că nu se mai poate”.
  • David Dango: „Am venit în Piaţă să protestez alături de toţi românii. Nu doar din punct de vedere al politicii, care este cu totul precară, ci şi pentru alte nedreptăţi, cum ar fi ACTA şi exploatarea ga­zelor de şist”.
  • Cristina Hangău: „am venit şi pentru că mă simt profund nereprezentată de o persoană căreia eu i-am dat vo­tul. O persoană căreia eu nu i-am dat votul pentru a se comporta într-un mod atât de arogant şi dispre­ţui­tor, o persoană căreia eu nu i-am dat votul  pentru a face reforme la co­mandă, fără niciun fel de consultare”.
  • David Cristian: „Din punct de vedere cetăţenesc, consider că nu mai sunt reprezentat de foarte multă vreme de autorităţile statului, pornind de la cele locale până la cele naţionale”.
  • Raluca Durbacă: „Am venit din solidaritate în Piaţă. Sunt aici să protestez împotriva preşedintelui Traian Băsescu, pentru că nu mi-a plăcut ce-a făcut cu Arafat. Gesturile preşedintelui arată ce fel de om este”.
  • Reuters a făcut profilul președintelui României. „Accusations of making racial slurs and of nepotism – his night-clubbing daughter fast-tracked through Romanian politics and into the EU parliament – have also not helped his standing”.
  • Miruna Munteanu: „”Eu muncesc, nu comentez!” Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a debutat mediatic cu această re­pli­că, pastişată parcă după celebra lozincă minerească din 1990, „Noi muncim, noi nu gândim„. Vi­zi­bil iritat că jurnaliştii îl chestionează cu privire la viscol, nămeţi şi zone calamitate, proas­pă­tul şef al Executivului şi-a mototolit brusc caracterizarea. Nu, nu aşa reacţionează un intelectual sub­ţire, un diplomat abil, adus la Palatul Victoria tocmai pentru a oferi puterii o imagine mai fotogenică. Misiunea sa pare deja compromisă. În loc de virtuozităţi de comunicator, Ungureanu a reuşit să etaleze până acum doar ţâfnă şi discurs stahanovist”.
  • Blogul lui Vlad Ursulean. Despre proteste…și jurnalism bine făcut.
  • Vlad Ursulean: „sunt apreciate reportajele bine documentate şi nu cantitatea mare de informaţii aruncate aiurea. Poate că ar trebui să ne gândim mai mult şi să scriem mai puţin”.
  • Ioan Vieru (Cotidianul): „România a devenit stat poliţienesc, înfruntând nu numai toate vocile care s-au ridicat împotrivă, ci, dincolo de toate aspectele evident nefaste, minima conduită de corectitudine politico-democratică”.
  • Idem: „Vocaţia politică nu se poate dobândi decât printr-o seriozitate şi modestie care prin ea însăşi să îl propună pe viitorul politician, mai mult decât anturajul partinic”.
  • Crișan Andreescu (DeCe News) ne informează că platforma de fotografii Pinterest „a ajuns la peste zece milioane de utilizatori în doar nouă luni de la lansare”.
  • Mariana Ciutacu: „În copilăria și adolescența mea, oamenii pe care i-am cunoscut și lângă care am trăit cumpărau vara lemne, le aduceau acasă, le tăiau, spărgeau și aranjau în vreun șopron, le protejau de posibilele intemperii, să nu ajungă în situația în care lemnele să fie ude și să nu ardă. Toamna, femeile făceau bulion în căldarea mare, cositorită, la foc, în curte (hehe, ce eveniment era în gospodărie!), făceau murături (nu în borcănele de 800 ml, ci în butoaie, bidoane, borcane mari de 20-25 de litri), puneau butoaie cu varză. Toate, cât să le-ajungă să iasă din iarnă. Iar iarna era considerată a fi până la Paști. Toate proviziile (mâncare, lemne etc) se făceau fix pentru a fi asigurat până prin perioada aia, în aprilie-mai, când cade Paștele”.
  • Varujan Vosganian: „Nu-mi place să văd cum conducătorii îşi ceartă propriul popor. Eu am învăţat un lucru din politică şi m-am străduit să-l aplic, atunci când am avut prilejul să mă număr printre guvernanţii acestei ţări: să nu dai niciodată vina pe popor. E ca şi cum un actor, atunci când nu este aplaudat, în loc să-şi recunoască lipsa de talent, dă vina pe public”.
  • A 33-a zi…în fotografii. Ziua News.