Am asistat în ultimele zile la emergența a două Românii. Complet opozabile, contradictorii. O Românie care suferă, care îndură mult și chiar neașteptat sau inimaginabil de mult, care face sacrificii, care e în stare să nu dezerteze în ciuda tuturor greutăților, care e capabilă de compasiune, de solidaritate, de omenie, de tot ce e, până, la urmă…firesc și în natura omului.

Care nu mai vrea să fie îngenuncheată…rabdă sub zăpezi…îndură crivățul și viscolul pentru demnitatea tuturor. Care spală obrazul tuturor.

Și o altă Românie, de care mi-e rușine, pe care vroiam să o uit sau să o ignor, care nu e doar impasibilă, cu trupul și cu sufletul, față de suferința cruntă a celorlalți, dar care…continuă să fure și din ajutoarele pentru sărmani (vă mai amintiți de camioanele cu ajutoare de după Revoluție?), care îi ia, la propriu, pâinea de la gură copilului și bătrânului neputincios, care nu știe decât cuvântul căpătuială…căreia, mai pe scurt, nu-i pasă decât de interesele sale.

Care insultă mai departe fără nicio jenă, se poartă mitocănește, n-are deferență nici pentru vârstă, nici pentru durere, nici pentru situații nefericite.

Care înjură morții și bolnavii. E arogantă, egoistă, ipocrită, incompetentă și criminală,…își arată tot timpul impostura. Și nu-i ajunge niciodată, pe cât are sau fură mai mult.

Dacă mă gândesc mai bine, cunosc și cunoaștem de multă vreme…ambele Românii. Ne-am mai…întâlnit cu ele. Dar pe prima aproape credeam că am pierdut-o și că am rămas…numai cu a doua.

Din fericire, prima nu s-a pierdut de tot. Din nefericire, e amenințată să fie sufocată de reprezentanții – foarte insistenți – ai celei de-a doua. Și din nou din fericire, prima și-a dat seama, într-un târziu, că nu supraviețuiește dacă nu ia atitudine.

A fost…e nevoie…ca cele două Românii să se radicalizeze…ca să vedem mai bine…cine suntem, cine putem să fim, ce vrem și ce putem să facem pentru prezent și viitor.

Dacă noi nu ne trăim aspirațiile, nu are cine să ni le trăiască, în locul nostru.

E o lecție pentru maturizarea conștiinței generale, sociale și civice. Oamenii…de la oamenii de rând/ obișnuiți la oameni politici (unii dintre ei)…dovedesc că pot să fie atenți la lecție. Noi toți am avut și avem în continuare ceva de învățat.

Pe cât zăpezile s-au depus, pe atât s-a topit o parte din inerție

Did you like this? Share it: