„Domnul a spus: „Când va veni Fiului omului întru slava Sa și toți Sfinții Îngeri cu Dânsul, atunci va ședea pe scaunul Măriei Sale și va aduna înaintea Lui toate limbile/ neamurile și-i va împărți pe unii de alții, ca un păstor ce își împarte oile de capre.

Și va pune oile de-a dreapta Sa iar caprele de-a stânga.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta: „Veniți, blagosloviții/ binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți[1] Împărăția cea gătită vouă dintru începutul lumii.

Căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și M-ați adăpat, străin[2] am fost și M-ați adus în casă, gol și M-ați îmbrăcat, bolnav și M-ați socotit, în temniță am fost și-ați venit la Mine”.

Atunci Îi vor răspunde Lui Drepții și vor spune: „Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit, sau însetat și Te-am adăpat? Când Te-am văzut străin și Te-am adus în casă, sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine?”.

Și va răspunde Împăratul și le va spune lor: „Adevărat grăiesc vouă, pentru că ați făcut acestea unui frate al Meu din aceștia mai mici, Mie Mi-ați făcut”.

Atunci va spune și celor ce vor fi de-a stânga Sa: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel de veci, care-i gătit diavolului și slugilor lui.

C-am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și nu M-ați adăpat, străin am fost și nu M-ați adus în casa voastră, gol și nu M-ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și nu M-ați socotit[3]”.

Atunci vor răspunde și aceia și vor spune: „Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și n-am slujit Ție?”.

Atunci le va răspunde lor și le va spune: „Adevărat vă spun vouă, pentru că nu ați făcut unuia din aceștia mai mici, nici Mie n-ați făcut”.

Și se vor duce aceștia în munca de veci, iar Drepții în viața de veci” [Mt. 25, 31-46].
 

Înțelesul Evangheliei de față:

Mai întâi de toate, [aceasta] arată taina credinței noastre, care-i mai mare și mai dinainte de venirea la judecată a Domnului nostru Iisus Hristos. [Judecată] pe care cu dinadinsul trebuie să o așteptăm și de care foarte mult trebuie să ne temem și să ne îngrijim.

Căci, fără de îndoială, El va veni

Așa cum, cu sute de ani înainte s-a vestit de către Proroci venirea Lui [în trup]…căci în mod deplin s-a împlinit cuvântul lor.

Căci El a venit pe lume în trup de om.

Și a doua oară, fără de îndoială, El va veni și ne va judeca pe noi cu putere [dumnezeiască] și cu slavă multă. Lucru pe care îl spune și Ioan Botezătorul[4].

Pentru că-L mărturisește ca pe un Miel junghiat pentru păcatele noastre [In. 1, 29] și ca pe un Leu de certare pentru nemulțumirea noastră.

Și vorbește despre judecata Măriei Sale ca despre o lopată de vânturat, care alege grâul de pleavă [Mt. 3, 12; Lc. 3, 17]. Și ca pe o secure ce taie rădăcina lemnului…și ca pe un foc ce arde lemnele cele seci, care nu au roadă [Mt. 3, 10; Lc. 3, 9].

Însă El singur a spus că vom vedea pe Fiul omului venind la judecată pe norii cerului [Mt. 24, 30]…Iar Îngerii, la suirea Sfinției Sale în cer, au spus faptul că așa cum Îl văd pe Măria Sa ducându-Se în cer tot la fel va și veni [F. Ap. 1, 11].

Și acest lucru îl mărturisim tare/ cu încredere, în credința noastră, când citim Crezul[5].

În al doilea rând aflăm că există trei judecăți ale lui Dumnezeu.

Mai întâi îi avem pe conducătorii[6] lumii acesteia, cărora Dumnezeu le-a dat puterea de a-i judeca pe oameni așa cum ar judeca El Însuși.

[De aceea] Împăratul Iosafat le aducea aminte judecătorilor din vremea sa și le spunea: „Luați aminte la ceea ce faceți, că nu faceți judecată omenească ci dumnezeiască!” [II Paral. 19, 6].

Adică nu judecați precum oamenii, ci ca niște dumnezei!

Și așa cum nu este la Dumnezeu strâmbătate/ nedreptate, nici fățărnicie/ ipocrizie, nici dorința de a primi daruri/ mită, așa să nu fie nici la voi.

Căci toți cei care judecă, judecă de fapt în locul lui Dumnezeu.

Astfel, dacă din lene sau pentru dar/ mită, sau din cauza voii unui om, sau din nesocotință/ lipsă de înțelepciune personală sau din cauza slujitorilor/ a judecătorilor celor răi nu se face judecată dreaptă, atunci cu toții vor fi judecați cu urgia/ mânia/ asprimea judecății lui Dumnezeu.

A doua judecată este atunci când Domnul Însuși judecă…Când judecă lumea pe care oamenii nu au putut să o judece sau nu au vrut să o facă.

Căci Acela îl izbăvește pe cel neputernic din mâinile celor mai tari decât el, și pentru care oamenii nu au vrut să intervină.

Căci El îi pierde pe domni și pe judecători, și mută împărățiile de la un neam la altul.

Astfel i-a certat Domnul pe fiii lui Eli, preotul din Legea Veche [I Reg. 4, 16], pe care tatăl lor nu-i certa. Și atunci Dumnezeu i-a certat El Însuși în timpul războiului și au murit.

Și mai apoi și tatăl lor muri, când auzi de pierderea lor [I Reg. 4, 17].

Așa a judecat Dumnezeu și Sodoma și Gomora [Fac.19, 28]. Iar pentru cei care s-au ridicat împotriva Prorocului Moise, pământul s-a deschis și i-a înghițit de vii [Num. 16, 31-33].

Și pe Nabal, care îi făcea rău lui David, l-a certat [Dumnezeu] [I Reg. 25, 38]. Încât acesta a mulțumit lui Dumnezeu, zicând: „Binecuvântat să fie Acela care a răsplătit răutatea pricinuită mie de Nabal!” [I Reg. 25, 39].

Și Abesalom, când s-a ridicat cu oaste mare împotriva tatălui său [II Reg. 17, 24-25], mai apoi a fugit și s-a spânzurat [II Reg. 18, 9].

Și Scriptura spune că a judecat Dumnezeu dreptatea lui David împotriva dușmanilor săi [II Reg. 18, 28].

Și așa se petrec lucrurile până astăzi. Căci Dumnezeu pe multe împărății le pierde pentru nedreptăți și vărsări de sânge. Și le dă altor neamuri.

A treia judecată [a lui Dumnezeu] va fi după sfârșitul [chipului] acestei lumi, când va ieși glasul lui Dumnezeu în trâmbița aceea îngerească…care va suna și-i va deștepta pe cei morți și-i va chema la judecată.

Atunci, când se va arăta din cer Sfânta Cruce și vor plânge toți oamenii din lume.

Vor plânge necredincioșii și cei care L-au răstignit. Care n-au crezut în Sfânta Evanghelie.

Dar vor plânge și creștinii, care n-au purtat în ei înșiși omorârea de păcate a Sfintei Cruci, adică cei care numai cu numele erau creștini.

Însă vor plânge și cei buni, că nu s-au nevoit și mai mult pentru binele lor veșnic. Însă plânsul acestora din urmă se va întoarce/ se va transforma în bucurie, căci vor primi atunci binele, cinstea și mărirea/ slava cea netrecătoare.

Atunci Se va arăta Domnul Iisus Hristos pe nori. Dar nu pe acești nori care plouă și întunecă soarele. Ci pe norii de aur [ai slavei Sale], în toate felurile de culori împodobiți și frumoși…împreună cu oștiri nenumărate de Îngeri.

Și înaintea Lui se vor aduna toate limbile/ neamurile. Și le va judeca după cum spune Sfânta Evanghelie: adică pentru faptul că nu au dat celor lipsiți și neavuți/ neajutorați.

Dar cei care și acum sunt judecați, de ce fel de judecată credeți că vor avea parte?…

Atunci, iubiților, se va despărți părintele de fiu, și mama[7] de fiică, și fratele de soră, și prieten de prieten, și soț de soț.

Atunci jale și amar vor cădea peste păcătoși.

Căci îi vor vedea pe cei mai proști/ mai simpli [decât ei], pe cei pe care de multe ori i-au dosădit/ i-au întristat și i-au asuprit, îmbrăcați în atâta podoabă și frumusețe, și în atâta mărire și cinste, pe care omul nu poate să le spună…și pe ei înșiși se vor vedea în atâta amar și durere și în chinuire netrecătoare și…vor plânge cu amar/ cu amărăciune

Atunci își vor blestema păcătoșii ziua în care s-au născut și viața pe care au avut-o.

Atunci, de groaza lor, va plânge și cerul și pământul.

Și se vor duce spre pieire ca niște vinovați, goi și amărâți, uciși și loviți de îngeri cumpliți și nemilostivi…în munca de veci.

Iar Drepții se vor veseli [de vederea] feței lui Dumnezeu…și de cântările cele dulci ale Îngerilor, și de frumusețea ce va înflori pe trupul lor[8], și de mireasma ce va ieși din vistieriile cerului…și din cauza dobândirii Împărăției, și de cetele frumoase și luminate ale Sfinților, și de cununile cu care-i va încununa Dumnezeu Însuși, cu dreapta Sa, și de hrana cea dulce…

De acestea toate se vor veseli…și se vor duce spre odihna și spre repausul cel ceresc…întru veselie netrecătoare, întru dănțuire nesfârșită, întru desfătare și întru dezmierdare neîncetată în curțile și în palatele[9] Cetății celei de sus, pe care a zidit-o Însuși Dumnezeu.

Pentru aceasta, fraților, aduceți-vă aminte de această veselie! Căci pentru ea Sfinții și-au dat nu numai avuția ci și sănătatea și viața. Căci unii și-au pus și capul pentru ea[10].

Însă noi ne ferim să dăm o fărâmă de pâine sau un ban

De aceea, fraților, curățiți-vă păcatele cu spovedania, cu milostenia, cu rugăciunea, cu lacrimile și cu frecventarea Bisericii!

Ca astfel să scăpați de muncile de veci…și să dobândiți Împărăția cerului, cu mila și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos.

Căruia I Se cuvine cinstea și închinăciunea, slava și mărirea, împreună cu Părintele [Său] și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și întru veci de veci. Amin!

***

Am diortosit textul predicii conform ediției: [Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte românească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 18-22.


[1] În original: ocinați.

[2] Idem: nemernic.

[3] Nu M-ați băgat în seamă…M-ați nesocotit

[4] În original: Crăstitel.

[5] Am presupus că Veruia înseamnă Crezul.

[6] În original: ispravnicii.

[7] Idem: îmă.

[8] De trupul lor transfigurat, plin de har.

[9] În original: polatele.

[10] Au fost martirizați.

Did you like this? Share it: